6,796 matches
-
spre lecturi mai severe. În vremea aceea, Carmina nu mai semăna cu o ființă umană, devenise un burete ce absorbea cu repeziciune și precizie și se extindea ca o pecingine pe suprafețele alăturate, cu rapacitate, cu forță...Cu timpul, de dragul ambiției ce se stârnise în ea, renunță la toate tabieturile ce-i umpluseră până atunci existența și dădea o cu totul altă prețuire zilelor și nopților. Nu se mai preocupa nici de aspectul ei exterior, se eliberase de migala multiplelor operații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ajuns după efortul depus? Carmina învârti furculița în mână și întrebă înțepat: De ce mă întrebi? Mă gândeam că ar trebui să te apuci din nou de lucru. Ai un an întreg înainte. Cu o planificare riguroasă, cu seriozitate, cu ambiție este imposibil să nu reușești. Dumnezeule, gândi Carmina iar începe! Planificare, seriozitate, ambiție. Astăzi este calm, mâine va fi insistent, poimâine iritat, peste încă o zi va avea impresia că îmi bat joc de el, de munca lui, de viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
De ce mă întrebi? Mă gândeam că ar trebui să te apuci din nou de lucru. Ai un an întreg înainte. Cu o planificare riguroasă, cu seriozitate, cu ambiție este imposibil să nu reușești. Dumnezeule, gândi Carmina iar începe! Planificare, seriozitate, ambiție. Astăzi este calm, mâine va fi insistent, poimâine iritat, peste încă o zi va avea impresia că îmi bat joc de el, de munca lui, de viața lui, va spune că nimeni nu este ca mine, să primească totul, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o îndemna să mănânce, o proba cu bluzele făcute de ea, îi arăta câte un material cumpărat pentru vreo fustă, o întreba ce model preferă. După o săptămână tatăl veni cu o altă idee. Inactivitatea Carminei era cauza lipsei de ambiție, a inerției. Mintea și trupul se călesc prin muncă, susținea și saliva îi sărea din gură, educație prin muncă. Așa o să înveți, domnișoară, să prețuiești orele pe care le pierzi aiurea, așa, numai lovindu-te de greutăți. Era violaceu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aprofundeze, fără să zăbovească mintal asupra celor lecturate, nici nu închidea bine o carte și începea alta, parcă din dorința disperată de a-și umple cu ceva zilele. Timpul care trecea i se părea potrivnic, dorea să se înalțe la ambiții pe care nu le avea și-și zgândărea interesul pentru ceva anume, căuta în gol. Simțea în stomac presiune, sfârșeală... Pe la soții Alexe trecea tot mai rar. Între timp fusese înlocuită. Pe colțul din stânga canapelei, găsi într-una din zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
metodele posibile, următorul partener pentru ca biata ființă să se poată consola definitiv, să-și schimbe viața, iar asta îi crea Sidoniei o satisfacție intensă, pentru că o persoană divorțată, o femeie, să zicem, are deja pe frunte pecetluită anatema, ori suprema ambiția a coanei mari era să-i găsească fetei o partidă mai reușită decât prima, uite așa, să moară de necaz fostul, prin urmare era intransigentă când urma să aleagă, acum conta foarte mult ca partenerul să fie dintr-o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
las. Așa cum ședea, sprijinită de tocul ușii, studiindu-i pe cei doi îi veni deodată ideea, că ar face foarte bine să i-l paseze Carminei, nu-i de familie bună fata, nu-i ruptă din soare dar e numai ambiție toată și-l poate împinge pe plăvan mai departe, nu l-ar lăsa în nici un caz să abandoneze, chiar de-ar fi să învețe ea cursurile în locul lui, chiar de-ar fi să repete de o mie de ori episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acele sertare burdușite cu plicuri, blestematele plicuri ale devălmășiei. Ar fi vrut să închidă ochii și să rămână așa, un timp, nu știa cât anume și în ea una câte una să se reorganizeze celulele, să regăsească jocul uitat al ambiției, gustat cu atâta nesaț cândva, aici, în casa profesorilor. Lângă ea, la celălalt capăt al canapelei, Nina răsfoia un album de artă, parcă mai slăbise, avea o paloare accentuată pe obrajii supți, dar ceea ce-i atrase atenția erau degetele micuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i bun la gust, că are buchet. În timp ce tatăl era mai apoi întins de-a curmezișul patului să-și pună picături în ochi, Carmina înțelese că el se leagănă în balansoarul acelorași iluzii, că el încă își investește în ea ambițiile lui de părinte, renăscute