2,758 matches
-
să strigăm evrika, firește în sinea noastră, pentru noi înșine când ne vom trezi în posesia adevărului crud... Da, toată lumea o poate admira, dar noi știm ce se ascunde sub strălucirea aparentă. Putem să surâdem sardonic când vom vedea bărbatul amețit de privirea ei dispus să-i pună viața la picioare... Da, să i-o pună... O să vadă el pe urmă; ba chiar acest "pe urmă" să fie un "îndată", lasă-l să-i devină sclav, dacă are suflet de sclav
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu o nouă tavă cu două cupe de cristal și cu o sticlă de șampanie. Matilda îi spuse să-și ia și ea un pahar, dar fata refuză: "Asta dă la mine amețeală, nu-mi trebe!" Da vinarsul nu te amețește?" zise Matilda. "Nu, doamnă!"' Atunci adu-ți un pahar de vinars!" Destupai sticla. Ana, căci așa o chema pe fată, ne ură să fim fericiți, ridicarăm cupele și băurăm. Ana își bău vinarsul dintr-o înghițitură și se retrase, în timp ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acum totul așa cum e, să plece și ea în oraș, și mâine dimineață să se întoarcă să spele vasele; îmi amintii că după masă îmi plăcea să fumez, mă cautai în buzunar, îi oferii și Matildei, aprinsei și mă lasai amețit în fotoliu. "La ce te gândeai adineauri? zise Matilda cu o veselie care îi sticlea în priviri. Poți să-mi spui și mie?" "Mă gândeam la tine și mi-am adus aminte de o poezie din Baudelaire!" Și îi arătai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
câte promisiuni într-o inflexiune de voce. "Bine, zisei, dă-mi adresa." V Din primele clipe însă fui primit cu răceală, iar Matilda, deși veselă, nu-mi aruncă privirea pe care o așteptam. Ce privire așteptam? Una singură, în care amețim o clipă, apoi putem să ne ignorăm o vreme, ca să nu stingherim pe nimeni cu sentimentele noastre egoiste. Cum e această privire? E o mărturisire: te iubesc, nu mai lungă și nici mai insistentă decât ar trebui ca să se rostească
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în hol, ușa dormitorului fetiței era și ea deschisă, pesemne să audă maică-sa tot ce i s-ar putea întîmpla copilului în timpul nopții. Intrai în bucătărie, mâncai brânză și unt, friptură rece, băui două pahare de vin, care mă amețiră imediat, și revenii în hol, unde din nou vrui să dorm, dar nu mai aveam somn. Fumai o țigare în tăcerea deplină a casei. Intrai în bibliotecă. Cărțile îmi defilară prin fața ochilor de la un raft la altul. Mă așezai la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din plin Petrică? Nu, ea a simțit doar că privirea mea îi arde picioarele, și era adevărat că mă uitasem o clipă și la picioarele ei, cât erau vizibile între haina de blană și negrul elegantelor ei cisme, și ca amețisem privindu-le. Dar cum putuse ea simți acea arsură, când în realitate această a doua privire a mea ea nici măcar n-o văzuse? Cu atât mai puțin s-o interpreteze că fusese așa cum îmi spunea astăzi? Nu, ea exprima de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a o relua de-acolo de unde fusese întreruptă... Și o voi face, îmi spusei, și viziunea unei singurătăți fertile, trăind într-o odaie în mijlocul cărților și caietelor mele, îmbogățit de experiența totală a timpului în care trăiam, aproape că mă ameți și începui să mă plimb visător și pașnic prin hol. În sfârșit, muntele de inerție care mă strivise și de sub greutatea căruia ea credea că n-o să mă mai eliberez niciodată mă părăsise, se dădea la o parte și inima
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
intriga tu însăți și să asiști cu voluptate la spectacolul înfruntării dintre mine și Petrică, spectacol care n-ar fi avut loc dacă nu-i dădeai scrisorile. L-ai găsit pe Petrică într-una din fazele lui hiperumaniste și ai amețit de dorința de a-l chinui cu revelațiile din scrisorile mele. Da, mi-aduc aminte, el a venit de-acasă în excursia aceea cu scrisoarea în buzunarul vindiacului și te-ai delectat ascultând lectura ei cu mine de față. Arbitrai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și ea știa ce frumos e aici și ar fi vrut să vie să-și mai vadă odaia. Bineînțeles că voi cumpăra tot ce a lăsat, deși n-o să-mi fie prea ușor să le plătesc. Revenii de la geam parcă amețit de bucuria că voi locui într-o odaie așa de frumoasă și începui să-i cercetez biblioteca. Ce citea această fericită fată? Literatură. Clasicii francezi, dar și pe moderni, ediții vechi scoase de Mercure de France, pe la sfârșitul secolului, coperți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deși