9,188 matches
-
vechi? — Specialitatea mea e literatura horticolă. Mai ales arhitecții peisagiști din veacul al XVIII-lea. Mă numesc Fullove și locuiesc În Battersea, pe Fulham Road. Și aveți clienți destui? — Mai mulți decît vă Închipuiți, răspunse el, desfăcîndu-și larg brațele și alungînd vrăbiile, ca pe niște copii cu care se jucase Îndeajuns. Dar de la o vreme, toate merg prost. Nu pricep ce nevoie au oamenii să se războiască! Am o mulțime de cărți aici, adăugă, atingînd ușor valiza cu vîrful piciorului. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dintre actrițe, Elizabeth Taylor, era pe cale să înceapă lucrul la un nou film artisitic la Shepperton. - M-a sunat Aida să-mi spună cât de rău îi pare. Te poți uita din nou peste proiect? A făcut câteva modificări. Am alungat dosarul cu o fluturare din mână, uitându-mă alene la reflexia mea în oglinda de mână a lui Catherine. Nervul retezat din scalp îmi coborâse parțial sprânceana dreaptă, ca o cârpă neagră de pirat care părea să-mi ascundă mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a lungul șoselei Western Avenue cu peste o sută zece kilometri la oră, vocea lui Catherine emitea o notă liniștitoare de disperare conjugală. Stăteam pe spate în scaunul săltător al mașinii ei sport, privind vesel cum se lupta să-și alunge din ochi părul blond, mâinile ei subțiri părăsind și apucând manșonul din piele de leopard al volanului miniatural. De la accidentul meu, șofatul ei, în loc să se îmbunătățească, se înrăutățise, de parcă acum ar fi fost încrezătoare că puterile nevăzute ale universului îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sa plină de cicatrice. Îi aranja corpul într-o serie de poziții, căutând cu grijă codurile membrelor și musculaturii ei. Catherine încă părea doar pe jumătate conștientă de Vaughan, ținându-i penisul în mâna stângă și făcându-și degetele să alunge către anus ca și când ar fi întreținut un act absolut golit de sentiment. Îi atinse pieptul și umerii cu mâna dreaptă, explorând desenele cicatricelor de pe piele, puncte de prindere pe care le concepuseră accidentele sale special pentru actul acela sexual. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fața, zburând în jurul gurii și nărilor, ca și când ar fi așteptat licorile râncede, distilate ale unui cadavru. Însă ochii lui Vaughan erau deschiși și vii, privindu-mă calmi așa cum își ținea el capul, lăsat pe spătarul scaunului. Am încercat să-i alung muștele de pe față, crezând că probabil îl deranjau, și-am văzut că și brațele și mâinile mele, la fel ca întregul habitaclu al mașinii, erau acoperite de insecte. Volanul și tabloul de bord forfoteau, înțesate de hoarda aceea retiniană. Ignorând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
retiniană. Ignorând mâna ridicată a lui Vaughan, am deschis portiera șoferului. Vaughan încercă să mă oprească. Își ținea fața epuizată ridicată într-un gest prevenitor, un rictus de alarmă și îngrijorare, temător parcă de ce aș putea găsi afară. Am coborât, alungând mecanic acei corpusculi ai iritației optice de pe mâini și brațe. Intrasem într-o lume abandonată. Pietrele de pe suprafața străzii îmi înțepau, inegale, tălpile pantofilor, aruncate acolo în urma trecerii unui uragan. Zidurile de ciment ale pasajului superior, desecate și cenușii, semănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
diavolului :să nu crezi în mine, căci astfel nu vei crede nici în Dumnezeu. Nici Dumnezeu, nici diavolul, decât această lume [...]. Diavolul nu poate crea nimic. El doar orientează rău ceea ce este deja creat. Psihanaliza a dizolvat diavolul în inconștient, alungându-l din conștiință. Ce înseamnă să răstorni o valoare? Să-l plătești pe comerciant cu mai mulți bani decât pe creatorul ei [...]. Demonizându-l pe Hitler, Europa a uitat de Stalin [...]. Mentalitatea primitivă, magică, identifică răul exclusiv în afara noastră. Creștinismul ne-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sâmbure de speranță că legile, organizarea societății, standardele politice agreate de Iliescu pot fi cât de cât ameliorate, n-ar fi plecat. Pancartele de la Montreal o spuneau explicit: «Piața Universității nu te uită», «Jos mafia baronilor regimului Iliescu», «Ne-ați alungat din țară ca să o prădați!», « Nimeni nu a făcut mai mult rău României ca tine!», «Reprezinți mafia din România!», «Vrem procesul comunismului!», « Ați transformat securiștii în patroni!», «E plină lumea de victimele tale!». Micile grupuri de emigranți autoexilați n-au
