1,300 matches
-
Thomas era și student, În vremea aceea, asta presupunea o anume inteligență, educație, responsabilitate. Nu era Încă bărbatul echilibrat ce devenise apoi; mai pornea, În vremea aceea, cîte un scandal, mai fuma cîte o țigară interzisă, schimba mult prea des amica, mai pierdea, rar, cîte un examen, Însă acestea erau amănunte de care echipa medicală ce făcea selecția nu prea ținea seama, pentru că altfel ar fi rămas fără donatori, tinerețea nu era un timp al virtuților. Și-apoi clinica nu vindea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În care, alături de Thomas, se lupta cu motocicliștii rivali, noaptea pe străzi sau prin spelunci, prin parcuri. Îl scosese pe Thomas de multe ori din Încurcătură, dar asta fusese cîndva. ...Jesper nu se mai bătea cu nimeni, Își găsise o amică, care Îl prostise parcă: nu mai bea decît bere, o sticlă doar, mai avea să meargă duminica la liturghie, poate chiar făcea asta, era venit de cîteva săptămîni, stătuse ca ascuns. Actoria nu ar fi mers, acolo trebuia - printre altele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Pentru mine este foarte important să știu. Nu intrai tu în comă, băiete, așa, din nimica toată! Evident, dacă puținul ce l-am aflat este adevărat. Să nu fi fost mai grav lovit...”. Marian Malciu - Aha! Bine că ai venit, amice, se adresă el colegului intrat în salon. Nu putem afla nimic? Ce ai să-mi spui? Păi, cam nimic, pentru moment, răspunse doctorul, privind fața pacientului. Cum este? - A intrat în acea stare de „normalitate”, cum o numesc eu, adică
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
regulă, îl ținea mereu în poșetă pentru a nu fi deranjată și în timpul liber. Erau adeseori intervenții ale prietenelor ori cunoscuților, care o căutau pentru informații diverse cu privire la unele aspecte profesionale sau doar pentru a fi un umăr pe care amicele să poată plânge. Este grea și... ipostaza de confidentă... Nu primise niciun apel, niciun mesaj. „Ufff! De ce îmi faci asta, Tinule drag? Nu ai înțeles că în tine am văzut pentru prima oară bărbatul adevărat? Nu ai înțeles că acum
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se pare... Parcă niciodată nu a fost atât de impetuoasă ca azi... Cred că a fost atacul final. Sper! Marian Malciu - Auzi? Știi ceva?... Vrei să scapi de ea ori doar o fierbi să... - Fierb pe dracu’! Ce-ți veni, amice? Nu am de gând să mă încurc cu ea ori cu oricare alta din tot spitalul. Niciodată nu am amestecat dragostea sau aventura cu serviciul, știi prea bine. De ce aș face-o acum?! - Bine, bine! Așa să rămână... Te superi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
poată fi auzit în condiții normale. - Salut, Iustine! Sunt eu, prietene! Știu, știu sigur că-mi recunoști vocea! Hai să vorbim... ca între bărbați! Nu-ți pierde cumpătul! Faptul că nu poți comunica e doar o problemă de timp... Răbdare, amice! Răbdare și tutun, precum zice vorba românească! Și știi ceva? Tu te poți ajuta singur, crede-mă! Ai o familie frumoasă, Tinule! Ei, vezi? Știu și cum îți spune doamna Luiza în intimitate. Strașnică femeie!! Am fost încântat să te
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
voi lăsa să exprime singură, dar..., dacă mă gândesc mai bine... Poate că nu era singură. Poate că era într-un grup, într-o ședință... Vai de capul meu! Ce este cu tine, domnule Eugen? Ai devenit gelos? Este grav, amice! Treci la treabă și lasă mutra asta de licean jignit!! se hotărî el, luminându-se la față. Iuliana a sosit după aproape o oră, destul de obosită și de îngrijorată, după cum arăta. El o așteptase afară, la intrarea în secție, încă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
familie onorabilă, nu putem lăsa pe sora noastră așa, de râsul lumii. Trebuie să vă căsătoriți. Titi înlemni. - Dar eu, bâigui el, trebuie să-ntreb pe mama, dacă vrea mama. Locotenentul râse cu poftă. - D-apoi când ai făcut isprava, amice, de ce n-ai întrebatpe mama? - Mama dumitale, zise împăciuitor și cam emfatic colonelul, tivindu-și mustața cu dosul mâinii, n-are de ce să nu-ți dea voie. Doar domnișoara Ana e fată frumoasă, cu zestre, e de familie onorabilă. - Mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu văd?... Unde mergi dumneata toată ziua și toată noaptea? Vreo dovadă împotriva Anei nu exista, ce-i drept. Frații veniră repede la locul scandalului și căpitanul mustră pe Titi cu destulă aroganță și un ton vădit trivial și iritant: - Amice, trebuie să-ți supraveghezi expresiile, mă-nțelegi...Aici sunt părinții noștri, oameni bătrâni, sunt ordonanțele, care aud. Nu admit să ne insulți sora, așa, pe simple elucubrații de-ale dumitale. În definitiv, ce-i? S-a plimbat în oraș cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
