2,520 matches
-
de a releva în mod autentic obsesia însemnătății vieții și conceperea unei tensiuni morale menite să sensibilizeze cititorul. În acest sens autoarea denunță alegoric abuzul puterii și consecințele lui: reducerea la tăcere, înstrăinarea, pierderea identității și individualității, interzicerea varietății, distrugerea alterității, coruperea, controlul. În era "profeților" până și țărâna este "disciplinată". Conținuturile semantice ale cuvintelor nu reies simultan cu lectura, deoarece ele nu pot fi separate de plurivalența configurației sensurilor. Romanul, deși ambiguu și aparent neîncheiat, conține înăuntrul său un înțeles
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
orfic). Pe de altă parte, ea înscrie întreaga existență a poetului întro sferă a perfecțiunii, întrun univers armonios, integrator. Destinul întru Absolut al poetului contrastează astfel, încă o dată, cu soarta efemeră a omului muritor, al cărui blestem este dizarmonia, neodihna, alteritatea. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat Sub aparenta simplitate a acestei poezii de tinerețe sunt reunite, cred eu, mai multe linii tematice, organizate prin procedeul romantic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în lumea de jos nu există repaos, că moartea e și ea relativă, fiindcă oamenii se nasc spre a muri / Și mor spre a se naște. Hyperion în țe lege că blestemul omenirii e neodihna, povara prigonirilor de soartă, nestatornicia, alteritatea, înșiruirea la nesfârșit a acelorași cicluri existențiale întrun timp rotitor, perpetuu. Înțelege, de asemenea, lipsa de sens a dorinței sale și își asumă, nu fără tristețe, destinul ființei de excepție: Noi nu avem nici timp, nici loc / Și nu cunoaștem
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
le conferă decât o falsă identitate (Poate nici nu mă cheamă Popescu - spune Gelu; cred că mă cheamă Popescu - afirmă Zare întro scrisoare), fiindcă nui leagă de părinți și nui diferențiază de ceilalți. Golite de sens, numele devin semne ale alterității, de aceea Zare Popescu, fascinat de etimologii, le conferă sensuri noi: Popescu înseamnă pentru el cel care stă semeț, Grințu, cel care veghează, santinela, martorul, iar Radu, bucurie. Complexați de statutul lor de orfani, cei trei tineri apelează la modalități
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
tuturor statelor membre, fiindcă sa renunțat la ierarhizări de tipul „culturi majore“ și „culturi minore“. Drept urmare, pentru a se integra armonios unei societăți în continuu proces de glo balizare, tinerii ce aparțin noilor generații trebuie să respecte și să adopte alteritatea culturală și lingvistică, trebuie să pro moveze activ ideea egalității tuturor culturilor, adică săși asume modelul multiculturalității. În al doilea rând, multiculturalitatea presupune dialogul culturilor naționale, prin acceptarea pluralității și a diferenței. Din acest punct de vedere, tinerii au numai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o undă difuză de neliniște și suferință: și plopi foșnind nevăzuți / au schimbat povestea. Secvența a doua are rolul de a sublinia scenariul inițial, întărind de fapt afirmația din incipit. În chip concluziv, se impune laitmotivul schimbării, întrun discurs al alterității (centrat pe a IIIa persoană gramaticală), sugerând înstrăinarea, ruptura de noua realitate în care instanțe nevăzute au schimbat toată / povestea. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Utilitatea/inutilitatea cunoașterii unor texte prime (arhitexte) la care se raportează, explicit sau implicit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
un singur Dumnezeu, nu trei. Rațiunea acestei uniri este nedeosebirea. Căci deosebire fac numai aceia care adaugă sau micșorează, ca arienii care, împărțind Treimea pe trepte de merit 90 o destramă și o împing în pluralitate. Iar începutul pluralității este alteritatea. Și fără alteritate nu se poate înțelege ce este pluralitatea. Deosebirea dintre trei sau mai multe lucruri constă în gen, specie și număr. De câte ori se zice același, de atâtea ori se spune și deosebit. Iar același se spune în trei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nu trei. Rațiunea acestei uniri este nedeosebirea. Căci deosebire fac numai aceia care adaugă sau micșorează, ca arienii care, împărțind Treimea pe trepte de merit 90 o destramă și o împing în pluralitate. Iar începutul pluralității este alteritatea. Și fără alteritate nu se poate înțelege ce este pluralitatea. Deosebirea dintre trei sau mai multe lucruri constă în gen, specie și număr. De câte ori se zice același, de atâtea ori se spune și deosebit. Iar același se spune în trei moduri: după gen
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