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de caldă încât era duminică. Ciorchini de oameni se adunaseră pe balcoane să prindă o gură cât de mică de aer. În spatele unui bloc de pe bulevardul Nicolae Titulescu, câțiva puști mai curajoși încercaseră să joace niște fotbal, dar soarele îi alungase sub un copac, unde mâncau înghețată de vanilie și se strâmbau la o bătrână care ieșise să-și plimbe canișul. Un duduit infernal se apropia de ei, iar copii, privind mirați înspre capătul străzii, văzură un buldozer portocaliu, gigantic, înaintând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am apărat; știam din experiență că invadatorii nu stăteau mult, din cauza climei noastre temperate. Dar romanii aduseseră cu ei o invenție nouă: Gorfa. O piatră sfântă, adusă tocmai din India, care răspândea căldură în jurul ei. Cu ajutorul ei, topiră ghețurile eterne, alungară urșii și focile, iar peștii muriră în apa clocotindă. Poporul norvegian era disperat: barbarii triumfaseră! Dar spiritul nostru de luptă nu fusese încă înfrânt. O cale de scăpare continua să existe. Sfatul bătrânilor de la Markafjald se adună în peștera Rengersfengen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
masiv. Grupul lor era destul de mare, 16 persoane, dar încăpură cu toții la o singură masă, înghesuiți, însă veseli. Se comandară beri, vinuri, platouri cu șuncă, salam și brânză, măsline negre, salate. Orele treceau și atmosfera de gașcă și alcoolul îi alungară gândurile lui Andreas. Înainte de a deschide o a treia sticlă de bere, se scuză și ieși să dea un telefon. Respiră niște aer curat și alese din agenda mobilului numărul femeii pe care o numea, în lipsa unui termen care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
singurul lucru ce-mi rămâne de făcut e să încerc să restabilesc contactul pierdut. Am traversat cafeneaua deja de câteva ori și m-am dus la ușa ce dă în piața invizibilă; de fiecare dată, zidul de întuneric m-a alungat înapoi, în zona luminată, suspendată între cele două întunecimi, a mănunchiului de peroane și a orașului întunecat. Să ies afară și unde să mă duc? Orașul nu are încă un nume, nu știm dacă va rămâne în afara romanului, sau dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
poate oferi lumea, îndepărtează abisul egocentric al romanului sinucigaș, care sfârșește prin a se scufunda în sine însuși. În vocea ei cauți confirmarea nevoii tale de a te agăța de lucrurile existente, de a citi ceea ce e scris și gata, alungând fantasmele ce scapă printre degete. Chiar dacă îmbrățișarea voastră a avut loc numai în imaginația ta, mărturisește, e totuși o îmbrățișare ce se poate realiza dintr-o clipă într-alta...) Dar Ludmila e întotdeauna cu cel puțin un pas înaintea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e scumpă și probabil nu și-ar putea permite mai mult de câteva frunze. Așa că va trebui să găsească altceva. Căzu pe gânduri. O muscă îi ateriză pe frunte și se deplasa spre șaua nasului. În mod normal, ar fi alungat-o, dar tocmai îi venise o idee și prindea contururi minunate. Musca fu lăsată în pace; un câine lătră într-o grădină din vecini; un camion schimbă viteza zgomotos pe drumul către vechiul teren de aterizare. Menajera zâmbi și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și-a făcut fotografii cu statuia lui Ștefan cel Mare, îi pusese o oală de noapte din porțelan, din alea vechi, boierești, la picioare... A ieșit un căpitan care era de serviciu și l-a luat la rost, l-a alungat patrula, i-au spart oala de noapte, a făcut spume la gură generalul în presă, că asta e bătaie de joc, atingere la onoarea armatei și așa ceva nu e de tolerat. Dup-aia l-au căutat pe Bozo toate televiziunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a ei, i-au dat până la urmă drumu’... Dar au împânzit milițenii locurile, au întors toate pietrele, au măsurat, au săpat, mai mult noaptea. Până la urmă au ajuns la popă și l-au rugat să le deschidă cartea, să le alunge blestemul, să aibă milă de soldați. Că, dacă nu găsesc nimic, vor putrezi săracii la canal. Și popa de la Sfântu’ Andrei le-a citit și dup-aia a început și el să sape, după semne numai de el știute. Spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
