5,855 matches
-
agitat într-o dimineață la universitate, cu alți doi politehniști și cu un prieten medicinist, ca să vadă cum stăteau lucrurile pe acolo. Mă, Victore, voi ce dracu învârtiți pe aici?... Văd că dormiți în papuci!... îl atacă la coarda sensibilă amicul Tase, de cum dădu ochi cu el, în ușa unei săli de curs. De, mă Tase, băieților de pe-aici nu prea le pasă de altceva, în afară de studiu! îi replică Victor. Iar profesorii noștri, de când cu evenimentele de la unguri... ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a răscoalei de la 1907. Unul dintre vigilenții aflați în apropiere îl fixă atent cu privirea, ca să-și întipărească bine în memorie figura lui. Mă, hai dracului s-o ștergem de-aici, c-o să dăm de bucluc! îl auzi Victor pe amicul Dobrescu șoptindu-i îngrijorat la ureche. Hai la Carul cu Bere, că fac eu cinste... Parcă ziceai că ție nu ți-e frică! i-o întoarse Victor și, zărind-o, printre fetele din amfiteatru, pe Felicia, o salută, făcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
norme la locul de muncă, și-a zis, dacă are pregătirea necesară și forța să cumuleze trei posturi : raționalizarea, restructurarea, încărcătura optimă, eficientizarea, tovarăși! Și de ce au început să i se adreseze cu amice? Nu cumva au aflat de organizația Amicii din studenție la care era pe punctul să adere și el? Oricum, un lucru era absolut evident: a scăpat de măturoi! Și atunci, ceva mai țanțoș că și-a făcut treaba la slujbă și acasă cu repararea tuturor stricăciunilor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
impolitețea de a nu-l fi observat la vreme pentru obișnuitul salut: Știi, am luat viteză către 512, cum își zice și după douăzeci de ani de la eliberarea din închisorile celei mai drepte, celei mai umane societăți din lume, un amic comun. Este grav bolnav!.. S-ar părea că închină steagul bătrânul!.. Asta a simțit-o și el... că se termină ca o lumânare... Vlăguit nu mai puțin de douăzeci și doi de ani pe la Râmnic, Pitești, Periprava, Sighet, organismul bietului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pentru alții, lucruri interesante. Ție îți voi relata câte ceva înainte de a le așterne pe hârtie... În ce mă privește, voi încerca să fiu la înălțimea subiectului. Așa că scuză graba, rămâi cu bine și urează-mi succes și bună sănătate pentru amicul 512. În deplasarea mea precipitată către Lalelelor 14, am mai evitat două tentative ale altor cunoștințe de a mă abate către o terasă, cărora le-am motivat refuzul prin invocarea unei întâlniri cu o doamnă din conducerea mișcării feministe Armonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ziceam, îmi putea aduce, pe lângă renumele misterios de Z, și un posibil titlu neoficial de Don Juan, ceea ce, cu siguranță, ar fi rupt gura muieretului care-mi mai refuza avansurile decente, i-ar fi înnebunit de invidie pe dragii mei amici care-mi sugerau că mi-ar putea oferi lecții de cucerit inimi cu fustă. Să fi pierdut, la vârsta aceea la care cuceririle erau normalitatea ființării, două titluri atât de pompoase de depravat și disident ar fi fost o înfrângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pornirea asta către fapte mărețe, îți era drag să te uiți pe furiș la el, simțeai că dacă ar fi o medalie de câștigat numai lui i-ar fi putut fi prinsă în piept. Cu Ucu fusesem un fel de amic, pentru că numai mie îmi povestea despre gagici, eu eram singurul lui poștaș secret care ducea parole la domiciliul doamnei Valy, nevasta băcanului din colț, care mă plătea generos și nu mă lăsa să plec până când nu repetam de foarte multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dusă la spital și să se bucure de toate îngrijirile". Iar eu am rămas ultimul lângă Ucu, după ce au aruncat tot pământul peste el și i-au așezat crucea la cap, dar nu i-am spus nimic despre Valy și amicul lui, soldatul mărturisitor, însă mi-am dat seama că Ucu s-a prins de fază, pentru că, la sfârșit, mi-a spus cam așa: "Asta e viața, piciule, prietenul meu e de milioane, Valy știe o mie și una de parole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