295 Filozofia și poezia ca realizări individuale ale spiritului / 299 Trepte ale relației dintre filozofie și poezie / 302 Individualul ca generalitate / 309 Interpretarea diversificată a textului / 314 Tipuri în evoluția formelor culturii / 319 Conceperea generalului ca individual / 323 Nuanțe ale alterității / 326 Specificul limbajului filozofic / 331 Tentativa discursului filozofic particular / 334 Limba ca filozofie / 338 Limbă și orizont stilistic / 343 Determinarea filozofiei imanente a limbii / 345 Filozofia ca artă și filozofia ca știință / 348 Dezideratele și posibilitățile rostirii filozofice / 352 Filozofia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pe de altă parte, ea este o activitate realizată după o tehnică determinată, o creație, dar nu o creație lipsită de scop, ci una orientată spre comunicarea cu alți oameni. În aceste condiții, limba se prezintă și ca intersubiectivitate (ca alteritate, cum spune Coșeriu 43, preluînd termenul din filozofia lui Hegel). Aceasta înseamnă că vorbirea se realizează întotdeauna între un locutor și un interlocutor, iar finalizarea ei, posibilitatea de a transmite informații, stă în faptul că între cei doi se stabilește
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
convenție (implicită) de a înțelege aceleași lucruri prin aceleași enunțuri. Așadar, locutorul "simte" în conștiința sa pe interlocutor și se adresează acestuia într-o manieră în care îi face posibilă înțelegerea. Cînd învață limba, vorbitorul deprinde în mod intuitiv și alteritatea, știința de a folosi limba asfel încît să fie înțeles și, ca atare, alteritatea se manifestă și prin efortul de integrare în felul de a fi al celorlalți, atunci cînd învățăm limba și nu numai atunci cînd o folosim în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
conștiința sa pe interlocutor și se adresează acestuia într-o manieră în care îi face posibilă înțelegerea. Cînd învață limba, vorbitorul deprinde în mod intuitiv și alteritatea, știința de a folosi limba asfel încît să fie înțeles și, ca atare, alteritatea se manifestă și prin efortul de integrare în felul de a fi al celorlalți, atunci cînd învățăm limba și nu numai atunci cînd o folosim în comunicare. Se produce astfel, în procesul acestei învățări, o adaptare și o corelare a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pînă atunci, realizează în conștiința sa sensul celor enunțate, le interpretează și, replicînd, adoptă el poziția de locutor. În condiția de interlocutor, vorbitorul nu poate rămîne la statutul de simplu beneficiar al efortului făcut de locutor, ci, prin manifestarea aceleiași alterități, își adaptează receptarea și înțelegerea la situația comunicațională creată de acesta. Ca atare, din punct de vedere filozofic, limba poate fi privită din trei unghiuri: ca realitate, ca activitate și ca alteritate, dar aceste trei elemente de bază ale esenței
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
efortului făcut de locutor, ci, prin manifestarea aceleiași alterități, își adaptează receptarea și înțelegerea la situația comunicațională creată de acesta. Ca atare, din punct de vedere filozofic, limba poate fi privită din trei unghiuri: ca realitate, ca activitate și ca alteritate, dar aceste trei elemente de bază ale esenței ei nu-i epuizează întrega gamă a aspectelor prin care se poate evalua. Un alt mod de a pune problema esenței limbii este cel care vizează rîspunsul la întrebări precum "Ce reprezintă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dar aceasta nu este ceva specific. Expresivitatea artistică presupune de fapt un alt statut conferit semnului lingvistic, discursului și limbii în general. În mod obișnuit, folosită ca mijloc de comunicare interumană, limba presupune realizarea unor acte de vorbire și manifestarea alterității prin relația dintre eul vorbitorului și eul interlocutorului. De aceea, ca să comunice ceva, cel care vrea s-o facă, o face în așa fel încît cel căruia i se adresează să-l poată înțelege, să rezoneze la ceea ce spune el
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pe om: munca, adică o construire a lumii realităților potrivite ființei sale biologice, și limbajul, o construire a lumii potrivite pentru ființa sa spirituală. Hegel asociază deci munca cu limbajul în definirea omului și precizează că prin acestea se manifestă alteritatea originară a conștiinței, adică aptitudinea omului de a se atribui pe sine și, în același timp, de a-și atribui ceea ce există în afară de sine. Prin muncă, în general, alteritatea constitutivă a omului se manifestă în raport cu lucrurile, iar, prin limbă, ea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbajul în definirea omului și precizează că prin acestea se manifestă alteritatea originară a conștiinței, adică aptitudinea omului de a se atribui pe sine și, în același timp, de a-și atribui ceea ce există în afară de sine. Prin muncă, în general, alteritatea constitutivă a omului se manifestă în raport cu lucrurile, iar, prin limbă, ea se manifestă la nivel interuman. După Hegel, limba este forma de existență a spiritului, ca suprimare a ființei-pentru-sine a spiritului în ființă-pentru-alții, ca mod prin care spiritul interior (sinele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