odată cu vizita Sidoniei, "acea femeie de-a dreptul fascinantă", după cum considera el. Mama spăla vasele și povestea despre copilul Elenei. Afară pe sârmă ședeau întinse la uscat cearceafurile de pat și de plapumă și două fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când își reproșa sieși slăbiciunea și când se lăsa copleșită de dorința de a se revedea și a doua zi și în ziua care urma, mereu, dorința de a fi alături de Fana devenită viciu. Dorința îi anestezia conștiința, îi amorțea ambiția, făcea să amuțească întrebarea sâcâitoare: Ce ai de gând? Unde vrei să ajungi? Pe urmă interveniseră profesorii Alexe, salvatorii ei, mai puternici decât vraja de suprafață a Fanei, ei, profesorii glăsuiau prin ea atunci când i-a spus: Trece timpul, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apoi își dădu seama că, de fapt, erau două femei rivale, două femei pe câmpul de luptă al tandreții și că ea, Sidonia, mai avea arme atât de sărace. Dar tocmai faptul că era practic lipsită de șansă îi răscoli ambiția, oricum n-avea ce pierde, va încerca să-l cucerească pe Dimitrie cu orice preț, chiar trecând peste felina mândră și surâzătoare ce i se așezase în drum cu aerul că ar dori s-o întrebe: Ei, unde-ai pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mine, de aceea ne putem păstra bine secretele. Amândouă o iubim mult pe stimata noastră învățătoare. Eu și cu Ancuța avem unele lucruri comune. Mereu ne întrecem la învățătură. Vom afla noi vreodată cine învață mai bine! Apreciez foarte mult ambiția ei. De aceea mi-am făcut-o prietenă. Căci să știți, nu este deloc ușor să-ți alegi o prietenă. Alina-Georgiana Dumitriu, clasa a II-a C Draga mea prietenă din țara cu război, Cele mai multe întâmplări, bunicul le-a trăit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fiecare floare de la fereastră, în gândul și inima mea. Bunătatea și dragostea ei mă impresionează. Chipul i se luminează într-un surâs plin de candoare, sugerând acea sinceritate și demnitate care împodobesc frumosu-i caracter. Ea întruchipează dragos-tea, hotărârea, inteligența, duioșia, ambiția, bunătatea. Mereu cu sufletul alături de mine, dându-mi sfaturi sau mângâindu-mă drăgăstos, mama trăiește împreună cu mine tristețea deznădejdii sau extazul fericirii. Dragostea ei pentru mine, acel simț neistovit și veșnic, puternic al maternității, grija și atenția cu care mă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
facă față la toate cu un salariu ca al său și să-i mai rămână bani de o cămașă, din când În când, sau de o ieșire cu Iolanda, o dată pe săptămână, la Carpați, fără un anume eroism. Marea sa ambiție era să trăiască fără datorii și subterfugii, altfel spus, Într-o permanentă și deplină legalitate. Nu avea ce să-și reproșeze până acum În această privință. Cu o singură excepție: Iolanda. Ea Însă e altceva... Teama de a fi tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apă ghemuită până atunci ca o tenie În burta micului chit. În timp ce brațul primarului cobora cu măsură, după ce preț de un minut inelul său de aur strălucise autoritar deasupra pieței, mulțimea fixa pălăriei de apă o poziție potrivită cu media ambițiilor sale ce nu putea depăși nicidecum bariera parfumului de tei din preajmă. Când palma umedă de emoție se lipi din nou de pantalonul bine călcat, primarul răsuflă ușurat. Misiunea sa se Încheiase. Ce mai rămânea de făcut era un fleac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
verva amară a musafirului ei. În ce vă privește Însă, puțină prudență nu strică... Köszönöm, stimată doamnă, köszönöm, zise domnul Húsvágó cu politețea sa excesivă, nu atât prin formulă, cât prin maniera sa proprie de a articula cuvintele, dintr-o ambiție dictată doar de Împrejurări precum aceasta, de a se apropia de pronunția budapestană, dacă așa ceva ar exista. Mulțumirile sale se dovediră Însă a fi doar o pauză de respirație Înainte de a ataca tema principală: Boala este, stimată doamnă, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