omul... - Da, măi Sandule, era negru de supărare, mai ales că, de când îi murise nevasta, nu prea mai dădea nimeni pe la el și numai Șarik îi mai ținea de urât. - Lasă că și Petrache era spurcat la gură și-i alunga pe toți... - Ei, și el... s-a hotărât povestitoarea să pună capăt întreruperilor. Era la Ghiocel, a băut vreo două pahare, a mai cerut un rând, a venit și Andronic, pe urmă au mai venit și cei de la atelier, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spița Frusinei s-au adunat să descânte împreună, să-mprăștie răul. „E-așa întins tare peste oraș, de la Bucium și până la Mitropolie, stă răul în aer ca smoala. Și noi ne-am unit, în magie albă, toate câteștrei să-l alungăm... Am stat și-am descântat până-n zori de ziuă, la cântatul cocoșilor, de bine la poporul nostru din acest oraș și la conducătorii noștri din acest oraș și la domn’ primare...” declara Smaranda, cea mai mare dintre surori, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
călăul s-ar fi amuzat să numere fiecare lovitură, pentru ca biciul să nu-i lase nici un centimetru de piele nejupuită; observă cum cîțiva raci Începuseră deja să alerge pe spatele lui, desfătîndu-se cu bucățele de piele și carne sfîșiată. Îi alungă, apoi se tîrÎ cum putu, foarte Încet, mușcîndu-și buzele ca să nu urle de durere, și intră În mare, pentru ca apa să-i răcorească puțin nenumăratele răni, iar sarea să ajute la cicatrizarea lor. Trei zile și trei nopți stătu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o zi avea să Întîlnească și el o asemenea femeie, cineva În stare să vadă dincolo de chipul lui diform și să-l descopere pe adevăratul bărbat pe care-l ascundea acel trup strîmb și respingător. Dar se străduia Întotdeauna să alunge imediat asemenea gînduri care-i făceau rău pentru că, În acele momente, mintea lui zbura către ochii Întunecați ai frumoasei fete ce cîntase Într-o noapte, pentru el, pe mica plajă din ansa dinspre miazănoapte. Ea putea să vadă dincolo de beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și i-am descheiat nasturii de la spatele bluzei, iar acum șed pe-un vas de veceu și, cu regularitatea picăturii chinezești, las să-i cadă în gura Plumbago supradoze de Valium. Chestia cu Valiumul, zice fata Brandy, e că nu alungă durerea, dar cel puțin nu te mai scoate din minți faptul că te doare. Dă-i bătaie, zice Brandy și deschide gura ca un pește. Chestia cu Brandy e că are o toleranță așa de mare la medicamente că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
așa încât să se potrivească, coada unui pește între capetele altor doi pești, așa cum sunt puse în conservă unele sardine, cât e de lungă pardoseala băii. Arunc o pastilă de Valium între buzele Plumbago. — Ți-am povestit vreodată cum m-a alungat familia mea? zice Brandy după mica ei înghițitură albastră. Familia mea originală, vreau să zic. Familia mea naturală. Ți-am spus povestioara aia dezgustătoare? Îmi țin mâinile între genunchi și mă uit drept la regina absolută, capul ei între picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din locașul lui, dar nimic nu se mai poate întîmpla în ceea ce privește linia sa de zbor. Această "imagine balistică", în fiecare primăvară efectua tragerile conform regulamentului și tocea regulamentele de unul singur, în odaia lui mirosind a frunze de nuc uscate, alungă orice gîză, orice musculiță și primăvara roiau nori de muscărime deasupra viilor, tocea și manualul de balistică al domnului inginer militar Botnărescu de la Arsenal, această "imagine balistică" era imaginea vieții omului, a sorții, cum le plăcea celor din Vladia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deosebit. Mai bine nici că se putea, nu-i așa? Și numai un om cu mintea întreagă și avînd un adevărat și profund sentiment al datoriei și al dragostei față de oameni s-ar fi putut ridica împotriva tuturor, ca să-l alunge pe Șerban Pangratty. Dumneata, domnule adjutant, dumneata știi ce înseamnă fericirea! De aceea te-am și chemat, să discutăm concret, în amănunt, despre fericirea Vladiei. Într-un fel sau altul sîntem amîndoi responsabili de ea. Doar știi la fel de bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l printre gene pe omulețul uscățiv, lipsit de orice carismă, exemplul tipic al acelor inși care în nici un caz n-au ce căuta într-un guvern de mînă forte, așa cum era cel de la Roma. Pe inși ca ăsta i-au alungat și din parlament, nu doar din guvern. Semăna prea mult cu Matteotti, ca să nu sfîrșească mai devreme sau mai tîrziu ca el! Nu sîntem, mai precis nu vom fi deloc zgîrciți cu fondurile pentru înzestrarea tehnică, dar toate trebuie făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]