4,800 matches
-
ale cui?). Și nu e sigur că robii transportă spre interiorul poetului acele oseminte, sau le iau de unde erau ele deja depozitate, iar această mișcare devine o întemeiere testamentară, și e substanța cărții, mărturia suferințelor. La nivelul acestui tip de ambiguitate, când limba română recurge la empatie mai mult decât la logică, cititorul român înțelege, vag, că poetul e depozitarul suferințelor îndurate de mai multe generații anterioare. Ne-am familiarizat cu acest tip de ambiguitate, chiar limba română are ceva alunecos
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
suferințelor. La nivelul acestui tip de ambiguitate, când limba română recurge la empatie mai mult decât la logică, cititorul român înțelege, vag, că poetul e depozitarul suferințelor îndurate de mai multe generații anterioare. Ne-am familiarizat cu acest tip de ambiguitate, chiar limba română are ceva alunecos care, cel puțin în poezie, deseori solicită prezența unei complicități afective, polivalente. Așa că citind poemul arghezian percepem atmosfera tensionată de gravitatea gesturilor și a cuvintelor, iar ea face (aproape) inutile întrebările. Dar traducătorul francez
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
Publicarea lui se va face postum și deseori impropriu, prin colaționarea arbitrară a unor fragmente care au legătură prea vagă cu presocraticii. Dar recordul de ingerință îl ating editorii francezi, care înlătură echivocul titlului și-i tranșează în mod abuziv ambiguitatea în favoarea variantei Nașterea filosofiei în epoca tragediei grecești. Neîndoielnic, titlul e acum foarte clar, numai că e iremediabil banal, acesta fiind un exemplu de cum poți mutila un autor din dorința de a-l face să sune mai limpede decît a
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
mort în România anului 2035. El reconstituie romanul Spectacolul, scris de înaintaș, mai întâi detașat, apoi scufundat până la limita paranoidă în magma textului. Nicolae Stan face ce știe mai bine. Construiește o lume actuală ce poate fi recunoscută, mizând pe ambiguități și paradoxuri. Textul bunicului narează istoria orașului „A”, un epicentru simbolic pentru perioada 1990-2010. Hans ambalează, din ce în ce mai indistinct, note și informații lăsate în afara textului de autorul generic. Mai mult, Hans reorganizează discursul, inserând note de jurnal, diseminează și se folosește
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
-o în picioare, spre jena oficialilor luați prin surprindere. Nu toate dezbaterile care au urmat au avut același caracter. Destui participanți au crezut profitabil să manifeste indulgență față de regim, în speranța că o conciliere va fi favorabilă culturii. Recunoaștem în ambiguitatea cu pricina una similară din regimurile comuniste europene: ce e în folosul culturii și ce ține de interesul regimului? Cui servește până la urmă propaganda, culturii sau dictaturii?
Cultura în țara dictatorului () [Corola-journal/Journalistic/3822_a_5147]
-
suprapunerea de amintiri cu vagi implicații de cronologie, trecerea, de o mare subtilitate, de la narațiunea obiectivă la relatarea onirică, halucinatorie sau paroxistică, desemnarea unui narator de o fantastică acuitate perceptivă, toate acestea imprimă povestirilor Hertei Müller, un registru de tulburătoare ambiguitate. Istoriile constituie un material excelent pentru o analiză în spirit naratologic. Conținut și formă, ce se spune și cum se spune, se sudează perfect.” Criticul, de obicei reținut în aprecieri, de data aceasta nu face economie de laude: „... iar sentimentul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
planul expresiei literare? Firește nu spovedania nudă care, oricît de încărcată de tensiunea autenticității existențiale, e prea posibil să nu treacă de banalitate. Atunci să fie însuși efortul creator, marca unicatului pe care cată a-l reprezenta acesta? Cu o ambiguitate fin contrariată, Baudelaire vedea în „sinceritate” nu altceva decît „un joc de-a fi original”. S-ar contura, așadar, o opoziție între acest concept în înțelesul său comun, aplicabil oarecum lesnicios, și împlinirea sa dificultuoasă de către un creator. „Numai sufletele
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
forța „necunoscutului”: „A câștigat astfel și prin sporul de prestigiu produs întotdeauna de necunoscut, posibilitățile imaginației fiind mai mari decât cele ale realității, și prin tot ce ar fi pierdut numai prin simpla sa prezență” (224). Există de fapt o ambiguitate fundamentală în figura anonimului în cercul sburătorist. Aceasta se vede cu claritate în portretul celebru al lui Horia Bonciu, pe care Lovinescu îl publică în 1937. Apărut în presă sub titlul de „Poetul X”3, textul va fi reluat fără
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
