1,083 matches
-
puțin neliniștit. Probabil că intuia unde-o să-ncerce să ajungă Sindler. Sau poate că Whitey era deranjat de faptul că Sindler asista la depoziție. Pentru că, de obicei, Barry Sindler nu conducea personal depozițiile soților. Le lăsa în grija peonilor amărâți din biroul lui, în timp ce el își petrecea zilele în oraș, facturând ore scumpe în tribunale. Femeia se opri, în fine, ca să-și tragă sufletul. Sindler interveni. — Doamnă Diehl, aș vrea să oprim această serie de întrebări și să trecem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
s-a trezit din poftă, nu din somn, se uita cu jind la banii pe care femeia îi ascunsese în tunică, ea-l citi repede, văzuse că bărbatul ar vrea banii înapoi și s-a rățoit la el: ia vezi!!! Amărât, bărbatul a ieșit din vizuina aia călduroasă, muntele?, s-a luminat deodată, aaa!!!, Muntele Kogaion, el a deschis gura să țipe și un urlet prelung, de lup însingurat, a umplut lumea, nu i-a răspuns nimeni, că nu te ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a știut totul, numai maică-mea. Se cam duce viața mea, fetițo, lumea asta-i de iubit, cealaltă îi de plătit, cum zice cântecul. Eram, la începutul vieții mele de actor, în orașul ăla din Moldova. Tânăr, când fericit, când amărât. Talentat. Dar nu înțelegeam nimic din viața mea, din ce îmi dăduse Dumnezeu. Nu înțelegeam... Întâmplarea a făcut să scap de o tipă mai bătrână, o actriță cu bretonul în formă de V, prin Rita, dar înaintea Ritei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de iasomie. Antoniu și Kawabata au căptușit din cauza frigului, pe dinăuntru, ca să nu intre frigul, ușa de tablă, spartă și ruginită, cu o bucată mare de carton. În curând, Înveliți cu un morman de cârpe, vor adormi pe patul lor amărât, care nu-i alteceva decât alt morman de cârpe. Câinele lui Ben latră cu furie la lună sau poate la vreo pisică ce i-a trecut ca fulgerul pe sub nas. Se aude un colind de Crăciun, undeva, Într-o magherniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
peste noi. Dacă ne arată ce spuneai, de ce mai vine? -Vine să ne dea o lecție de maturitate politică și demnitate umană, pocitanie. Maturitate politică, zici? Demnitate umană? Antoniu Își pipăie buzunarul paltonului, În care a aruncat cei doi bănuți amărâți. Și ce, eu Împiedic politica să fie matură? Împiedic demnitatea să fie umană? N-au decât să fie mature și umane cât or pofti! Dar ascultă la mine: cerșetorii nu dispar cu una cu două! Să știi dom-le: eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
absolut nimic de el. Mă tem că nu mai este În viață. Toate demersurile mele pe la ambasade au eșuat. Nimeni nu-mi poate spune nimic și, din păcate sufletul meu de mamă Îmi spune că el nu mai trăiește. Pensia amărâtă a mamei și salariul infim pe care mi-l dă patronul, abia ne-ajung să rezistăm de pe-o zi la alta. Și tu porți o dramă În suflet, citesc pe chipul tău o durere care te macină, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rucsac. — Vezi geanta aia, a bolborosit Mike arătând cu degetul spre ea. Am dat din cap. —E pentru mine, mi-a explicat el. Eu am dat din nou din cap. E plină cu niște biscuiți nenorociți, mi-a spus el amărât. După care a plecat. La ce-mi trebuie mie biscuiți? a mai strigat peste umăr. Nu știu, am spus eu nervoasă. După care m-am îndreptat spre sala de mese. Coridorul era plin de copii fericiți care se băteau între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o femeie, în camera pe care Nancy și Misty o împărțeau era un pat liber... Dacă n-ai altă soluție, poți oricând să împarți patul cu mine, i-a propus Mike. Am simțit că mă cuprinde furia. Nevasta lui Mike, amărâtă, muncită și slabă țâr, era la numai câțiva pași de el. Clarence a încercat s-o mângâie pe Helen pe păr. — Termină, i-a spus ea cu asprime. Dacă vrei să mă mai mângâi, îmi dai zece lire. Clarence a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și să anunțe că sunt bolnavă. Zi că ești fratele meu, mi-am amintit că-i spusesem. —în cazul ăsta, a zis Luke, cu chipul împietrit și punând pe masă restul de înghețată, te las să-ți vezi de treabă. Amărâtă, conștientă de cât de prost gestionasem întreaga situație, conștientă că era numai vina mea, m-am uitat în urma lui pe când ieșea pe ușă. Am vrut să-l opresc, dar tot trupul, cu excepția creierului, îmi era paralizat. Era ca și cum m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
