1,253 matches
-
adăpost. Alice a oftat. —Jake, înțeleg de ce ai făcut asta. Știu că motivul tău a fost unul întemeiat. Numai că mi-aș fi dorit să discuți întâi cu mine. —Dar ție nu ți-ar fi plăcut ideea mea și-atunci amărâtul acela ar fi rămas fără nici un ban, i-a atras atenția Jake. Cu oarecare dreptate, a realizat Alice. Nu ți-am spus pentru binele tău, Al. Ai fi fost împiedicată să faci ceea ce era corect. Alice bănuia că înțelegea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai avea un salariu, taxele de la Chicklets îi consumau economiile care se micșorau văzând cu ochii. Dar gândul de a-și ține fiul cel vesel și plin de viață, obișnuit acum cu prezența altor copii, închis în casă numai cu amărâtul lui tată și cu amărâtele lui strădanii de a avea grijă de el era de neîndurat. Theo merita mai mult. Și, oricum, gestul de a-l retrage de la Chicklets ar fi simbolizat ruperea ultimei legături cu vechea și fericita lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mașina, extraordinar, un agent imobiliar mai puțin. Niște escroci. Vând cocioabe și zic că sunt palate, te simți obligat să le mulțumești fiindcă vor sări țevile în aer, abia după ce te muți, bineînțeles, parcă sunt programate. Uite-i și pe amărâții de la circulație, se fac că muncesc, dar în sinea lor înjură de mama focului pentru că au fost scoși în stradă pe o astfel de vreme. E tacâmul complet, nici nu se putea altfel, hienele din presă nu puteau să stea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu se mișca. Și totuși ar fi trebuit să fie mai târziu, alungirea timpului pare o imposibilitate, el e timp, există tot felul de teorii absurde care ar încerca să demonstreze că așa și pe dincolo, dar până și un amărât de iepure manipulat își dă seama că timpul sfidează orice regulă și își vede permanent de ale lui. Grijile timpului, la asta s-a gândit cineva? Nu s-a gândit nimeni, geniule, tu te gândești la toate, ai putea să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spune-mi!), în relații... Spusese „relații” apelând la o tonalitate aparte, cineva ar fi putut sau ar fi trebuit să tragă concluzia că moșulică avea „relații” cu totul speciale, una și una, nu se încurca domnia sa cu niște scriitorași ratați, amărâți, bețivi, tracasați de lipsa de inspirație și vânați de detectivi, în zile ploioase interminabile. Un moșulică (presupuse) proaspăt bărbierit sau cel puțin așa dădea senzația, parfumat, care mergea la final de săptămână pentru a juca bridge împreună cu alții de teapa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fiind mai religioase, pe când, soții, mai mult bețivi decât credincioși. Dar, una cu alta, se acopereau de minune. Care minune se va vedea și În finalul povestirii de față. Localitatea Solnița nu avea și nici nu avusese vreodată biserică. Un amărât de cimitir, acolo, o Încropeală, fără garduri și porți, fără pază, prin care umblau vitele și câinii, niciodată legați, ai satului. De Îndată ce Mateuță Pârâș a pus piciorul În sat, ca preot, l-a pus și În ce privește spiritul gospodăresc al sătenilor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Îndrepta privirea Judecătorului, nu spre hîrjoneli de-un ceas sau două; de-o noapte. Dintr-odată, Helga și Maricrisa au devenit agitate, era aproape ora zece, la zece și jumătate aveau repetiție generală, artistul nu aștepta weekend ul, doar un amărît de relache, lunea; Încă mai aveau vreme să ajungă, c-un taxi. Erau nemachiate, asta dura; zbîrnîiau. Rimelate, unse, pudrate, erau În stare de funcționare În mai puțin de zece minute. De Thomas aproape că uitaseră. Oricum, nu aveau cum
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
domnul doctor..., dar cum vă numiți? - Sunt Iuliana Dobrescu și... - A!! Da, da, da! Este bine domnul Iustin... Stați să vă dau un halat, că la ora asta nu are voie nimeni, doamnă... Și așa avem aglomerație mare cu niște amărâți pe care a căzut malul când săpau un șanț adânc, mai apucă să vorbească asistenta, în timp ce luase un halat agățat pe partea interioară a ușii. Așa... acum... sunteți de a noastră, dacă intră cineva... Eu sunt Lidia, ca să știți... Marian
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