convine dumnealor. Tu să stai aici, să muncești zi și noapte, să-i observi cazurile, să i le G. Călinescu expui frumos, iar ei, domnii profesori, să le ia de-a gata și să-și pună numele. Nu fi naiv, amice! N-am păr în cap câte comunicări am făcut eu "maestrului" (internul apăsă ironic), care acum fac parte din opera lui. În scurt, după intern rezulta că sforțarea științifică era inutilă, stîndu-i piedică escrocheria, banalitatea faptelor, sărăcia materială. Acțiunea de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ai mai fost pe la Georgeta? Acel "mai" familiar dovedi lui Felix că Stănică era în curent cu vizitele lui la fată. Nu putu să mintă. - Am fost o dată, în treacăt! Stănică îl strânse tare de haină, cu amândouă mâinile, confidențial. - Amice, sunt vinovat față de dumneata. Da, sunt vinovat!M-am purtat neleal. Eu ți-am făcut cunoștință cu Georgeta și te-am îndemnat, mă-nțelegi... Am făcut foarte rău. Am o răspundere cu dumneata. Te rog eu s-o ocolești pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
s-a întîmplat? I-a venit rău puțin, dar ce are,Dumnezeu știe! - Doctorul ce-a zis? întrebă moș Costache. - Doctorul! se supără Stănică. Un pungaș. Vine, te pipăie și spune că nu știe precis. Ți-ai ales meserie bună, amice! A spus că să vadă mai târziu. Icter, ictus, așa ceva. - Ictus, confirmă Felix. - Asta. Pentru asta cere douăzeci de lei. Îi dau proștii.I-am dat numai zece. Stănică scoase din buzunar două piese de argint și le jucă puțin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de legat." - Acum înțeleg eu, zise el tare, ești Isus Cristos. Simion îl privi mirat, jignit, ca un om care e luat peste picior. Felix, deconcertat, crezu că s-a înșelat și a făcut o gafă. - Drept cine mă iei, amice, he-he, ești șiret. Am fost Isus,toți am fost Isus, după ce duhul s-a răspândit din nou în lume. Dar, persecutat, a fugit de pe pământ și nu se mai întoarce decât la judecata de apoi. Acum toate sunt goale, moarte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îl vezi, e ca un catâr. Soacră-mea, nici ea nu e sfântă. E o onoare pentru mine să-mi fii cumnată, întîi de toate însă vreau să-ți fiu un prieten. Nu e așa, domnule Felix? - Uite ce e, amice, zise Georgeta, întoarce-o cum vrei, cănu te mai ascult. Spune-i pretendentului că eu nu mă mărit, iar soacrei că sunt o... Felix îi făcu un gest de reproș din ochi. Găsea că face abuz de cinism. Stănică zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l respect pe Felix? Dar țin la el ca la un frate mai mic, și intenția mea e să-i ajut pașii în lume, să-l pilotez. În chestia Georgetei, ce să spun, e puțin-puțin vinovat. Eu i-am spus: "Amice, nu te vîrî cu stricata aia, e o fată nefastă". Când a venit să ceară cheile, i-am făcut semn să fie prudent față de Titi. - Ei, zise moș Costache, nerăbdător, mi-a găsit cheile? - Le caută soacră-mea. Dar, dă-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai tare ca Heine. - Cum îl cheamă? - Cum îl cheamă? Barbu Nemțeanu! Trebuie să-l cunoști, e de pe acum un poet celebru. Felix mărturisi că nu-l știe, ceea ce miră pe Weissmann, care nu-și luă totuși aere de suficiență. - Amice Sima, pe băiatul ăsta trebuie să-l cunoștinumaidecît, este cel mai mare poet contemporan. Îți fac eu conoștință. Am să-ți aduc revistele în care publică el, să-ți dai și dumneata seama. De ce să te privezi de o asemenea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Îți închipui că eu n-am colindat peste tot? Bătrânii, domnule, nu depun banii! Ei vor să fie siguri de ei, să-i aibă în labă, de aceea și vând. Vor să-i manipuleze, să păcălească pe moștenitori. Bătrânii îngroapă, amice. Eu fac prinsoare cu dumneata că moș Costache a îngropat undeva banii. Dar unde? Asta-i chestiunea. N-ai mirosit nimic, nu bănuiești nimic? - Nu, nici nu m-am gândit la așa ceva! Stănică îl scrută neîncrezător și râse tactic, cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe-o pisică, scrisul conținut