1,497 matches
-
unul, cînd altul peste șolduri și privesc cerul, ridicîndu-mi în liniște gîndurile, fără un cuvînt, cu mîinile împreunate; pe urmă rostesc eu sînt Brahman, ființa cea mai înaltă [337]. Noi nu ajungem să fim conștienți că sîntem Brahman, deoarece Măyă (amăgirea lumească) ne împiedică [338]. Este oprit a adresa rugăciuni și a aduce jertfe lui Brahman însuși, căci aceasta ar însemna să ne adorăm pe noi înșine. Nu poate fi vorba decît de emanații ale lui Brahman pe care noi le
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
o țară care este în același timp moștenitoarea Bizanțului și a Romei, dar care a primit o moștenire periferică? Ce semnifică o epopee fără cuceriri, o tragedie tăcută? Ce măreție să afli într-o țărănime înapoiată pe care, cu siguranță, amăgirile modernității nu vor întîrzia să o antreneze spre anonimatul orașelor industriale sărace? Ce se poate pretinde cu un folclor socotit izvor al spiritualității, dar ale cărui teme se regăsesc și în Caucaz, Ucraina sau în Balcani? Hazul de necaz, ura
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Întîlnirea celor doi scriitori se realizează, poate, în recunoașterea tragicului, iar în cazul lui Cioran, într-o turbulență care-i interzice să-și aroge scepticismul în locul confortului intelectual. Cioran oferă publicului din România anilor '30, Pe culmile disperării (1934), Cartea amăgirilor (1936), Lacrimi și sfinți (1937) și Schimbarea la față a României (1937). Obsesia sensului războiului, legată de interogația asupra relației individului cu moartea, asupra identității naționale care se deschide înspre măsura puterii și spre tragedia neputinței este aici prezentă: "Nu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
arenzi ale statului și hatâruri ale postomanilor de toate categoriile, în Constituție nu stă ca ignoranța și ambițiile nulităților, sub pretextul deosebirilor de principii, să vâneze cu înverșunare puterea, în Constituție nu stă ca succesul acestor oameni să atârne de la amăgirea alegătorilor prin negustorie de fraze și izvoade de făgăduinți mincinoase. O organizare care să asigureze prin legi atât cultura înaltă a depozitarilor puterii publice, precum și stabilitatea lor, ar fi fost corelatul natural al domniei ereditare și e evident până la virgule
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
publică, indignată de atâta mistificare, vă dezminte prin toate organele ei independente. Daca este un guvern care să merite acuzațiunea că a sacrificat interesele țării dorinței de a se ținea la putere, acest guvern este acela ce se numește, pentru amăgire, liberal național! [ 29 februarie 1880] {EminescuOpXI 50} [""PRESA", ÎN NUMĂRUL DE IERI... "] "Presa" în numărul de ieri declară că recunoașterea independenții nu este decât un mijloc prin care am putea ajunge la asigurarea existenții și la întemeiarea viitorului țării noastre
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pe o sinecură sau ca chestie de diurnă, iar esența ei ca pe o jucărie. Întrebăm numai daca statul poate fi pus, fără pericol, la discreția unor asemenea elemente, cari nu trăiesc decât din falsificarea spiritului instituțiilor noastre și din amăgirea opiniunei publice. Recomandăm confraților noștri lectura făgăduințelor de la Mazar Pașa și-i întrebăm daca guvernanții au îndeplinit una singură din acele făgăduințe; le recomandăm asemenea studiile financiare ale d-lui Dim. Sturza și-i rugăm să ne arate un punct
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
usurință cu care se trece peste aceste abisuri de corupțiune și de duplicitate. Noi înțelegem prea bine ca un guvern să fie slab în afară când nu reprezintă sute de mii de baionete și miliarde de producțiune industrială, dar această amăgire sistematică a poporului, această glorificare a unor sarcini impuse, a unor ușurințe criminale, a unor scabroase cestiuni, ca a unor idealuri naționale, iată ceea ce dovedește o duplicitate și de inimă și de minte care n-are seamăn în lume. Aceste
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
declarat-o de atâtea ori că partidul conservator nu are un interes imediat, constrângător, de-a veni la putere și că toată lupta lui e îndreptată în contra falsificării regimului constituțional și gravelor neajunsuri morale și materiale cari rezultă din sistemul amăgirii și presiunii. Schimbați sistemul și n-avem nimic cu oamenii. Că sânt o mulțime de liberali-naționali cari n-ar fi în stare nici de-a înțelege o schimbare de sistem în senzul aplicării oneste a Constituției e o împrejurare care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