odată cu domnul Brândușă, de nerecunoscut În ținuta sa de magnat al veniturilor obscure, convertit peste zi În colecționar rafinat de tablouri sau Într-un Coluche autohton, patron spiritual al faimoaselor „restos du coeur” care se ignora, dar și mânat de ambiții politice, nemărturisite Încă public. Și cum o minune nu vine niciodată singură, În urma alaiului domnului Brândușă, În toile de fond, se desena silueta de acum inconfundabilă a negustorului de antene. Același palton, același fular, aceiași ochelari, aceeași candoare. Mereu egal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Noi nu ne amintim doar trecutul, ci și viitorul. Cincizeci la sută din memorie e dedicată nu lucrurilor care au avut deja loc, ci acelora care se vor întâmpla. Întâlniri, aniversări, toate obligațiile și planurile, toate speranțele și visurile și ambițiile care alcătuiesc viața oricărui om - ne amintim ce am făcut, dar și ceea ce vom face. Numai muchia de cuțit a prezentului este „dură“ într-o oarecare măsură. Trecutul și viitorul sunt lucruri care țin de minte, iar o minte poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
performanțele individuale. Totuși, ideea de carieră, de regulă asociată unui orgoliu exacerbat și nu aspirației firești de împlinire profesională, într-o activitate atât de intim dedicată națiunii căreia îi aparții și îi datorezi totul, i s-a părut întotdeauna o ambiție meschină, o adevărată impietate! A crezut în șansa de a putea servi onest țara, indiferent de etapele istorice pe care le parcurge, pe un front atât de sensibil și direct implicat în modelarea destinului acesteia. Primii ani în M.A
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
si bemol de Robert Schumann. Ascult mai bine muzică acuma. Pe "clasici", spune G. Călinescu, îi înțelegi la bătrînețe. E un adevăr cu multe carate. Se potrivește și muzicii. Avea de toate tata: rezistență fizică și sufletească pentru studiu continuu. Ambiție. Inteligență afectivă. Bref, talent. Mi-l imaginez cîntînd Invitația... Cu haină albă și cu lavalieră. Pe pian-un buchet de trandafiri albi: "puțin parfum de roze albe, în declin", zumzăie un vers uitat. "Să nu lași tehnica să te obsedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
chipul spionului Satelitu mâncând conserve de carne cu usturoi, în timp ce focul își întindea degetele arzoase spre cizmele lui din blană de urs. Se spărgeau apoi în stropi iuți și galbeni, rapid muritori în bezna rece, dar, maturizate din propria lor ambiție în flăcăiandri viguroși, cu mușchi arzători, cu palme cât cazmalele, cât cupele de excavator și menghine cu fălci uriașe de foc, sigur, fiecare cu șiretenia sa, pentru că trebuie să știți, flacăra e foarte șireată și dornică să ducă la bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
treaba în spatele ușilor închise, să fie bine înțeles, gîndește-te deci la organizarea unei celule de criză, a unui grup de supraviețuire în condiții vitrege, format din indivizi care nu sînt partizani ai nici unei idei. Misionarismul, munca de convingere, ura și ambiția nu folosesc la nimic. La un moment dat s-ar putea să mă implic și eu, ca în vremurile bune. Atît de tare îl enervase occidentalul ăla plin de bani, încît era gata-gata să reintre în acțiune, se gîndise Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nasul tău? E toată ciuruită de rugină dom’ Președinte, aripi, plafon, praguri, a umplut-o rîia peste tot, mare lucru dacă n-o să cădem din ea, adaugă. Vorbești ca un idealist Sena, zice admirativ domnul Președinte, păcat că n-ai ambiții mai mari, aș avea nevoie de oameni ca tine ca de aer, însă o să mă mulțumesc cu ce am. De aceea au mers așa de prost întotdeauna treburile în țara asta, cei care au avut de spus ceva cu adevărat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mă nasc în familia asta. — Și mare ghinion în același timp, echilibrează Monte Cristo balanța, dacă totul ar fi fost roz, n-ar mai fi fost nici un motiv să te afli acum pe picior de luptă împotriva sistemului. — Fiecare are ambiții personale, se destăinuie domnul Președinte plătind tribut unei clipe de slăbiciune, știm că există o țintă comună asupra căreia am căzut de acord să ne concentrăm împreună și să ne canalizăm toate forțele, însă adevărata motivație a fiecăruia n-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
morbide, dar ce-ți veni tocmai acum? I se sfîșia sufletul că trebuia să-l împartă cu alta. Credeai c-o să mă poți duce de nas ca pe nătăfleții tăi? Nici prin gînd nu mi-a trecut, Delfinașule, numai că ambiția unei femei nu-i suficientă în asemenea situații. Asta intra în conflict cu principiile sale, reia Gulie, dacă ar fi fost cazul ar fi măturat cu ea pe jos, ar fi transformat-o într-o cîrpă, într-un preș. Oohhh
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]