1,059 matches
-
egale inițial, puteau ajunge să aibă dimensiuni diferite ulterior, fiind fie subîmpărțite prin moștenire sau vânzare, fie, dimpotrivă, cumulate (Stahl, 1998, vol. I, 278-282). Prăjinile, ca unitate de măsură a pământului, sunt întâlnite și la români. Tăiate din lemn de alun, încrustate cu crestături ce marcau subunitățile (palme), ele erau încă păstrate, la începutul secolului al XIX-lea, în unele sate românești, unde continuau să fie folosite. Țăranii pricepuți în tehnici de măsurare a pământului purtau numele de prăjinari (Pamfile, 1913
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Din această nenorocire nu a făcut și nici nu face caz. Mereu se reîntoarce pe malurile Zeletinului. Mereu se laudă cu neputința să de a ne trișă: ,, Iar să mă prinzi prietena pădure/ Și să mă strângi În brațe cu alunii/ S-aud plecat la rădăcina ierbii/ Cum bat cu pumnul În coaja căpcăunii./ Tu să alergi pe dealuri să m-ajungi/ Pe frunze să mă-ntind În seara plină/ Să văd În aer crengile-n oglinzi/ Făcând sub nori mișcări
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
scufundă singur corabia, rămânând în picioare la proră. În fiecare seară, se plimba țopăind de-a lungul canalului. Vorbea singur, spunea cel mai adesea cuvinte pe care nimeni nu le înțelegea, se oprea pentru a lupta cu o nuielușă de alun împotriva unui adversar invizibil, pleca iarăși sărind și murmurând „Tâgâdâm, Tâgâdâm, Pam, Pam“. O luă razna într-o zi de bombardamente crâncene. Geamurile se zgâlțâiau la fiecare cinci secunde precum suprafața apei la un viscol puternic. Aerul era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de ziare puse unele lângă altele, care urca până la tavan. Din fereastră nu rămăsese decât o fantă micuță de unde putea zări clădirea în ruine în care locuia Fantin Marcoire. În apropierea fantei zăceau, pe jos, două praștii din lemn de alun cu elastic de cauciuc, cum își fac puștii neastâmpărați pentru a ochi păsările și fesele agentului comunal. Lângă acestea, o provizie de cuie ruginite și de șuruburi strâmbe, o bucată începută de salam, un litru de vin tulbure, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de știre, pecumcă! Rămân. Să dau, pecumcă. Numai că Paltinul zice acum că nu-l găsește și atunci Carpenul nostru. Îl pune pe Stejar să-l caute. Pe tata. Îl pune și pe Frasin. Și pe Jugastru. Pe Ulm, pe Alun, pe... S-a Întunecat, s-a răcorit. Mama a venit, o dată, cu ciulama și pentru mine; cu plăcințele și pentru mine. Cu pătura cărămizie, o știi tu, din refugiu. O știu, cum să n-o. Miroase Încă a dudă. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi avut, nu paisprezece, măcar patru...) - dar te pui cu Moș Iacob? El avea leac la toate -“soluții” le zicea, auzise cuvântul de la mama și-i plăcuse și-l folosea mereu: a treia doagă o sprijinea cu o vargă de alun; și a patra și celelalte, până se făcea „floarea”. - Ș-amu, iertaț’ di vorbă ră, da’ ian să-i suflicăm noi oleacuță poalele - da, șșșș’, s’ nu prin’ de veste, că se sparie șî țâpă... Se chincea, trecea pe sub prăjinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a patra și celelalte, până se făcea „floarea”. - Ș-amu, iertaț’ di vorbă ră, da’ ian să-i suflicăm noi oleacuță poalele - da, șșșș’, s’ nu prin’ de veste, că se sparie șî țâpă... Se chincea, trecea pe sub prăjinile de alun, ridica, Încet-Încetișor, cercul cel mai mititel; Îl oarecum fixa, pe doage, cu pene, scoase din gură; după aceea Îl petrecea pe al doilea; pe al treilea Îl pe-pe-trecea, suind din ce În ce și din ce În ce floarea Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
după aceea Îl petrecea pe al doilea; pe al treilea Îl pe-pe-trecea, suind din ce În ce și din ce În ce floarea Își strângea petalele. Dădea, ghemuit, câte trei-patru ocoluri, pentru fiecare cerc, până când doagele stăteau singure, fără prăjinile alunilor, fără mâinile ucenicilor... - Șșșșș... S’ nu prin’ de veste, când i-om pune coroana... Și de astă dată lucram Împreună: luam, amândoi, câte un cerc acum În ordine inversă: Începând cu cel mai lărguț - și, tiptil, pitiș, pituliș, ne apropiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gaura din coadă (pentru această „operație” avea cel puțin zece unelte...) - S-o legi di gât, ori s-o spândzuri la brâu, zicea. Cercurile de fier Îmi erau indiferente (nu mă impresiona