era plin de-o puzderie de fente, ce nu și le putea permite decât un maniac ce pierduse decenii întregi cu studiul caligrafiei și care folosise, culmea rafinamentului, un toc cu cerneală violetă. - Citește! - "Dragă amice..." Bineînțeles, in English. Cam așa. Alesese strategia de a parcurge întîi în gând cîte-o frază saxonă, reproducînd-o apoi, cu voce scăzută, în spiritul armonioasei și savuroasei noastre limbe materne. - Cum i-ai zis? întrebă calmă aviatoarea. - "Neprețuite amic..." își continuă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încă o lună și primii un pachet dintr-un mic oraș al Germaniei - reședința unui rege - miniatură, rege - parodie, rege - satiră. Pachetul era c-un manuscript, manuscriptul biografiei lui Toma Nour. Printre foi, o fâșie de hârtie cu cuvintele următoare: Amice, N-am murit încă, însă sunt condamnat la moarte. Esecuțiunea mea va fi în curând. Locuiesc într-un palat mare - la poarta mea sunt santinele superbe - numai că e cam întunecos și cam umed palatul meu - oamenii-i zic închisoare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
meu, căci amorul tău, deși e amorul vergin a unui înger, totuși ar trebui să stingă în sufletul meu icoana unei alte, unei moarte, dar spre-a-o stinge trebuie să ucizi acest suflet. Fi-vei tu așa de crudă, amica mea, îngerul meu, fi-vei tu așa de crudă ca să omori acest suflet care nu mai poate reîntineri? Căci nu mai poate reîntineri, copilul meu,... un amor, unul singur, curat ca cristalul, a trăit în sufletul meu și cu acela
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tine... să-ți spun drept... dar drept, soarta ta cum o prevăd eu... - Spune, doamnă, zise el încet, știi că sunt superstițios... O femeie ca d-ta, c-o minte atât de clară, îmi va spune adevărul... Afară de aceea, ești amica mea... Și singura mea amică, căreia îmi place să[-i] comunic toate neroziile, toate durerile mele, pe care le numești imaginare... - Tu te vei înamora, căci nimeni nu scapă de asta... Vai ție, căci mi-nchipuiesc de cine și știu cum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dar drept, soarta ta cum o prevăd eu... - Spune, doamnă, zise el încet, știi că sunt superstițios... O femeie ca d-ta, c-o minte atât de clară, îmi va spune adevărul... Afară de aceea, ești amica mea... Și singura mea amică, căreia îmi place să[-i] comunic toate neroziile, toate durerile mele, pe care le numești imaginare... - Tu te vei înamora, căci nimeni nu scapă de asta... Vai ție, căci mi-nchipuiesc de cine și știu cum... Vai de capul tău dacă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
iar copiii le vor ajunge „orfani” sau „vagabonzi”. Anchetatorii pedalau în mod aparte pe această amenințare care deviriliza victimele, umilindu-i pe bărbați și proiectându-i în ipostaza unor încornorați. Iată o secvență amplă despre discursul unui asemenea anchetator: „Închipuiește-ți, amice, vei lua, pentru eroismul ăsta prostesc cu care ați vrut să vă acoperiți, cam 10-15 anișori și să zici mersi: tu, ca tu, poți s-o faci când ai chef, singur; dar ea, scumpa ta soție! Nu poate, mă bolovanule
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
în mână. Și-apoi, nici nu îți dai seama cât ține la tine, ea, ocupată cu cele lumești, îți va facilita revederea copiilor, dacă te ajută Dumnezeu să cadă la pârnaie la un loc cu tine. Că asta-i viața, amice. Mă-sa liberă, ta-su viețaș în lanțuri, ei de capul lor” (Arsene, 1997, vol. 2, p. 163). Una dintre femeile anchetate mărturisește că cei care o interogau cunoșteau atât de bine mecanismele prin care să o intimideze, încât „jucam
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
interdependența mare între state, omogenizarea crescută a regimurilor politico-economice. Pe acest fond, statele se identifică unele cu altele și își definesc interesele lor naționale în termeni altruiști, prin promovarea unei politici externe raționale, corelată cu interesele naționale ale altor state amice. Mai mult, conceptul de identitate relaționează interesele naționale cu cele transnaționale. În consecință, este fundamental pentru înțelegerea comportamentului internațional al statelor să evite conflictele armate și să aleagă calea cooperării internaționale. În acest context, constructiviștii argumentează că noțiunea de identitate
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]