experiența ar fi trebuit să-i spună că semănăm în acele clipe cu flăcăul de la țară care copleșit de dorință îi spune fetei că o s-o ia de nevastă, numai s-o înduplece, sau în orice caz s-o amețească și să-i înmoaie genunchii prea strânși. "Prea târziu, Petrini, zise ea cu melancolie, tu ași putea spune că ai rămas același, cu toate că ai suferit și în viață și ca bărbat îndrăgostit și de mine pe vremuri, și pe urmă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și continuă acum imitând cîrciumioara), unde puteți veni să mâncați, avem grătar și salată din aia mare și fragedă cu oțet și untdelemn și un petit vin blanc, din care puteți să beți și o sticlă întreagă, fără să vă amețiți... Și pe urmă ploaia o să stea și o să apară iar soarele peste oraș și vă invit la o plimbare pe străzile mele ude, o întoarse ea vorbind acum în numele orașului, pe care o să rătăciți până ce o să vă intre picioarele în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
puteau să stea ascunse astfel de comori, de o atât de umilă și în același timp de suverană tandrețe... Îi trăsei un scaun și ea se așeză, șoptind pentru sine, că așa!, adică se bucură că am văzut și am amețit și am ghicit chiar că se va clătina și a fost din partea mea un gest... că i-am tras la timp acel scaun... Apoi expresia i se schimbă: parcă ar fi vrut să spună că nu putem trăi tot timpul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se bea un pahar de vin!'' Îmi părea rău, ași zice, că nu avea ca mine, în clipa aceea, dorința de a goli în întregime o sticlă de vin, chiar mă miram că după atâtea bunătăți... O golii singur și ameții... Se trezi după două ore și începu să se uite prin odaie ca și când n-ar fi știut unde se află. Apoi deodată își dădu seama, descoperi unde se afia acel lucru neliniștitor; dădu pledul la o parte, își duse palmele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar dacă i s-ar încredința nu o uzină, ci chiar un simplu magazin, ce bine i-ar părea! Să știți că e la curent cu totul și suferă și el că stă și nu face nimic..." Doamna Culala se amețise puțin de paharul băut înainte de aceste urări și divulga acum, despre soțul ei, cum divulgase în prima mea vizită despre Suzy, secrete pe care nu le putea păstra numai pentru ea. Iar eu îi urai să rămână mereu veselă și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu fusese, zădărnici acea reânviere și mă făcu să descopăr că eu iubisem pe nesincera aceea, care mă fermeca, și nu pe sincera asta fără vocație: nu mai știa să fie fascinantă. Sursa misterului unui suflet e insondabilă. Sinceritatea poate ameți mult mai tare decât falsul mister al minciunii, dar exercițiul seducției ei nu se făcuse pe sinceritate și era prea târziu, adică era prea bătrână acum ca să se schimbe. Iar să continui eu ca mai înainte nu se mai putea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
omagiile lui Pacepa, ale lui Măgureanu... Sau, umorul. Am mers odată împreună la ambasada, clădirea diavolească de care nu se apropiase până atunci decât ca să protesteze împotriva regimului de la București. Deferența primirii care i se făcea acum ar fi putut ameți pe oricine. Nu și pe Monica Lovinescu. În clipita cât am rămas singure pe o canapea, în așteptarea oficialului ieșit să comande niște cafele, Monica mi-a dat un cot rapid, șoptindu-mi poznașă: "Știi dumneata cine suntem noi? ". Familiarii
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
munca rodnică și vorbirea frumoasă sunt înlocuite cu procurări de diplome, lucrări de mântuială, înșelătorii, limbaj obscen difuzat de sus (de "găo...arul șef") în jos (copiii). Pe un fond social răvășit moral și cu sporită entropie sistemică, puținii alegători amețiți de vicleniile de prost-gust ale unor partide își numesc liderii de stat dintre distrugători. Foștii exilați și condamnați ai regimului burghez, ajunși la vârstele senectuții, au fost depășiți de funcții și de noile "mentalități", combativi mai mult în luptele de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a se studia organizat valorile generale ale elocinței, măcar în facultăți, dacă nu și în licee, se resimte din ce în ce mai acut. Ruinarea comunicării verbale la care asistăm, excesiv manipulați de imagine, ne obligă să nu rămânem datori față de generațiile în formare, amețite de retorica vizualului și de semnele materiale ale bunei stări. Necunoscutele consecințe ale acestei ecuații par foarte periculoase pentru însăși inteligența umană, amenințată și ea să-și uite menirea.