înțelege ceea ce li se transmite 135. Pe aceasta se întemeiază latura obiectivă a limbii, o obiectivitate socială, dată de posibilitatea de a folosi aceeași limbă, prin care se realizează intersubiectivitatea. Deschizîndu-se față de alții prin limbă, vorbitorul pune în practică dimensiunea alterității, uzînd de limba instituită prin tradiție. Desigur, arată Coșeriu, limba este o creație, dar are și această trăsătură a alterității, în vreme ce arta este numai creație, este realizarea unor proiecte de lume pornind de la conștiințele individuale. Ca atare, subiectul de limbaj
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a folosi aceeași limbă, prin care se realizează intersubiectivitatea. Deschizîndu-se față de alții prin limbă, vorbitorul pune în practică dimensiunea alterității, uzînd de limba instituită prin tradiție. Desigur, arată Coșeriu, limba este o creație, dar are și această trăsătură a alterității, în vreme ce arta este numai creație, este realizarea unor proiecte de lume pornind de la conștiințele individuale. Ca atare, subiectul de limbaj, vorbitorul, nu este un subiect absolut, un creator absolut, ca artistul, fiindcă are dimensiunea alterității și, ca atare, este un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
are și această trăsătură a alterității, în vreme ce arta este numai creație, este realizarea unor proiecte de lume pornind de la conștiințele individuale. Ca atare, subiectul de limbaj, vorbitorul, nu este un subiect absolut, un creator absolut, ca artistul, fiindcă are dimensiunea alterității și, ca atare, este un subiect între subiecte 136. În artă se produce o captare a universalului printr-o operă individuală care se propune ca universalitate, căci arta nu se face pentru a comunica și, ca atare, nu se realizează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
atare, este un subiect între subiecte 136. În artă se produce o captare a universalului printr-o operă individuală care se propune ca universalitate, căci arta nu se face pentru a comunica și, ca atare, nu se realizează sub dominanța alterității. Aceasta se relevă însă în mod deosebit în cazul folosirii obișnuite a limbii, atunci cînd conștiința individuală se manifestă în cadrele stabilite de conștiința universală, de tradiția istorică manifestată înlăuntrul și în jurul oricărui vorbitor. Proiectarea filozofiei kantiene asupra problemelor limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
realitate definitivată), fiindcă ea cuprinde atît fapte realizate, cît și virtualități, dar arată că în vreme ce limba este o captare a universalului prin ceva individual, arta este o propunere a individualului ca model universal. Limba mai are, apoi, spre deosebire de artă, trăsătura alterității, manifestate în comunicare, aceasta fiind un dya-lógos sau o convorbire, ceea ce presupune, așa cum arată filozoful Martin H e i d e g g e r, că există ceva comun între participanți, ceva comun înainte de limbaj. Dar, în dialog, celălalt (interlocutorul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sau de nimicitor); 3) este moderator social (intervenind în reglementarea relațiilor dintre individ și societate), în cazul lumii instituționalizate; 4) este modelator în cazul lumii interpretate, prin prevalarea aspectelor persuasive; 5) este suportul creației în cazul lumii imaginate, prin suspendarea alterității limbii în favoarea opțiunilor subiective individuale. Cînd devine element de caracterizare pentru un stil sau pentru o subdiviziune a unui stil, cuvîntul se integrează unei terminologii și se instituie în termen. Mulți termeni sînt creații speciale, menite să redea noțiuni dintr-
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nemijlocit al conviețuirii în comunitate. Prin această conviețuire, individul uman exersează aptitudinea limbajului prin folosirea unei limbi în relația cu obiectele lumii și în relația cu ceilalți componenți ai comunității. Sub acest aspect al relației cu ceilalți, vorbitorul deprinde exercițiul alterității, care nu se rezumă însă la folosirea limbii în comunicare, ci privește întreaga sa viață în societate. Aducînd în discuție comunicarea, se profilează o altă perspectivă de a privi pe vorbitorul unei limbi. În această ipostază el este în postura
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o proprietate a acestei activități, ceea ce înseamnă o concretizare în faptul de a vorbi sau, mai degrabă, de a vorbi o anumită limbă. Limba ca ceva știut se prezintă ca normă a vorbirii în conștiința fiecărui vorbitor, dar cu dimensiunea alterității, adică cu faptul că aparține și altora, grupului social, poporului întreg. Vorbirea este o activitate umană universală care se realizează întotdeauna și în mod necesar într-o manieră individuală, dar după anumite norme istorice, după anumite tradiții, și, ca atare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]