individuale să se dispresure Coroana. Să nu se ia drept dovezi manifestații de stradă improvizate de poliție și cari formau alaltăieri obiectul ironiei publicului, să nu se ia după aparențe, cu dibăcie înscenate, al căror unic și esclusiv obiect de amăgire e de astă dată numai Coroana, nu poporul. Îndărătul acestor manifestațiuni înscenate se deschide prăpastia; pentru tron, pentru țară, pentru toți. Prin adoptarea unanimă a monarhiei occidentale am gândit la acea măreață continuitate de dezvoltare care caracterizează dinastiile vechi ale
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
un popor foarte numeros, răspândit asupra întregei Peninsule Balcanice. Dar lipsa de cultură, căderea repede a regatului româno-bulgar, predominațiunea unui cler bizantin formalist care prefăcuse biserica nu în școală de bune-năravuri și de convingeri morale, ci într-o școală de amăgire a lui Dumnezeu și a conștiinței proprie prin formalități fetișiste, toate acestea au contribuit de-a amâna deșteptarea lor națională până în zilele noastre. În ziarul "Unirea" din Iași citim, în privirea situației tracoromînilor din Macedonia, următoarele: Românii Macedoniei sânt obiectul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
corumperii prin așa-numita "influență morală", d-sa ar ști pururea a se manținea. Greu e pentru partidul roșu de a ajunge la putere; căci niciodată n-au fost în stare de-a o cuceri cu puteri proprii, ci prin amăgirea opiniei publice, prin subrepțiune, prin suplantare, suindu-se pe spatele altora; dar a se manține le e cu atât mai ușor cu cât sânt mai puțin scrupuloși în alegerea mijloacelor lor politice. Dacă, pe lângă nemulțumirea manifestă a țării se va
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Astfel societatea albinelor are revoluțiile ei. Ca dovadă însă despre înțelepciunea înnăscută a naturii, alături cu cea câștigată a omului, trântorii societății omenești, demagogii, cari nu îndeplinesc nici un rol în viața statului decât acela de-a trăi din esploatarea și amăgirea mulțimii, nu împărtășesc soarta colegilor lor din statul albinelor. Trăind din avutul comun fără a produce nimic, plătesc cu fraze și cu neliniștirea societății binefacerile ei. De aceea însă oamenii bine organizați au legi cari regulează înaintarea pe treptele societății
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
gazetarii noștri cari propun reforme, nici că apără latineasca din cauze politice. {EminescuOpXI 297} Iată dar ce se zice în cronica numărului de la 15 august: Dacă e vreun om satisfăcut de sine însuși, dacă e vrun exemplu viețuitor al acelei amăgiri de sine care e la modă azi, acela e desigur d. ministru al învățăturilor publice, cu ambițiile sale renovatorii și agitatorii. D. ministru al învățăturilor se poate măguli de-a nu fi deloc străin de încurcăturile guvernului pe care-l
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de la război a dat o dovadă memorabilă de spiritul său reformator prin suprimarea tobelor la armată. Face fiecare ce poate. Ceea ce e curios, uimitor și chiar de temut în acest din urmă discurs ținut la Sorbonna e tocmai această înfumurată amăgire de sine însuși, această imperturbabilă siguranță a unui ministru, punând ușurința sa de agitator sub steagul Republicei, învîrtind fără maturitate cestiunile cele mai delicate, plănuind la programe confuze de noutăți îndoielnice, tratând cu dispreț tot ce s-a făcut înaintea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
toate minuțiozitățile unui reporter, dar asemenea draperie, oricât de interesantă ar fi încolo, ni se pare nouă de puțină însemnătate. Îndealtmintrelea "Romînul" recunoaște că sincer a procedat partida conservatoare, căci faptele ei ș-ale capului ei fiind bine cunoscute, nici o amăgire nu mai poate fi. Nu știm cui avem să mulțumim această rară mărturisire a organului guvernamental, pe care s-ar fi cuvenit s-o facă întotdeuna, fiind întotdeuna conformă cu adevărul. Sincer am procedat pururea, am avut sinceritatea calităților și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
care-a dispărut aproape deosebirea între bine și rău, adevăr și neadevăr, a început a deveni un merit. Dar daca faptele noastre, după mărturisirea "Romînului", au calitatea de-a fi bine cunoscute, și cele bune și cele rele, încît nici o amăgire nu poate fi, dacă se știe ce-am făcut, am dori să se știe tot atât de bine ceea ce n-am făcut, și acest merit negativ îl pretindem cu atât mai mult pentru noi cu cât, conform teoriei pozitivistului Buckle, meritul unui