nici nituitul, pe nicovală), În schimb cele din alun... Pentru că la acestea lucram și eu - de la Începutul Începutului. Mai Întâi și mai Întâi, alunul trebuia adus din pădure. Iar În pădure, după aluni, te duci numai atunci când alunele Încep a fi bune de mâncat - cel puțin așa-i la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gât, ori s-o spândzuri la brâu, zicea. Cercurile de fier Îmi erau indiferente (nu mă impresiona nici nituitul, pe nicovală), În schimb cele din alun... Pentru că la acestea lucram și eu - de la Începutul Începutului. Mai Întâi și mai Întâi, alunul trebuia adus din pădure. Iar În pădure, după aluni, te duci numai atunci când alunele Încep a fi bune de mâncat - cel puțin așa-i la noi, la Mana... Cu multe zile Înainte mă pregăteam. De cu seară, mama Îmi prepara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de fier Îmi erau indiferente (nu mă impresiona nici nituitul, pe nicovală), În schimb cele din alun... Pentru că la acestea lucram și eu - de la Începutul Începutului. Mai Întâi și mai Întâi, alunul trebuia adus din pădure. Iar În pădure, după aluni, te duci numai atunci când alunele Încep a fi bune de mâncat - cel puțin așa-i la noi, la Mana... Cu multe zile Înainte mă pregăteam. De cu seară, mama Îmi prepara „echipamentul”: punea În traistă, mai Întâi, ’dicamentele, cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vezi după călcătură, atunci nu mai are el viață: Îl omori și, omorându-l, ți se ia arsura din talpă „ca cu mâna”! Nu: șărchii de la noi, ori te mușcă - și-atunci faci descântecul de mușcat, cu trei vergele de alun de-o vară și cu apă ne-ncepută, zici: „Ieșiță de prestiță, Șărpile di pieliță, Pielița di carne, Carnea di os, Osu din măduhă. Cine-o adus veste Șărpile să crăpe!», ungi rana de mușcătură - și gata!; ori Îți intră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dacă nu mi-o spus minciuni... - Dar fag, Moș Iacob? De unde vine fag? - Nici fag nu găsești pe la noi, da’ aista tre’ să vie de la fluieraș-de-fag-mult-zice-el-cu-drag. - Așa. Și soc? - De la mult zice-cu-foc - de unde alta? Așa o duceam până ajungeam la aluni. - Dar la alun? De ce-i zicem alun? - Ca lumina zilei: fiindcă-i lung, luuuun’... ’I alung, aluuuun’ - ai Înțăles, băi’țălu moș’lui? Cum să nu-nțăleagă băi’țălu moș’lui când explica moșu băi’țălului? Înainte de a ne așterne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o spus minciuni... - Dar fag, Moș Iacob? De unde vine fag? - Nici fag nu găsești pe la noi, da’ aista tre’ să vie de la fluieraș-de-fag-mult-zice-el-cu-drag. - Așa. Și soc? - De la mult zice-cu-foc - de unde alta? Așa o duceam până ajungeam la aluni. - Dar la alun? De ce-i zicem alun? - Ca lumina zilei: fiindcă-i lung, luuuun’... ’I alung, aluuuun’ - ai Înțăles, băi’țălu moș’lui? Cum să nu-nțăleagă băi’țălu moș’lui când explica moșu băi’țălului? Înainte de a ne așterne pe lucru, ne omeneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fag, Moș Iacob? De unde vine fag? - Nici fag nu găsești pe la noi, da’ aista tre’ să vie de la fluieraș-de-fag-mult-zice-el-cu-drag. - Așa. Și soc? - De la mult zice-cu-foc - de unde alta? Așa o duceam până ajungeam la aluni. - Dar la alun? De ce-i zicem alun? - Ca lumina zilei: fiindcă-i lung, luuuun’... ’I alung, aluuuun’ - ai Înțăles, băi’țălu moș’lui? Cum să nu-nțăleagă băi’țălu moș’lui când explica moșu băi’țălului? Înainte de a ne așterne pe lucru, ne omeneam: Moș Iacob făcea focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de alung...; le tăiem frumos de „pe picioare”, ca să nu se crape aiurea și să se așchieze; le curățăm de crengi, de frunze; le facem snopi. Eu tai și pun de-o parte, pentru caii și sulițele și arcurile mele aluni ne-potriviți pentru cercurile lui Moș Iacob. Și mai pun de-o parte ciorchinii de alune. Chiar dacă nu-s prea lunge de coapte... Când simte că soarele-i În crucea cerului, Moș Iacob sună din trâmbița palmelor Încetarea. Și prânzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i intru, șărpe pi gură și a mai venit Încă de două ori, i-am intrat eu ei, de aceea nu mă temeam că-mi intră mie - În gură. Ne Întoarcem acasă, pe-nserat, trăgând după noi povara de snopi de aluni pe un fel de sanie meșterită de moș Iacob. Sanie de vară. Dar pe mine nu mă mai interesează această parte. De-abia aștept să vină ziua În care o să despicăm tulpinile de alun - la gardul grădiniței de flori, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