niciun drept să-l bănuiesc ori să-l acuz de lipsă de... De ce? De sinceritate sau de loialitate... Aș fi absurdă. Trecutul lui îi aparține, așa cum al meu îmi aparține... Nici eu nu i-am relatat problemele mele... Nici despre amărâtul acela de Relu Popescu și nici despre tata. Deci, liniștește-te, Iuliana! Avem o relație excelentă, îl iubesc și..., da! Și el mă iubește pe mine”, se liniști ea cu o fracțiune de secundă înainte ca Laura să le întrerupă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
îmi plăceau bărbații chic. Nici nu știu cine e prim-ministru, atât de puțin mă interesează lumea izbutită. Noi, fetele, Felix, suntem mediocre, iremediabil mediocre, și singurul meu merit este acela că-mi dau seama de asta. Felix se ridică în picioare amărît: - Otilia, tu-mi scapi totdeauna printre degete, nu măiubești. Vrei să mă schimb, să devin chic? Voi încerca! - Ba nu încerca, fiindcă mediocritatea nu-ți stă bine. Te asigur că te iubesc prea mult. Nu-ți interzic să-ți faci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
smulse din manualul de literatură de clasa a XII-a, comentarii elogioase închinate operei lor. Ori întreaga lor operă, probabil, ar fi putut fi lesne tipărită pe un bilet de tramvai. (D-aia încă nici nu le-o publica). Pe amărâții aceștia nu-i citeau nici măcar mămicile lor. (Ăsta era și secretul care-i ținea împreună. Se citeau între ei.) Se citiseră și-n seara aceasta. Se forfecaseră pe drum.) Unul mic, botos, ochelarist și rău ca un dulău, Horia, trebuind
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca un taur, Ițipache. Peste jumătate din cetățenii orașului nostru nu vor fi îndestul de pricepuți să combine cele două ingrediente. Așa încît, cu cel mai mare respect, în următoarele, cel mult, șapte săptămâni, le vor hali separat, vor crăpa, amărâții, de foame! - Nu știu cetățenii să prepare cartofi prăjiți și crocanți într-o tigăiță de teflon? Ori măcar într-un tuci?! - Nu știm, arză-ne focul, să ne arză! Vai de păcatele noastre. Habar n-avem, Înălțimea Ta!... Consumăm prea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că nu-i din aur. - A umbli cu aur! Trosc, pleosc îl pocni peste față băiatul abia a avut timp să-și protejeze capul, că milițianul expert îi aplică o lovitură în burtă. La altul s-a găsit un briceguț, amărât în formă de peștișor, care se desfăcea cu mare greutate atât era de ruginit. - A umbli cu șișuri!... Trosc, pleosc, buf același tratament! Ajung la ei. -Stați ..! Opriți-vă! a spus un plutonier. Pe ei îi vrea domn căpitan! Milițienii
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fi mai blând. Se gândea în sinea lui că nu-i mai convine să stea pe străzi. la hotel era prea scump pentru el poate o convinge și merge acasă la ea. N-avea nicio lețcaie așa că se întorcea înghețat, amărât si nervos la cămin. Un grup de vreo 4-5 colegi, derbedei mai mari tocmai coborau gălăgioși cu vreo două genți în mâini când s-au intersectat: - Unde plecați ? i-a întrebat. - La Cluj sau Galați hai și tu! - Așteptați-mă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tocmai urca scările clădirii Universității, - Nu! spuse acesta scurt. Atât a trebuit găștii, s-au înfuriat și l-au blagoslovit cu un potop de cuvinte de duh printre înjurături. - Cine măta - n<.. te crezi de nu vrei să dai un amărât de foc? Și au continuat cu invectivele. Grena la față, profesorul intră în clădire. Se vedea pe mutra lui acră că predă vreun cui așa că s-au descărcat pe nevinovat. Aveau și ei multe of-uri de pe urma profesorilor iar aici
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a putut să o impresioneze cu nimic toată viața și iarăși a devenit abătut. Nu își mai aducea aminte exact, însă în seara aceea posibil să-i fi mărturisit Țiganului, prietenul lui cel mai bun că în realitate este un amărât. S- ar putea să îi fi povestit ceva deși nu era omul să facă confidențe. Alcoolul însă mai ales noaptea superbă și tristețea l-au făcut să își dezvăluie adevăratul lui chip tot atunci crede că și Țiganul i-a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