forță invizibil care mă avertiza să nu încerc, sub nici o formă, să-l ating. Cum merge, Rachel? a încercat el, în sfârșit, să deschidă discuția. —Grozav! m-am trezit eu zicând. — Asta e bine, a spus Luke dând din cap amărât. Nu eram obișnuită să-l văd într-o stare așa de mizerabilă. De obicei arăta așa de plin de viață. Erau multe lucruri pe care îmi doream cu disperare să le aflu. Ai o prietenă nouă? E la fel de drăguță ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mesaj divin care să mă scape de incertitudini, de așteptarea aceasta chinuitoare pe care o simte oricare proaspătă mamă fără acces la bebelușul bolnav. Trepte, copii care culegeau prune în livada din fața casei de la țară. Unul era foarte mic și amărât. Au apărut niște războinici. Unul dintre ei era în bătaia săgeților, spatele e atins în multe locuri, dar continua să lupte. Copiii se minunează. Joi spre vineri, ora 1 și 9 minute. Acum, când scriu rândurile acestea, Stella e lângă
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
doldora de idei (cu totul altele decât cele de azi). Idei de reformă a reformei reformate, desigur, fiindcă vă rog să-mi spuneți și mie despre un sector al vieții sociale care să fi fost reformat mai mult decât acest amărât sector care de o bună bucată de vreme parcă este blestemat să nu mai aibă liniște. Partea proastă e alta, și unii chiar au tras semnalul de alarmă, dar cine să-i audă? Se preconizează că nu se va mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lui extrem de proaste dintre care se detașează net aceea că a crescut la sânul său precum un părinte grijuliu și iubitor liota de spurcăciuni de azi care împroașcă zilnic și constant cu noroi și rahat această țară și așa destul de amărâtă, viperele care cu veninul lor au ucis orice urmă de demnitate națională în acest popor, care nu mai are mult până să ajungă în stadiul de vite numai bune de pus la jug, lipitorile și căpușele care sug la adăpostul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
umblau prin sate ca să vândă cratițe din aluminiu, din acelea turnate și acum așteptau trenul. M-am uitat la ea amuzat și am chemat un acar ca să-i dea vreo câțiva castraveți, bineînțeles, fără să-i iau cei doi lei amărâți. După ce i-a dat castraveții, țiganca a intervenit iar, „dă și niște roșii, dom’ șăf, ca să fie pomana dăplină”. Eu de colo, „dă- i și niște roșii nea Panainte”. Dar cererile nu s-au oprit aici. Au vrut apoi, ceapă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pă tobă?”. Avea dreptate cioropina! Și aceștia, acum sunt mesagerii civilizației noastre daco-romane, în Europa... Când mergeam la serviciu, cam de două ori pe săptămână, trenul era cutreierat de la un capăt la altul de un grup de țigănci cu figuri amărâte. Care spunea că are paralizată o mână, care un picior, una zicea că-i oarbă și o ducea alta sănătoasă de mână și tot așa. Cu ele era și un bărbat, un țigănoi cu o figură crâncenă, care cred că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lună, îl aprobă Pop. La început nu m-am îngrijorat prea tare, oamenii vin și pleacă, dar pe măsură ce se adunau raportările, am început să intru la idei. Asta înseamnă cam una la două zile. Câteodată chiar mai des! spuse Pop amărât. Nici măcar nu știu dacă disparițiile s-au produs chiar în momentul în care au fost raportate. De obicei oamenii așteaptă ceva timp până ce vin la poliție să declare că o persoană lipsește de acasă. Aveți dreptate, dar ne putem face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sunt bine?" Ea a răspuns: "Bine." 27. Și cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: "Las-o, căci este tare amărîtă, și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, și nu mi l-a făcut cunoscut." 28. Atunci ea a zis: "Am cerut eu oare domnului meu unci fiu? N-am zis eu: Nu mă amăgi?" 29. Și Elisei a zis lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
