4,765 matches
-
de tertipurile voastre caritabile. În spatele confesionalului, profesionistul Marga, cu exercițiile sale de cazuistică și terapie și ergopsihoterapie: subterfugii, condimente exotice! Aiureli... messer Marga. Sunt cel de demult, adolescentul imatur, incurabil, ezitarea și excesul, tremur și taină. Intensitatea, intensitatea, doctore! Hipnoză, amețeală, pe șaua bicicletei, pe spinarea murgului din basme. Fluierat a pagubă și tifla și tiribomba, ăsta e răspunsul nostru! Îi va arunca în față micuțului Hypocrate adevărul, cu toate dedesubturile puturoase. Fără nici o rușine, de-a dreptul. Să-și acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ați luat nici o măsură. L-am adunat de pe drumuri, i-am dat numele strămoșilor mei, un nume vechi ca patria noastră scumpă. Un nume de care nu se poate atinge nimeni! Iar avocatul Demostene Orleanu-Buzău călărește toate scursorile. Îl apucă amețeala cum vede o gaură, asta face domnul Sulă Spermă Buzău, v-am avertizat. N-ați luat nici o măsură. Am să raportez secretariatului general al partidului, sabotorilor! Bine a făcut Tovarășul că a interzis avorturile și divorțurileși bolile venerice. N-aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
chipul îngust sub coama părului încărunțit. Nu, nu îl vede și e bine așa, nici el să nu-i vadă ochii arși, mâinile avide, febrilitatea lor ardentă, tăind aerul. Cerneala cerului, petele alburii, mișcătoare, în care recunoaște fiara nocturnă. O amețeală... se lungesc membrele și ghearele și poftele, părul se răsfiră, zburlit, în văzduhul încins, în toxinele unei uriașe ființe străine. Se scutură, închide deschide ochii. Gura se umple de o lavă lipicioasă, abundentă. O gură hămesită, în care limba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acum nu credeam în posibilitatea supraviețuirii. Mă resemnasem cu ideea morții și, după ce îmi scoseseră din corp tumoarea și trecusem prin chinurile tratamentului cu radiații și ale chimioterapiei, care mă sleiseră de puteri, după ce suferisem perioade îndelungate de greață și amețeli, pierderea părului, pierderea voinței, pierderea slujbei, pierderea nevestei, îmi era greu să îmi închipui cum aș putea merge mai departe. De aceea Brooklynul. De aceea revenirea inconștientă la locul unde începea povestea mea. Aveam aproape șaizeci de ani și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
altora. — Și ce toane, intervenea Harry, injectându-și în privire o sclipire malițioasă, ce toane năstrușnice sunt. Pun pariu că ai surprins o grămadă în oglinda retrovizoare. — Orice-ți trece prin cap, Harry, le-am văzut pe toate. Masturbare, pipăială, amețeli de toate felurile. Vomă și spermă, rahat și pișat, sânge și lacrimi. Într-un moment sau altul, toate lichidele de origine umană s-au scurs pe bancheta din spate a mașinii mele. — Și de șters, cine șterge? — Eu. E în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
peste podul Brooklyn. În câteva minute, am aflat că lua pastile pentru tensiune, că încă mai fuma un pachet de țigări pe zi, dar încerca să mai reducă din ele, că suferea de hemoroizi și din când în când de amețeli, și că era în America din 1980. După plecarea doctorului, eu și Omar Hassim-Ali am vorbit aproape o oră. Nu conta că eram străini unul pentru celălalt. Când se crede pe moarte, omul vorbește cu oricine stă să-l asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Hosty și Tracy Culleton pentru sprijinul lor și momentele amuzante pe care le-am petrecut împreună! Ca întotdeauna, le mulțumesc din inimă Sfântului Ioan și Sfântului Anton. Și cititorilor mei, multe mulțumiri pentru că îmi cumpărați cărțile. Încă mă mai apucă amețeala de uimire când văd pe cineva care le citește. Putem ține legătura prin intermediul site-ului www.marisamackle.com Această carte îi este dedicată incredibilei mele bunici, Sheila Collins, cu toată dragostea mea. Capitolul 1tc " Capitolul 1" De acum încolo rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Yorkul e plin de zgârie‑nori. Dar numai când te afli efectiv pe stradă și te uiți la ei, îți dai seama cât de... uriași sunt. Privesc acoperișurile clădirilor profilate pe cer, până mă doare gâtul și mă ia cu amețeală. Apoi ochii îmi coboară etaj cu etaj, până la magazinele de la parter. Și mă trezesc holbându‑mă la două cuvinte. „Prada“ și „Pantofi“. Ooo. Pantofi Prada. Chiar în fața mea. O să arunc doar o privire rapidă. Ceilalți mărșăluiesc mai departe, în timp ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