avea mereu, cel puțin pentru mine, dimensiunile unui „diamant mare cât hotelul Ritz”, ca să parafrazez titlul unei alte celebre scrieri a lui Fitzgerald. Probabil că aș putea să explic și de ce. Poate că farmecul ei inepuizabil provine dintr-o nesfârșită ambiguitate. Sau poate că, așa cum îi scria Hemingway autorului, „ai supraevaluat atât de mult tinerețea, încât mi se pare că ai confundat faptul de a crește cu faptul de a îmbătrâni.” E posibil ca Hemingway să aibă dreptate. Eu, unul, mă
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
Sub unghiul informației, de mare ajutor e excelentul studiu al Ancăi Crivăț, care încheie ediția bilingvă, studiu din care ne putem face o imagine a ceea ce a însemnat în secolul XII-lea apariția volumului. Lapidar vorbind, tratatul e învăluit în ambiguitate, începînd cu identitatea autorului, asupra căruia exegeții nu cad de acord în privința persoanei biografice. E vorba de Andreas, capelanul contesei Marie de Champagne, fiica lui Ludovic al VII-lea, sau de alt dregător al vremii? Nici măcar rangul preoțesc de capelan
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
răsuci cuțitul din dorința de a găsi plăcere în suferință. Negoițescu e un pederast cu apetit metafizic, Rădulescu e un sodom cu vocație de meloman, Sirin e un histrion cu veleități cinefile. Fiecare revine, explică, pune lucrurile la punct, risipește ambiguitățile, scrie scrisori, ține perorații, ca pînă la urmă luxurianța junglei de reproșuri, imprecații și răzbunări să crească sufocant. Orice încercare de a risipi pîcla afectivă o sporește și mai mult. Cercul pederaștilor e un univers dens cu relații încrucișate: Rădulescu
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
protagoniști în afara platoului de filmare, lăsându-l pe regizor să plutească heruvimic, discret și atoateștiutor peste acea dezordine amoroasă, Porumboiu focalizează o singură relație, în care regizorul e direct implicat și care furnizează o serie de interogații, de reflecții și ambiguități. Regizorul din Când se lasă seara peste București sau Metabolism se referă deopotrivă la tehnică, cât și la viziunea artistică, sau dacă vrem, la o poetică a filmului în strânsă relație cu procedeele, „mijloacele” de filmare. Cu o astfel de
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
vedea în simultaneitate desfășurarea evenimentelor. De aceea, din poziția sa poate îmbrățișa punctele de vedere cele mai divergente și în consecință la armonizează”. De remarcat, pe lîngă autoreferen- țialitatea improprie, stîngăcia pedantă a discursului. Din păcate, ceea ce putea fi enigmă, ambiguitate neliniștitoare, riscă să se ducă astfel pe apa Sîmbetei; Mateiu Caragiale n-ar fi procedat niciodată astfel. Dacă Dan Stanca va învăța să-și strunească asemenea porniri „exoterice”, proza sa ezoterică, apocaliptică și nocturnă va avea numai de cîștigat.
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
Știu foarte bine încotro mă duc, care sunt pașii și cu cine-i fac. Unii n-au nici candidat la Președinție, în vreme ce eu am deja și prim-ministru", a arătat Crin Antonescu, citat de realitatea.net. "Ca să nu fie nicio ambiguitate: când spun premier, vorbesc despre Klaus Iohannis", a încheiat candidatul PNL pentru alegerile prezidențiale.
Antonescu a dezvăluit pe cine ar urma să aibă premier by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/31202_a_32527]
-
o viață lungă. Perspectiva narativă și ideologică impusă de preambulul nuvelei o contrazice flagrant pe cea indusă de jocul intertextual, fiind confirmată și de opțiunile formale ale scriitorului, inclusiv de șugubățul, zeflemitorul proverb final.4 Nu este vorba atît de ambiguitate, cum a părut uneori, ci, aici, ca în cazul a numeroase alte nuvele, de asumarea conștientă a unei multitudini de unghiuri, pentru a da viață unor povestiri ce mimează complexitatea vieții omenești, susceptibilă și ea de lecturi plurale și discordante
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
în anumite cazuri, pe natura informației în cauză și sensibilitatea pentru viața personală a subiectului", se arată în decizia Curții. De asemenea, balanța depinde de interesul public, "care poate varia, în particular, potrivit rolului jucat de subiect în viața publică". Ambiguitatea este cea mai mare provocare pentru companiile care vor fi nevoite să interpreteze hotărârea, notează WSJ. Dacă, după căutarea numelui unei persoane, lista de rezultate include un link către o pagină web care conține informații despre persoana în cauză, subiectul
Curtea de Justiție a UE: Google, obligată se elimine linkuri la cerere by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31409_a_32734]
-
ascuns, n. C. T.) constă în zugrăvirea acestei atmosfere snobe cu toate consecințele ei: artificialitate, perversiune, boală...” O decizie a (non)influenței nu s-a impus categoric și nici n-ar fi potrivită faptului literar, atât de bine rodind în zodia ambiguității. Mai ales critica actuală nu-i de acord cu existența monadică a artistului. Paralelismele sunt totdeauna oportune. După Proust, cel mai mult s-au găsit alianțe între Hortensia Papadat-Bengescu și Virginia Woolf. Scriitoarea engleză observa,prin 1910, transformarea fundamentală a
