6,661 matches
-
de bine. Când apăreau semnele dimineții depline, șefii de atelaje (foștii căruțași), În funcție de gradul lor de hărnicie, veneau și-și luau perechile de boi, iar Valerică stătea până ce și ultima pereche de boi Îl părăsea. Uneori, oamenii veneau și pe la amiază, zile În care pescuia cu multă bucurie foarte mult pește, aproape un kilogram. Mai avea o serie de obligații mărunte, de fiecare zi, după care era liber să facă ce dorește. Mai mereu opta pentru pădurea pe care abia Începea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În fața sa. Un sat, care și de la distanța mare la care se afla Va, părea imens, toate casele erau acoperite cu țiglă și cu tablă, câteva, care fiind de curând tăbluite, străluceau În lumina unui soare ce se Îndrepta către amiaza seninei zile de toamnă. O clădire mare și Înaltă, care impunea respect, l-a convins pe băiat că era o mândrețe de biserică. Drumul urma cursul unui râu mic și leneș, cu apă limpede și cu maluri Înalte, străjuite de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe care vântul Îl umfla mereu. Erau un aerodrum, așa cum va afla mai târziu. Au trecut pe lângă o moară gălăgioasă, ascunsă Între pomi și stufăriș, și lăsând drumul mare, au urcat un drumeag lateral, o uliță strâmtă și pe la ceasurile amiezii, când oamenii sunt plecați pe câmp la muncă, au ajuns la o poartă pe care Victor a deschis-o cu mare dexteritate, semn că o cunoștea destul de bine. În timp ce căruța oprită sub un măr era descărcată, o femeie frumoasă și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mijlociu, erau doi aguzi uriași. Cei doi „frați” stăteau la umbra unui butuc de vie, vorbeau despre una despre alta, subiectul școală era interzis de către Marinița. Soarele, prietenul din copilărie al băiatului, după ce l-a privit din Înaltul cerului de amiază, s-a decis să-și ajute protejatul, a trimis un snop de raze calde și luminoase asupra Mariniței și din Îmbrățișarea lor a rezultat o fată și mai frumoasă, cel puțin așa i se părea băiatului care privea cu intensitate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
gol Încercând să vadă departe-departe și, ca un pământean Înțelept și bun la suflet, Încercă să-l scoată din marasmul acela . Din acea stare, prevestitoare de nimic bun, Îl trezi glasul Maricuței, care-l chema la ordin: Valerică-mămică, este aproape amiază și trebuie să duci briciu’ bunicului din Poiană, c-a trimis răspuns pe Pachița (sora Mariei, căsătorită În Verdeș!). Ce zici, ai timp să te-ntorci? Iei Mânza ca să mergi călare, că-i departe! Da! Lui Va i s-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și pentru care oamenii trăiesc sau mor. La propunerea lui Valerică și de comun acord, au luat-o de la Început cu aceleași rezultate pentru ambii. Soarele, bucuros că a putut să schimbe starea sufletească a prietenului său, scăpăta către după amiază și o făcu atentă pe frumoasa și delicata profesoară-profitoare, care spuse: S-a făcut târziu, o durat mult, știi cât de mult? ?! Cât ar trebui să dureze „de-adevărate-lea”! Va a Înțeles esențialul și adevărul dureros, convins fiind că el era
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dau și dumneavoastră. Medicul își dă seama de gafă, pleacă grăbit și se întoarce cu coșulețul. Am prins hoțul...! și rîde cu poftă. Miracolul medicului austriac După o poveste relatată de Gabi Surdu Gabriel Tiron a ajuns la Viena pe la amiază și a tras direct la amicul său, Hans. O oboseală, abia vizibilă pe fața sa, se instalase totuși după maratonul automobilistic întins pe o zi și jumătate. Hans s-a bucurat mult și a venit imediat cu vestea care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Prin capul lui Cireș treceau scene ipotetice, cu gospodari generoși cu "îngerașul ăsta" și cu bănet adunat pentru băutură. Răducu a învățat și o bucățică de urătură, după ce a primit nenumărate palme și pumni în cap. Ajunul sosește și pe la amiază Vasile echipează copilul. Pe străduța lui erau și "barosani", așa că va începe cu ei. Sună la o poartă și o voce întreabă: Cine-i? Colindători, sărut mîna. Așa devreme? Ăsta micu n-are răbdare. Bine, intrați. Sînt primiți pe terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