bancheta din spate și rèmâne într-o fustè, pe frigu’ èsta, mamè, ține-mè bine! Iar eu trebuie sè mè uit la picioarele ei, sè vèd cum accelereazè, cum frâneazè, la toți elevii mè uit, dar la ea, mè ia cu amețeli nu altă! S-ar regulă cu toți, de la mine pânè la șefu’ poliției, numai că sè-și ia carnetul de conducere! Dar eu ți-am liniștit-o, sè nu creadè cè eu, eu sunt bèrbat însurat, am copil, și-mi iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
zis că vrea să-l, mai Întâi, Îmblânzească, farmece, amețească - Înainte de a-l lovi cu adevărat. Lovituri ciocan-daltă și pauze și contratimpi marcați de strigături scurte, mai degrabă icnete Împușcate din familia „hă!”-ului de dimineață. Amețeam eu, primul. O amețeală specială, cu o specială durere de cap - dar nu supărătoare - biciuită, ciocabocănită, lipăită, hă!-uìtă, icnită. Dar chiar așa, Îmi dădeam seama că, de la o vreme (dacă nu cumva Înaintea mea) amețea el, Moș Iacob. Ca să nu se piardă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ani, deh, se descurca, avea banu’ ei... Orice ai spune, nu trăgea barca pe uscat ca acuma, și nu te gândi, că muncea de se deznoda. Spăla bidoane de aluminiu și marmite cu furtunul cu apă fiartă până o lua amețeala, ca într-o baie de aburi, și tot în aburi și frântă de mijloc peste cazanele cu mâncare, ca să umpli farfurii și castroane cu miile și să sortezi și să speli tone de legume și să te lupți ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de ploaie, după care se pusese un vânticel iute și curățase cerul de nori. Un miros îndepărtat de ierburi și de pământ reavăn îi deșteptă foamea. Intră într-o cofetărie și mâncă o prăjitură cu frișcă multă. O năpădi o amețeală dulce; era ca adormită, nu-i mai venea să se ridice de pe scaunul ăla, din fața farfurioarei cu lingurița și hârtia prăjiturii în ea. Prăjitura parcă-i răscolise foamea și mai tare. Foamea și osteneala și somnul o încolțeau din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
două-trei țigări. Mai mult i-ar fi picat greu și, oricum, când se încingeau la ciorovăială, le auzea din camera lui din fund prin pereții ăștia subțiri. Îndeobște, nu se uita prea mult în gura lor. Începe să te ia amețeala. Stai ca pe marginea unei prăpastii ascultând niște femei vorbind, mai cu seamă, despre alte femei. O distracție periculoasă, alunecând cel mai adesea în bătaie de joc, dar care uneori te prinde. E cea mai ieftină distracție să afli din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de fel, nu i se prea cunoștea sarcina sub haina lungă și largă din blană sintetică. Se așezase pe o bancă de lemn în holul de la poarta fabricii. Mersese prin ger, încordată, atentă să nu alunece, așa încât, iar o cotropiseră amețeala și moleșeala aceea dulce care-i dădea târcoale și o adulmeca și se freca de ea ca o pisică. Trecea tot mai des prin stările astea înainte să i se facă foame sau după ce se sătura. Aștepta nemișcată, pândind, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care era de fapt stilul revistei și pe care ei și-l însușeau din mers, laolaltă cu argumentele ce-l făceau să izbucnească în invective anticomuniste și antifeseniste punctate cu lovituri de baston în birouri. Avea artrită și suferea de amețeli rebele; de bastonul ăla se ajuta la mers, dar, la o adică, îi folosea și ca armă. Pe cât de pipernicit îl vezi, pe-atât de țânțăros, îl lăuda Milică, și că are moșu’ ceva sânge-n instalație, Rafaele, îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
m-a făcut de Îndată să mă simt În largul meu. Pe pereți se jucau lumini colorate, Într-un fel care Îți putea provoca viziuni psihedelice, iar majoritatea celor prezenți erau Îmbrăcați În nuanțe strălucitoare care reflectau razele, dându-le amețeli. Argintiul, auriul și modelele ecosez erau la mare cinste, deși lângă noi, la bar, stătea un grup de fete cu părul strâns În codițe și purtând rochii ieftine cu paiete. Cea mai Îndrăzneață avea mănuși lungi și albe și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ce-a precedat-o și nu este nicicând negată de ce o urmează, străbate veacurile cu o deplină seninătate. De aceea Îmi scriu rubaiatele. Știi tu oare ce mă fascinează În științe? Faptul că acolo găsesc poezia