adus aminte că-l întrebasem pe nea Onuț unde fusese. Sincer, ca de obicei, mi-a mărturisit că poposise un pic la mititica. Am aruncat orgoliul meu de atotștiutor peste bord și am solicitat informații suplimentare. Mititica, m-a lămurit amicul, este un fel de vilă aflată într-o stațiune specială a unor foarte buni prieteni care se simt obligați să mă aibă, din când în când, musafir. Eu, om cu bun simț, nu prea vreau să stau pe capul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dimpotrivă. Îmi făcea o mare plăcere să mă aflu în "permanent dialog contondent" expresia favorită a tatei cu foarte mulți oameni. Pe unii, precum profesorul de "moartă" limba latină am vrut să zic Bujenariu, simțeam nevoia să-i eternizez ca amici. Omul, un pensionar reactivat din cauza faptului că nu avea cine preda latină, avea statura unui pitic uriaș în țara lilipuților și o moacă de chinez nereușit. Bineînțeles că nu-l onoram cu numele de Bujenariu. Pentru că avea o curea specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
faptul că presta "o muncă de jos". Atunci m-am hotărât: "Vă scot tot eu din belea. Dar, dacă văd zâmbete, mut fălci, îndoi coaste, fac rost de doliu. Înțeles?..." Mirare, bucurie, dar și curiozitate. Începe spectacolul. Marele Bronz, tot amic: "Pitește-te printre talgere și dobe. Stai la vedere doar cât să te zărească juriul și bate cu milă-n tingiri, să nu se-audă prea mult zgomotul..." Fac semne de mulțumire. Cu un așa prieten, cum să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și ți-o ofer cadou. Cunosc un rapper neamț care era îndrăgostit lulea de plante. În cele din urmă i-a căzut cu mare tronc un ananas, motiv pentru care l-a cumpărat cu zece euro și, asistat de un amic, s-a căsătorit cu el în salonul verde (cum altfel?) al unui celebru hotel. Precedentul fiind creat, poți să te însori și tu cu șapca mea, Mărite Majed Al-Ahmad... Dar nu așa trebuie privită problema, mi-a spus rănitul Majed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ajuns lume, lume și iar lume! de poveste. Mi se spune mai nou, în mediile mele artistice, grație glumelor lipsite de răutate ale amicei mele englezoaice, Sfânta lui Da Vinci. E de comedie, Z, toată istoria asta. Se simt obligați amicii să-mi spună că m-au zărit în colțul acela din dreapta-jos în Cina cea de Taină, chiar acolo, în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie. În timp ce unii îmi apreciază bunul simț, pentru că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase ca trăsnit în moalele capului. Chiar cu dragul său frate, cu mult-iubitul său amic, cu enigmaticul său prieten, pe care niciodată, până atunci, nu-l părăsise sau uitase, iată că nu vorbise de această dată, ca de obicei, înainte de culcare, nici măcar „noapte bună” nu-i dăduse. Însă nu-i luă mult timp ca să conștientizeze
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
absurd și ridicol așa ceva! Fac așa astăzi, tot la fel mâine, așijderea poimâine, încât asta ajunge să le devină un statornic obicei, ca un fel de parte integrantă a firii lor. Iar, peste ceva vreme, auzi întâmplător cum, uite, cutare amic sau cutare unchi al tău, din cauza stresului îndelung și a muncii istovitoare 132 Rareș Tiron depuse, epuizat de energie, ca din senin a făcut atac de cord și a murit, sărmanul. S-a sfârșit din viață răpus, căci l-au
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bună, nici mai rea decât cele ce-au precedat-o. Toate au în comun prezența nebuniei (duioase uneori, agresive alteori), în forme pe care nici cel mai acerb dintre detractorii societății umane nu a izbutit să le prevadă (nici măcar ilustrul amic al lui Nicolaus Olahus, Erasmus din Rotterdam, pe care o fostă studentă îl transcria, la un examen de literatură veche, Erasmus din Notre-Dame). Evident, de la bun început, discursul meu se confruntă cu eterna problemă a oricărei critici globale: aceea că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a-i urmări și pedepsi încă mai aspru în viața de apoi. În final, stratagema a dat rezultatele scontate. Între paranteze fie spus, dacă vreunul dintre noi, în marea trecere, aude cuvinte în spaniolă, să nu se teamă; probabil că amicii noștri iberici au deschis deja sezonul de vânătoare caraibian. În lumea puțin atinsă de doctrina creștină, sinuciderea a fost percepută diferit, ca un act natural, rod al dorinței personale de a pune capăt unei vieți lipsite de perspectivă, de onoare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a avut timp să prindă rădăcini), niponii și-au inventat propriile obstacole în calea realizării unui ideal armonios de comuniune erotică. Societatea japoneză contemporană continuă să fie segregată: bărbații și femeile tind să-și aleagă numai prieteni (în sensul de amici) de același sex, pentru a se simți în largul lor și pentru a fi înțeleși pe deplin. Aproape toți bărbații au dificultăți în inițierea unei comunicări erotice cu posibile partenere, ceea ce duce la frustrări imense și intense, acumulate și resimțite