dinți: - Vătaf puturos, de ne mănânci pâinea și sudoarea, o să te tăiem, o să-ți scoatem mațele afară! Dumnezeu fl știa câte făcuse pentru ei. Aglaia, nevastă-sa, le mai dădea câte ceva de mâncare, își rupea de la gură, că-i știa amărâți. - Să fie de sufletul mamii, zicea, și bătea o cruce mare, aplecîndu-se de șale până în pământ. Gunoierii mâncau cu lăcomie, își ștergeau gurile sălbatice și mormăiau câte o înjurătură. Unii îl bănuiau că are bani ascunși și i-o spuneau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încărcați de pachete, prin noroiul drumului. Seara, Stere și-a numărat restul. Cheltuise bani mulți și socoti cât timp îi trebuia că să-i pună la loc. - O să-i scot eu, se mângâiase singur, nu mă fac pe mine niște amărâți de creițari, eu îi fac pe ei... A doua zi, s-a îmbrăcat și s-a învîrtit prin prăvălie până a sosit Aglaia, gătită cu o broboadă, groasă și lungă, numai ciucuri. Muierea trimisese vorbă înainte la gospodar, printr-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu vrea? Numai că i-ar fi plăcut să mai scape câte o duminică la plimbare, să mai petreacă și ei, că erau tineri și viața trecea, și nu înțelegeau nimica. Dar când îl vedea pe Chirică cât e de amărât, și pe Matei, și pe ceilalți, îi trecea cheful de petrecere. Acarul nu mai scăpa de belele. Iar i se îmbolnăvise un copil. Tot la Stere venise să ceară. - Ajută-mă, domnu Stere, nu mă lăsa... Cârciumarul, mai strîmbîndu-se, mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care le-ai făcut pe toate strâmbe, de-ți bați joc de sufletul meu! Dar ce-i păsa cârciumarului de necazurile altora? Fiecare cu norocul lui! Dacă ar fi stat să judece, n-ar mai fi trebuit să vândă băutură amărâților, că el pentru asta le așezase prăvălia în drum, să-i facă să uite de greutatea vieții. Treaba mergea, nu putea să se vaite. Cârciuma era plină de dimineață până seara. Osteneau. Și el, și muierea, și băiatul de prăvălie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe Oacă, pe Sandu-Labă-mică, pe Nicu-Piele? Eu! întreabă-i! Că nu-s morți. Ochii lui stinși se însuflețiră. Întinse o mână albă și subțire: Cât a cărat asta! Pe câți i-a lăsat săraci, atât să trăiesc eu fericit... Scuipă amărât într-o parte: Acu mă-njură, ce vrei, os bătrîn! Au uitat că i-am învățat să-l scoată pe om din bocanci fără să simtă! Dar de părăsit nu mă părăsesc nici ei. Au nevoie de mine. Am nasul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Q priviră. Și-acum îl ustura sufletul pe șuț de Didina. - Dar bani de unde? întrebă posomorit Piele. Că ne-am apucat să furăm icoane în loc să ne vedem de păcatele noastre. Stăpânul și-a luat partea lui, ce-i pasă de amărâți, că stau cu comisarii-n cîrcă!... - Bani, bani! se răsti la ei Florea. Dacă vreți bani de ce nu vă luați după milogul ăsta de Gheorghe, să vă faceți oameni cinstiți, să v-apucați de muncă... Oacă râse fără veselie: - Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
idei, vecine, și, uite... Ai și nepot! - Am, să-mi trăiască! Ce vrei? Așa o fată cuminte ca a mea, mai rar! Nu mi-a ieșit din cuvânt. E drept că a găsit și un bărbat bun... - Da ce-i? - Amărâți de-ai noștri, lucrează la macaze... -Ei... - Și-l iubește, domnu Fănică... - Nu mai spune! - Ce vrei, tinerețe cu bîzdîc! A mea intrase, cum zici dumneata, la idei: "Aristică, zicea, ai grijă, Artistică, de copila asta a noastră, că ne
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-ar fi plâns de mila altora, unde ajungea? Câteodată se încrîncena carnea pe el. Prea vedea multe. Nici în groapă nu mai aveau unii loc de sărăcie. Vânduseră casele de paiantă și se mutaseră spre șina Constanței. Barem pe amărâții ăștia de ceferiști îi știa cum ți-ai cunoaște buzunarele. Pe la patru se întorceau de la servici, clătinând în mâinile lor negre de cărbune sufertașele goale. Pe cap aveau șepci mari, unsuroase, și sub ele sticleau ochi aprigi, îndușmăniți. Dădeau bună ziua
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și înflorea în ei. Și când se stingeau de bunăvoie, moartea era un sfârșit fără amurg. Modernilor le lipsește cultura lăuntrică a sinuciderii, estetica sfârșitului. Nici unul nu moare cum trebuie și toți se sfârșesc la întîmplare. Neinițiați în sinucidere, niște amărâți ai morții. Dac-ar ști ei să se termine la timp, n-am suferi nici unul de strângerea de inimă la vestea atâtor și atâtor "acte disperate" și n-am numi "nefericit" un om ce-și sfințește propria împlinire. Lipsa de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]