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Dea Domnul să fi fost această ultima zi de așteptare" (Labirintul trad. de Victor Șter). Într-o proză (Celălalt Borges), cele două dubluri stau liniștite de vorbă. Se simte doar o oarecare "oboseală" în continua perindare de "forme": "Mereu alte amăgiri, alt miracol: / simt oboseala oglinzii / care nu se-odihnește-ntr-un singur chip" (Vorbe în gol). Există însă o ieșire din labirint: "ieșirea prin vis", care apropie și mai mult cele două poetici în discuție. La Eminescu, visul este o formă de regăsire
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Tristețe și frica, viu chin și despuiata Victima. [Gînditu-m-am să țes un Acoperămînt pentru Păcatele-mi în fața mîniei lui Tharmas.] [Cercetînd păcatele lui Tharmas curînd pe ale mele le-am găsit. O, nu ma ucide! tu esti mînia lui în Amăgire întrupata.] 155 L-am crezut păcătos pe Tharmas și Emanațiile i le-am omorît, Tainicele lui iubiri și Indurări. Ah, ticăloasa de mine! Ce-am făcut? Căci aflu-acum că toate-acele Emanații erau sufletele Pruncilor mei, Și i-am ucis cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
eu presimt că ai Belșug pe care il pretind al meu". Urizen statu înfricoșat, dar nu-Îndelung; Curînd strigắ: "Supune-te glasului meu, tinere Demon; sînt Dumnezeu în Veci de Veci. Ești tu un vizionar al lui Iisus, a Veșniciei dulce amăgire? 330 Iată, sînt Dumnezeu, nimicitorul groaznic, iar nu Mîntuitorul. De ce sa ii silească Divină Viziune pe Fiii Raiului Că fiecare să renunțe la desfătarea să, cu spectrul sau război să poarte? Spectrul e Omul. Restu-i doar amăgire și himera." Acestfel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a Veșniciei dulce amăgire? 330 Iată, sînt Dumnezeu, nimicitorul groaznic, iar nu Mîntuitorul. De ce sa ii silească Divină Viziune pe Fiii Raiului Că fiecare să renunțe la desfătarea să, cu spectrul sau război să poarte? Spectrul e Omul. Restu-i doar amăgire și himera." Acestfel vorbi Urizen, în sine strîns, grozav de mîndru. 335 Zece mii de mii erau oștirile-i de spirite pe vînt, Zece mii de mii de scînteietoare care strălucind în cer. Și pește țărmul cel de aur de lîngă-oceanul liniștit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în zare, si Lúvah se salășluia în nor.] Apoi mîhnit se urcắ Omul în splendorile palatului, 50 Deasupră-i se nalta o Umbră din intelectu-i istovit, De aur viu, pură, desăvîrșită, sfîntă; pluti în albe haine de în pur112, De sine amăgire dulce fascinantă, o reavăna vedenie a Omului De bucurie-n existența tresăltînd ușor, tot Omul absorbindu-l. Omul căzu cu fața la pămînt în fața umbrei revene, 55 Zicînd "O Doamne, de unde e schimbarea-aceasta? tu știi că sînt nimica". Și Vala tremura
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vorbesc: naintea-mi este viitorul 75 Precum o candela întunecoasa. Moartea de veci îmi bîntuie speranța toată. Rupți de Frăția Veșnică murim și nu mai sîntem. De unde strígă acest glas, Enion! care-mi răsúnă în urechi? O, neîndurătoare milă! O,-ntunecoasă amăgire! poate Iubirea să caute domnie?" Și Lúvah se luptắ domnia s-o cîștige asupra Omului Străvechi. 80 Și se luptară peste Trupul în care Vala era-nchisă Și-ntunecatul Trup al Albionului fost-a lăsat cu fața la pămînt pe pardoseala de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de limpede, Ce-n coastele-i zămisli șerpi cu suflete văpăi de foc. Dar timpurile-acum se-ntorc asupră-ți. Pîntecul lui Enitharmon Te ține-acum, curînd va naște. Sunați, Goarne de război! Din tainicu-i ungher chemați pe Vala-n toată-ntunecoasa-i amăgire, 65 Apoi mînie pe mînie se revărsa-vor fioros din tolba-i de cleștar". Așa cîntară Demonii în jurul lui Orc cel roșu, și-n jurul fíravei Enitharmón. Sudoare și sînge pe mădularele lui Los stătură-n globuri; Pleoapele-i de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fărîmițatu-mi Spirit Să-l slăbești. Precum un vierme mă înalt în pace, desferecat Din furie. Acuma, cînd mă minii, si mai mult fiarele mă strîng. O, durere! O, durere! Vierme silit! Sînt vierme? 140 Au omul e născut în mare amăgire? Amăgitor foarte Pui stavila furiei mele pentru că viermele să-ncolăcească arborele. Piei, Rece fățarnic! Sînt înlănțuit, altminteri n-ai putea că astfel să mă folosești. Se mînia-va Omul, încătușat cu acest lanț, si viermele tăcut se va tîrî. Mînia-ți nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dulci a' fericirii? roșu îți curse sîngele, Palida ți se făcu față, fulgere-n juru-ți se jucară, plutiră tunete Deasupră-ți, și-ngrozitorul Orc haotic drum croitu-și-a de tine despărțindu-se; Dar următoarea-ți bucurie va fi în dulce amăgire, 230 Și nașterea-i, în amețire 202, somn și-amăgiri dulci ale lui Vala". Umbră lui Enitharmon răspunse: "Groaznică Umbră, Te-ai așezat deasupra dulcelui meu prunc să îl păzești că nu cumva Pe maica să s-o sfîșie lăsînd-o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]