supremă: prin matematici, Îmbătătoarea amețeală a numerelor; prin astronomie, enigmaticul murmur al universului. Dar, vă implor, nu-mi vorbiți de adevăr! A tăcut o clipă, dar iată-l că deja continuă: — Mi s-a Întâmplat să mă plimb prin Împrejurimile Samarkandului, am văzut acolo ruine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aducă prietenului său la cunoștință adevărul despre starea sa. — Cât timp Îmi mai rămâne de trăit? — Câteva luni. — Voi continua să sufăr? — Aș putea să-și prescriu opiu, ca să-ți domolesc suferința, dar te vei găsi Într-o stare de amețeală neîncetată și nu vei mai putea lucra. — Nu voi mai putea nici să scriu? — Nici să vorbești prea Îndelung. — În acest caz, mai bine să sufăr. Între o replică și alta se instalau lungi momente de tăcere. Și de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
arătoși. Numai pantofii erau tot cei vechi, însă puteai să-i ascunzi foarte bine sub marginea pantalonilor. Colegii mei de la școală ar fi pălit de invidie. M-au învârtit de mai multe ori încolo și-ncoace, până mi-a venit amețeala. Dezbăteau ce-mi stă mai bine, galbenul cu flori sau roșul cu dungi. Când adulții dezbat un asemenea subiect, nu le arde de glumă. A trebuit să stau drept, să mă țin nemișcat, să întind brațele, să mă răsucesc, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eu niciodată, dar se vede treaba că acolo arăta la fel ca la noi. Bulevardele erau late, întocmai ca lanurile de grâu din satul nostru, iar casele aveau ziduri groase, de piatră, și erau așa de înalte, că mă apuca amețeala când mă uitam la ele, în sus. Intrările erau ca făcute pentru ciclopi. Ciclopii, ți-i amintești tu din Odiseea, ediția pentru copii. Apoi, se mai puteau vedea la casele astea grilaje de fier forjat minunat de frumoase și uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
palid eram și m-a tras după ea, aproape alergând prin apartament, până la odăița ei. Acolo mi-a spus să aștept. Eu m-am așezat pe marginea patului, căci n-aveam cum să stau în picioare și mă apucase și amețeala din pricina foamei, a goanei bezmetice prin încăperi și a tot ce văzusem în ele. Podeaua era făcută din bucățele de lemn și se chema parchet, covoarele groase, ca o iarbă deasă de lână, se numeau persane, iar mobilele erau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lui, a început să povestească despre zbor și așa mai departe, iar domnul Sanowsky s-a oferit să-i ducă unul din geamantane. În fața scării rulante, mi s-a făcut frică. Numai cât mă uitam la ea și mă apuca amețeala. Acasă, într-un singur loc existau scări rulante, la centrul comercial, însă de cele mai multe ori ele stăteau nemișcate. Tata a observat spaima mea și m-a luat în brațe, Sanowsky deja ajunsese jos și se îndrepta spre ușile mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de jos se topeau, amestecându-se într-o singură culoare. Albastrul de jos era foarte, foarte departe sub noi, pe el se vedeau urmele albe ale vapoarelor. M-am silit să număr iar grinzile, ca să nu-mi vină din nou amețeala. Domnul Sanowsky s-a întors încă o dată spre noi, ca să ne dea lămuriri. „Da, da, la noi totul e așa mare. Nu-ți vine să crezi. Welcome to America.” Locuința era întunecoasă, călcai pe o mochetă verde și te simțeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întâi un reproș, unul mic, apoi el îi azvârlea îndărăt vorbe tăioase, după care urmau privirile încărcate de mânie. Odată, tata chiar a alergat după mama împrejurul mesei din sufragerie. În vremea asta, eu mă gândeam: dacă i-ar apuca amețeala și ar cădea din picioare, aș putea să mă uit liniștit la televizor. Uneori se stingea dintr-o dată lumina - tovarășul trebuie să fi avut un întrerupător la el acolo, în capitală - iar tata și mama puteau să facă o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
asta ar schimba radical situația, este fată și are, aproximativ, vârsta lui Noga, și parcă o văd pe Noga despuiată de toți cârlionții ei, cu burtica ei dulce și grăsună de fetiță, stă rezemată de zid, brutalizând neonul, mă cuprinde amețeala, mă sprijin și eu de zid, ca într-o radiografie, văd culorile în negativ, capul copilului care este fată, nu băiat, strălucește întunecat, ca o cascadă noaptea, și tuburile acelea lungi de neon par înfundate și găunoase, asemenea globilor oculari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]