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
MCV, aceasta cu atât mai mult cu cât comisarul Füle a fost unul dintre comisarii care s-a pronunțat în repetate rânduri în favoarea eliminării mecanismului de cooperare și verificare pentru România și Bulgaria", susține MAE, conform Mediafax. MAE apreciază că "ambiguitățile, chiar și neintenționate, în declarațiile publice făcute pe aceasta temă sunt de natură să minimalizeze, în mod nejustificat și incorect, beneficiile incontestabile ale aderării și ale procesului de extindere, atât pentru state beneficiare ale acestuia, cât și pentru Uniune în
MAE a acționat după ce Fule a spus că aderarea României a afectat UE by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/28951_a_30276]
-
și misterele ținutului Yoknapatawpha. E,desigur, o carte despre marele prozator, despre un ținut, o lume. Despre misterele acelei lumi. Dar titlul, dar verticala studiului este întrebarea: Ce rămâne. Ce rămâne din lumea lui Faulkner. O întrebare de o șocantă ambiguitate, îmblânzită de subtitlul care ne atrage atenția că despre Faulkner este vorba. Și, așa cum știm cu toții, opera lui Faulkner rămâne. Ar trebui să mai scriem că Mircea Mihăieș lucrează la cartea despre Faulkner încă din anii în care se entuziasma
Mircea Mihăieș și devenirea optzecistă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2903_a_4228]
-
membru PSD, nu mai vorbesc de ceilalți actori". Întrebat ce valoare juridică ar avea o declarație a Parlamentului prin care i s-ar cere demisia președintelui Traian Băsescu, Cristian Preda spune că "are valoare zero, evident, dar aici e toată ambiguitatea demersului, pentru că e un demers mai degrabă de propagandă politică".
"Tăriceanu, demers RIDICOL. Bercea, membru PSD" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29083_a_30408]
-
greu ca în câteva luni să-l disociezi pe Tăriceanu de imaginea liberalismului. Fost premier al liberalilor, fost șef al PNL, identificat din 1990 cu PNL, iată argumente că toată maimuțăreală lui jenantă să se verse în capul liberalilor. Menținerea ambiguității mai este/nu mai este în PNL ajută și ea la compromiterea urmașilor Brătienilor". Sebastian Lăzăroiu atrage atenția și asupra momentului în care Călin Popescu Tăriceanu nu a vrut să-l învite pe Traian Băsescu la ceremonia de 150 de
Lăzăroiu: Mi-e clar târgul Tăriceanu-PSD. PNL să lămurească by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29127_a_30452]
-
literaturii române (2007) are meritul de a încerca să schimbe unghiul de percepție a fenomenului literar, de a pune între paranteze poncife ale receptării, de a recupera fețe inedite ale textelor literare, de a revela dedesubturi și de a dezamorsa ambiguități, prin percepția dinamică, vie, proaspătă a unei opere, a unui scriitor, sau a unei epoci literare. Revalorizare, reevaluare, restituire - acestea sunt mecanismele care susțin demersul lui Cornel Ungureanu. Titlurile capitolelor sunt, în sine, revelatorii și incitante, fie că ne gândim
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
volburoase metafore” (op. cit., p. 78). Ei, tropii, sunt lăsați pesemne în seama școlii, a criticii noastre universitare, osândită, nu fără o anumită, chiar substanțială, doză de dreptate, ca fiind caracostizată, tehnicistă, aridă, impersonală. Dar scrisul, pe cât posibil epurat de tropii ambiguității, primește în textele lui și cuvântul rar, familiar, pitoresc, argotic, livresc. Admiră „sacadele de idei” (La sfârșitul lecturii, III, CR, 1980, p. 213) ale lui D. I. Suchianu; sacade însemnând mișcări bruște, laudă deci iuțeala, repezeala cu care apar ideile. „Ca să
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
îl aduce în scenă pe Chang (Vithaya Pansringarm), un polițist care devine o încarnare a lui Nemesis, Răzbunarea. În joc intră și mama celor doi băieți, o adevărată dominatrix, Crystal (Kristin Scott Thomas), trăind într-un orizont obsesiv încărcat de ambiguitățile unei minți distorsionate. Nimic însă nu reușește să-l oprească pe Chang, acest ucigaș tăcut, ceremonios și reflexiv, cu mișcări aproape hieratice. Tăișul sabiei sale pune punct traseului destinal al fiecăruia dintre oponenții săi, însă nimic de ordin personal nu
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
în care fiecare membru se manifestă cu drepturi egale - viază între infatigabila pulsație ritmică produsă de Vinaccia și persuasivele linii melodice configurate de Hofseth; liantul acustic dintre cei doi e furnizat de bandoneonul lui Di Bonaventura, interpret capabil să resusciteze ambiguitatea originară a acestui instrument, purtător de sunet sacru într-o lume tot mai profană. Întregul recital s-a bazat pe interacțiunea exemplară dintre protagoniști, la nivel muzical și emoțional. Ecouri din diverse epoci și stiluri, de la baroc până la aleatorism, fuzionate
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]