după noi povara de snopi de aluni pe un fel de sanie meșterită de moș Iacob. Sanie de vară. Dar pe mine nu mă mai interesează această parte. De-abia aștept să vină ziua În care o să despicăm tulpinile de alun - la gardul grădiniței de flori, acolo e instalată „despicătoarea” de aluni - ca să facem cercuri: despicăm, curățăm tăietura, măsurăm cu ața, precis, la milimetru, tăiem, exact, la centimetru... Doar am spus că lucrăm Împreună, că sunt ucenicul lui Moș Iacob. ULTIMUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sanie meșterită de moș Iacob. Sanie de vară. Dar pe mine nu mă mai interesează această parte. De-abia aștept să vină ziua În care o să despicăm tulpinile de alun - la gardul grădiniței de flori, acolo e instalată „despicătoarea” de aluni - ca să facem cercuri: despicăm, curățăm tăietura, măsurăm cu ața, precis, la milimetru, tăiem, exact, la centimetru... Doar am spus că lucrăm Împreună, că sunt ucenicul lui Moș Iacob. ULTIMUL CRĂCIUN Stau În calidor. Și nu mai tremur. Doar glasul Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca obligație, pentru a ocupa un loc cât mai bun în clasamentul fi-nal, să parcur- gă străzile localității și să descopere felurite elemente cuprinse într-un program riguros întocmit. Trebuia să aduni: trei pietricele de creme- ne, o frunză de alun, o floare de sânziană, să descoperi o inscripție veche situată pe un zid, să găsești cinci animale carnivore dintr-un grup mai divers de mostre lucrate în ceramică, să pescuiești cât mai multe rățuște din cauciuc dintr-un bazin cu
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
boi, bine, nea Fănică, să trăiești, să trăim cu toții...” “Foaie verde maghiran Ca Gheorghe, băiat mai rar: Scoate boii din coșar, Pe Murgu și pe Cezer, Și mi-i pune la căruță Și se duce la mândruță...” “... Foaie verde de alun, Omule cu caii buni, Hai să facem schimb în drum Că și caii mei sunt buni...” “... - Murguleț, căluțul meu, Ce te-abați din drum mereu? Ori ți-e greu trupșoru’ meu? Nu mi-e greu trupșorul tău Ci mi-e
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
exorcism oltenesc menit să alunge dracul din lemnul copacului : „Bradule,/ frumosule,/ voinicule,/ cin’ te-a tăiat,/ te-a despicat,/ te-a desciotit,/ cin’ te-a bătut/ par în pământ/ ca să scoată pe dracu ;/ cin’ te-a bătut/ cu nuiele de alun/ să-l scoți pe nebun/ să se ducă/ nălucă” (47, p. 175). Ridicarea unei coloane a cerului, bătutul cu nuiaua de alun („nașul șarpelui”) sau de paltin, bătutul în toaca din lemn de paltin etc. sunt toate gesturi rituale apotropaice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cin’ te-a bătut/ par în pământ/ ca să scoată pe dracu ;/ cin’ te-a bătut/ cu nuiele de alun/ să-l scoți pe nebun/ să se ducă/ nălucă” (47, p. 175). Ridicarea unei coloane a cerului, bătutul cu nuiaua de alun („nașul șarpelui”) sau de paltin, bătutul în toaca din lemn de paltin etc. sunt toate gesturi rituale apotropaice ; demonii sunt exilați sub pământ sau în „pustie”, în zona necosmizată, „unde popa nu toacă,/ unde fata nu joacă,/ unde-n răscruce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se spune : „Arvune - rar, învechit, îl întâlnim numai în povești și colinde, însemnând o specie de arbori care nu se poate preciza cu siguranță [...]. Etimologie necunoscută” (21, p. 280). Trecând peste unele ipoteze etimologice considerate ulterior ca improbabile (laur, arbuz, alun), consemnez soluția dată de G. Dem. Teodorescu la sfârșitul seco lului al XIX-lea (18, p. 59). Folcloristul muntean susținea că este vorba de o varietate de arțar (stufos), „zis bulgărește” (și în alte limbi slave) iavor (= arțar) (110). În
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
30). De asemenea, se crede că nuiaua de arțar are putere asupra demonilor. Iată un fragment de „descântec de judecată”, cules de la „o vrăjitoare” : Eu îl bat parul în lac, Ca să-mi scoată pe drac, îl bat cu nuiele de alun Să se ducă ca un nebun... Îl bat cu nuia de arțar, Să fugă ca un armăsar (24, p. 348). Numirea nuielei de arțar alături de nuiaua de alun este elocventă, cunoscându-se valențele magico- apotropaice de excepție acordate acesteia din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]