alți doi până la ușă, până în dreptul patului trebuia să meargă aplecată bătrâna a întins funia de rufe (joia spăla boarfe de tot felul). Pe bâjbâite, a găsit întrerupătorul, acest exercițiu îl făcea în fiecare dimineață. Odaia era întunecată ziua în amiaza mare, soarele nu trecea de pervaz. Fereastra mică avea forma tiparului de făcut cărămidă: trei ochiuri dispuse pe orizontală. O pată galbenă se reflecta pe magazia de scule. Prin dreptul lor, în fiecare dimineață, treceau grăbite picioare fără oameni spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
amăgești, copile, te amăgești! Îți închipui că duci soarele de mână, că-i speli picioarele de nisip, îi răcorești buzele, îl hrănești ca pe un balaur cu felinare aprinse, îl... Infantilisme de condimentat clipele, pipăi bordurile cu bastonul ziua-n amiaza mare și spui că faci echilibristică pe o muchie ascuțită de lume. Domnule doctor, cât de complicate îți sunt vorbele și totuși cât de sumară îți este simțirea! Nu înțeleg, îți bați joc de mine, servindu-mă cu două cafele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ambalată în staniol. Între o coajă de portocală și un ambalaj de ciocolată, ochiul alege suprafața lucioasă și netedă, vara are gust dulce-amărui, tiparul scuipă culoare peste fâșia de celuloză. Suflete, întinde mâna... exiști atât cât eclipsezi licuricii ziua-n amiaza mare. Vine înserarea, suflete! Primăvara a împletit cămăși de nuntă pentru sâmburi de piersică, tu de pe ce ramură ți-ai ales acest veșmânt pixelat? Pentru cel mai adânc întuneric trebuie să te asortezi cu noaptea, de ce aprinzi far în mijlocul deșertului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cehov și ne insuflase un anume gust al libertății. Pentru un elev de liceu intern care-și petrece, de luni pînă vineri la prînz, toate ceasurile În perimetrul aceleiași clădiri și al aceleiași curți, orele de permisie de vineri după amiază, de duminică și uneori de sîmbătă aveau prețul oxigenului de la suprafață după un Înot Îndelungat pe sub valuri. Nu apucam să facem mare lucru În afara zidurilor În cele cîteva ore marcate pe biletul de voie. Ieșeam de obicei cu Augustin Zegrean
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de dioptrii i-o permiteau, citea cu voce tare ca să-l aud și eu, din Echinox și din Tribuna, alteori, din volumele de poezie, numai de poezie, proaspăt cumpărate de la librăria Universității. Astfel mi l-a citit Într-o după amiază pe divinul Dylan Thomas cu Viziune și rugă, incendiu absolut la lectură!... Cititul avea o cu totul altă savoare În afara cazărmii. Augustin m-a luat o dată deoparte ca să-mi șoptească În deplină clandestinitate că va primi de la cineva o carte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și plecat imediat pe frontul sîrbesc, apoi cu con tin gentele maghiare pe cel rusesc. Weisz a dat la iveală și un săculeț camuflat, numai el știa cum, plin cu o sumă mare de bani. Era pe la cinci ale după amiezii cînd căruța a ajuns la marginea satu lui Moftinu Mare despre care militarii știau că e locuit de șvabi. S-au sfătuit mult Între ei, apoi unul a Îndrăznit să bată la o poartă. După un răstimp destul de lung, s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tren care, ca să ajungă de la Satu Mare la Iași, traversa mai Întîi granița În Cehoslovacia, o lua În susul Tisei, urca și cobora coastele munților reintrînd În România, trecea prin Cernăuți, iar de acolo, cotea spre sud pînă În capitala Moldovei. Spre amiază, cîte doi-trei captivi legați Între ei părăseau gara Slatina sub paza unui jandarm. Din protestele lor, reieșea că-i duc spre podul de peste Tisa ca să-i predea la chestura din Sighet. Valeriu nu și-a zărit camaradul printre cei prinși
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În cele din urmă. Ceasornicarii s-au Întors din Illinois cu Mr. George cu tot și, potrivit Înțelegerii, i s-au Înfățișat lui Bailey. Acesta a făcut cum a făcut de i-a ferit de orice căutătură mai curioasă, de la amiază pînă seara. Pe la ora opt, și-a umplut restaurantul de prieteni și de clienți mai de seamă, vestindu-i că vor lua parte la o Întîmplare nemaivăzută și nemaiauzită pe Întinsul Americii, din Noua Anglie pînă la Rio Grande și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-l, și un avion care se ridică, e mult sub noi și lasă-n urmă o coadă lungă, lungă de fum. Foarte răsucită coada!... Zburam spre Paris, pesemne pe culoarul de croazieră standard, la unsprezece mii de metri, Într-o amiază de mai de o seninătate neobișnuită. Soția mea nu poate să uite limpezimea acelei zile pe care rar a mai regăsit-o pe parcursul altor zboruri. A reținut, cu alte prilejuri, mai degrabă o atmos feră tulburată de evaporări mai mult