Aici e cantina...peste drum se ține ședința cu părinții... Băh, zi-i să-ți dea țâță, că poate mai crești. Cât mă costă o oră cu mă-ta, uăi Vasâli? Nu ți pune mintea cu ei! Sunt niște țărani amărâți, plini de complexe, îmi spuse ea observând cum mi se întunecă privirile. În timp ce încerca să mă calmeze, eu îmi căutam adversarii prin sala aceea imensă, dorind să le pot memora figurile. Aveam destul timp să le plătesc polițele. Nu sta
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
zdrăngăne două butoaie ca să-ți fie pe plac. Băiat bun, locotenent, are viitor... Dar la cine îmi răcesc eu gura de pomană?... Fie-ta-i cu mintea pe coclauri, Mario...“ „Măritat, atâta vor de la mine... Ca să ajung ca femeile astea amărâte, să nu știu cum să alerg după mâncare pentru copii ori după un bărbat bețiv, să-l culeg de prin crâșme sau chiar mai rău...“ Brrr... gândul fugar îi înnegură mintea. Se ridică brusc să plece; Gabriel se lălăia într-o rână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
măritat de foarte tânără și am făcut și un copil... pentru că l-am vrut. În al doilea rând, nu m-am plasat până acum niciodată pe baricada feminină pentru a judeca comunismul. Pentru mine, eram toți, bărbați și femei, la fel de amărâți. Toți „tovarăși“, egali în mizerie. Pentru turma de neinițiați, egalitatea exista aievea. A Brave New World de epsiloni, dar reală, aplicată pe oameni, nu pe personaje ficționale. Fericirea programată a personajelor lui Huxley se pierduse însă undeva între conceperea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
le facă pe amândouă. Ceea ce e probabil parțial adevărat. Dar nouă nu ne intra nicicum în cap treaba asta. Și foloseam ora aia de tehnologie la ce ne tăia capul: băieții se uitau la reviste porno, puneau la un casetofon amărât Led Zeppelin sau Pink Floyd înregistrați la Europa Liberă, iar noi, fetele, le ceream să ne ajute. Adică, sub o acoperire perfect valabilă, aceea de a contribui cu modestele noastre mijloace la bunăstarea boborului, induceam apropierea fizică dorită de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși peste măsură, se strângeau din toate părțile văzduhului, năpustindu-se cu o aprigă repeziciune unul asupra altuia, dând naștere unor urlete înfiorătoare și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care numaidecât se diferenția de majoritatea celorlalte biserici și pe care doar foarte puțini oameni (adică numai cei înteresați, firește) o cunoșteau detaliat. Iat-o! Gard în gard chiar cu incinta locașului de cult, se găsea o ticăloasă de crâșmă amărâtă, sărăcăcioasă și murdară, una cu totul spurcată și abjectă privită la prima vedere, însă în subsolul căreia se zvonea că ar fi puse în vânzare, de mai multă vreme încoace, tot felul de narcotice. Iar Șerban cunoștea și el acest
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ți-a convenit când ți-am spus că Leej îmi aparține. Nu-mi fac griji dacă ești de acord sau nu, mă-nțelegi. Dar nu fi milos cu nimeni. Am văzut femei ca lumea care jupuiau de vii niște tipi amărâți. (Glasul se făcu sarcastic, apoi turbat.) Și le plăcea. Ei și asta s-a lovit de Discipol, ea știe de ce, și uite-așa, pentru prima oară de secole, unul dintre noi ăștia, amărâții, are norocul să se răzbune o țâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
a vârât sub pat cu măturatul, dar povestirea nu și-o curmă. Sâmbătă. Și am plecat pe neprevăzute, fără să-mi iau rămas bun nici de la mare, nici de la oițe, nici de la Hamiri. Și iarăși trenul printre maci... Toată ziua amărât îndelung, ca de obicei fără motiv. Aș spune că mă gândesc la moarte dacă n-aș auzi riposta unui om sănătos, bine odihnit și ghiftuit: ești banal. Irina, cu toată prietenia ei, nu poate să-mi facă nimic, iar gândul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]