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
e un exemplu edificator, din altele posibile de citat. Iar, în 1936, C.Z. Codreanu va scrie că "pentru ca poporul să-și frîngă orice putere de rezistență, jidanii vor aplica un plan unic și diabolic... (jidanii) îi vor otrăvi și ameți (pe români) cu tot felul de băuturi și otrăvuri". Mai era și ideea despre evreul căruțaș iar, în Maramureș și Bucovina, despre evreii agricultori și ciobani, atestată, aceasta din urmă, de statistici și recensăminte. Capitolul (secțiunea) din carte despre portretul
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
nu sesizează importanța accentelor. Un bun medalion Șerban Foarță nu ne spune însă nimic despre eseistica acestuia, dar nu știm cui să reproșăm acest aspect întrucît articolul - am aflat întîmplător - nu e scris de cine e semnat. Mira Feticu îl amețește pe Emil Hurezeanu făcîndu-l coleg de generație cu Dinu Flămînd, Stan Velea apreciază la superlativ un volum despre Urmuz și despre avangarda literară românească scris de Zdzislaw Hryhorowicz, nimic altceva decît un plagiat demonstrat după Ion Pop, Marin Mincu și
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
dacă ar ține morțiș. Problemă rezolvată de mult. Paul Engle, soțul directoarei Hualing, este un yankeu cărunt, cu ochi albaștri de porțelan. Băutura lui favorită este Bourbon, whisky-ul american pe care-l degustăm ori de câte ori se ivește prilejul. M-am amețit de câteva ori cu Paul, în timp ce discutam rar, în propoziții foarte scurte, despre decăderea imperiului roman, fatal decay, tema noastră predilectă. Știu că veți decădea și voi ca și imperiul roman - îi spuneam - și regret, regret foarte mult că nu
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
numește prefectul poliției Bucureștilor. Cum îi apare acesta memorialistului? "Era un om cinstiti, căruia nu i se urcase deloc la cap situația neașteptată la care fusese înălțat... Nu era prea cultivat, în schimb era foarte inteligent... nu s-a lăsat amețit de bogăție, cu toate că personal era lipsit de avere". Bălăceanu se bucura de întreaga sa încredere. Napoleon al III-lea îi ceruse lui Cuza să trimită un corp expediționar în ajutorul maghiarilor în timpul războiului franco-austriac. Domnitorul român îi răspunde, reiterând sentimentele
Un memorialist necunoscut: Ion Bălăceanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/13712_a_15037]
-
ulterior. Evenimentul a fost fotografiat iar unele capturi au devenit foarte cunoscute. În 1964, Robert H. Jackson de la "Dallas Times Herald" a primit Premiul Pulitzer în fotografie pentru captura crimei lui Jack Ruby. Ruby a declarat ulterior că a fost amețit de decesul președintelui Kennedy și că motivul pentru care a comis crima a fost „...să îi înlăture rușinea doamnei Kennedy de a se mai prezenta la proces.” Alții au emis ipoteza că Ruby a fost parte a unei conspirații. G.
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
țesute sau cusute împreună, și deseori aveau tălpi și bretele din piele. Cel mai ieftin fel de sandale era permisibil până și celor foarte săraci. Ipuwer în ale sale Admoniții folosea lipsa sandalelor spre a descrie nevoiașul care, în lumea amețită de haos pe care o prevenea, atinsese o mare bogăție: Cel care nu își permite sandale deține bogății. Regii purtau uneori sandale foarte elaborat decorate, și uneori mănuși decorate de asemenea, dar în general erau pictați desculți, ca pe zei
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
dacă eram cu adevărat prieten cu Fidel Castro, și cum arăta, dacă îl văzusem, cumva, personal, ce părere aveam eu, ca scriitor, despre el, și, dacă îi permit să scrie despre asta în ziarul local. Cum să nu! făcusem oarecum amețit de burbonul băut, - și atunci îmi adusesem pe loc aminte cum îl întrebasem eu însumi mai de mult pe răposatul Titus Popovici (care, într-adevăr, îl cunoscuse personal la Havana pe liderul castrist) și îi relatasem jurnalistului că, dînd mîna
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]