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vîrful cornițelor ar avea ca melcii niște bobițe de ochi, s-ar uita acum În urma noastră... Îți imaginezi? Mireasa poetului, statuia episcopului și stafia prințesei M-am născut la Ardud, la 14 octombrie 1954. Mama Își amintește că era către amiază, la spitalul local. Ardudul avea vasăzică spital, liceu cu internat, un orfelinat, o fabrică de scaune, gară de șină Îngustă, biserici de toate confesiunile, cetatea zisă a lui Rákóczi, dar clădită Încă din 1481. Avea de asemenea, În hotarul dinspre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
oalelor de lut. Avea și Gyuri printre codreni prieteni vechi și de neuitat din cătănie și din război, așa că le-a pus deoparte cîteva mănunchiuri de frunze bine ascunse sub grinzile de la șură. S-a trezit Însă Într-o după amiază cu finanțul În curte: — Unde ai ascuns tutunul? — Care? — Las’ că-ți arăt eu care, făcu regățeanul și se duse În tins la grinzile cu pricina. Negru de mînie și dîndu-și seama că cineva din sat Îl vîn duse, gîndindu-se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
doua zi după cina din casa lui Simon Leprosul. Iuda stă întins la umbra unui ficus în câmpia Betaniei, „la ceasul opresiv al siestei”, notează Papini trimițând simultan la atmosfera magic-seducătoare din Phaidon, dar și la sensul teologic al „ceasului amiezii”, ceasul acediei, al demonului „meridian”. Aici, la umbra copacului care, trebuie să reamintim, este de aceeași specie cu cel sub care fu sedusă odinioară Eva, după tradiție, se desfășoară un dialog à batons rompus între Diavol și ucenicul lui Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
atât. Ei, asta e! am ridicat din umeri. Măcar acuma știm că nu-i nimic de văzut aici. Dar dacă tot am ajuns, hai să stăm oleacă pe pământ, la soare, ne uscăm hainele și ne întoarcem tocmai bine la amiază... o să spunem acasă c-am fost în pădure, să nu mai râdă și cei mari de noi... Când s-a aplecat să se așeze, frate-miu văzu ceva pe pământ. Stătea acolo, într-o grămadă de pietre știți cum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sân și ne-a spus : Dacă tot ați fost acolo, la noapte o să mergem împreună să punem crucea la loc. Nu se cuvine să iei crucea de pe mormânt". * Azi e soare. Stăm tot pe pod, așa, ca atunci. Ziua, în amiaza mare. Ne uităm amândoi la cruce. Frate-miu a scos-o de la gât și ne uităm la ea. E aceeași cruce, argintie. Fratele meu, așa cum zisesem atunci într-o doară, s-a făcut preot. E preotul satului. Lumea spune ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lung la mine unii mă salutau se vedea bine că ar fi dorit să intre-n vorbă, dar ce-aș fi putut spune unor străini, chiar așa prietenoși cum păreau. Mai bine să stau la umbră soarele care urca spre amiază începuse deja să ardă semn de ploaie, îmi spuneam. De aici am să mă pot uita la cei care trec poate-poate, totuși, văd pe cineva cunoscut. Mulți copii au apărut în oraș de când n-am mai fost pe aici ! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
el, era numai lumina și pâlpâia ca o flacără aurie și caldă și aromind a pâine, și struguri, și flori, și câmp reavăn, și ploaie, și rouă, și ierburi și viață... apoi s-a topit ca în lumina soarelui de amiază și iar s-a făcut lumina asfințitului și, încetul cu încetul, l-am văzut iar pe el mi s-a părut o veșnicie, dar fusese o clipă doar, fiindcă a răspuns imediat : Cine e mama mea și cine sunt frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
scăldată în lacrimi : "Nu-mi amintesc decât ochii. Avea ochi de lumină, o lumină verde-albastră, ei înșiși erau lumina o lumină verde-albastră, așa i-am văzut în somn, era la început doar o lumină albă, nesfârșită, ca a soarelui de amiază, care inunda totul, dar blândă, mângâietoare, spre care lunecam plină de bucurie, apoi s-a făcut albastră-verde, unduitoare, ca o apă nesfârșit de adâncă și înmiresmată și atunci i-am auzit glasul : "Fetiță, scoală-te" și m-am căznit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]