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
parte, el sublinia că, din multe puncte de vedere, preoții francezi puteau fi considerați niște modele, în comparație cu confrații lor mioritici. Însă cel mai relevant aspect privind acest articol este că Șerboianu își redacta intervenția sub formula unei scrisori adresate unui amic din țară, "tehnică" jurnalistică adoptată pentru un mai mare impact asupra cititorilor și profitul gazetei (lucru recunoscut și de către Șerboianu, mai târziu). Cât privește cremațiunea, arhimandritul o punea în directă conexiune cu socialiști, pe care îi considera atei și, prin
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
găsesc la cei încetați din viață calități mai frumoase decât la cei cari trăiesc. Imaginația creează cele mai frumoase icoane despre strămoși, cu privire la traiul, morala, obiceiurile și onestitatea lor. Cineva însă, nu-și poate da seama pentru ce părinții, rudele, amicii și cunoscuții săi apar, după moarte, mult mai merituoși decât atunci cânt trăiau. Viteji neamurilor, dobândesc puține cununi în viață, dar după moartea lor când zugrăvirea eroismului se înflorește de către urmași. Eroii sunt imortalizați prin monumente, statui, cununi, creațiuni de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în triumful ideii de cremațiune umană și vă rog a transmite tuturor domnilor membri ai Soc. "Oganj", expresiunea sentimentelor mele de înaltă stimă, de mulțumire și de neștearsă amintire ce le voi păstra totdeauna; iar d-lui Camba, acest eminent amic pe care regret că nu-l cunosc personal și admirabil traducător al celor scrise de mine și grație căruia am fost relevat în ochii domniei voastre, îi aduc, pe lângă cordiale vii mulțumiri, cea mai perfectă prețuire a vastei sale erudiții
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
după aia, când taică-meu și-a dat duhul dintr-un un foc de archebuză primit Într-un bastion de la Jülich - de aceea Diego Velázquez nu l-a putut picta mai târziu În tabloul lui cu luarea Bredei ca pe amicul și tizul său Alatriste, care apare acolo, În spatele calului -, i-a promis să se ocupe de mine când voi fi ceva mai mărișor. Iată de ce, când mergeam pe treisprezece ani, mama mi-a Îndesat Într-o bocceluță o cămașă, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe toată durata popririi, făcută mult mai suportabilă de fierturile și ghiveciurile pe care Caridad Lebrijana, adică din orașul Lebrija, stăpâna Tavernei Turcului, i le trimitea prin mine din când În când, și de niscaiva reali de patru trimiși de amicii lui, don Francisco de Quevedo, Juan Vicuña și alți câțiva. În rest, și mă refer la neplăcerile tipice temniței, căpitanul știa să le facă față ca nimeni altul. Era bine cunoscută În acele timpuri predispoziția generală din Închisori de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Însoțească, scoțându-l din circulație câteva zile sau luni. Fiind căpos, orgolios și neînvățându-se minte niciodată, peripețiile astea se repetau ades și Îl acreau și mai rău. Cu toate acestea, era un excelent conviv și un formidabil prieten pentru amicii lui, printre care se număra și căpitanul Alatriste. Amândoi frecventau Taverna Turcului, unde se puneau pe tăifăsuit Împrejurul uneia din cele mai bune mese, pe care Caridad Lebrijana - care fusese curvă și Încă mai era așa cu căpitanul din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu o expresie feroce. Așa că vom fi generoși: câte-o palmă de fiecare din acești hidalgi ce se scapă-n nădragi. Astea erau cuvinte grele, drept care străinii țineau acum morțiș să-și ia spadele și să iasă; iar căpitanul și amicii, incapabili să evite Înfruntarea, le cereau Înțelegere pentru starea alcoolică a poetului, și să-și ia tălpășița, fiindcă nu era nici o scofală În a te bate cu un om beat, nici Înjosire În a te retrage cu prudență ca să ocolești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]