1,125 matches
-
să cheme ploaia. Contemplînd deșertul scriitorul V., aș vrea să-l transpun pe hîrtie. V. tînăr, fascinat de cunoaștere, nu pot interveni asupra propriei mele tinereți. Nu-mi pot transmite mie însumi nici un mesaj din trecut. În vîrsta aceea am amnezia viitorului... Deși... ...Sătul de adunat și risipit bogății și sentimente, sfîrșesc prin a fi obsedat de moarte și de Dumnezeu. Mai presus, altceva, nu se poate. După ce m-am murdărit lovindu-mă de lume, mă zbat cumva să mă eliberez
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu pot stîrni decît mirare și spaimă? Se spune că omul le înțelege abia atunci cînd nu le mai poate împărtăși nimănui. Iar cei ce se întorc totuși de acolo, din zona de cumpănă a întelegerii, păstrează un secret ca amnezia groazei capitale. Trăiesc de formă cu zîmbet dureros schimbîndu-le colțul sufletului, cu ochii mari, deschiși asupra secundelor rămase.“ Și are dreptate să i-o spună. Clătinat din temelii, cînd pe o creastă a ideii, cînd pe alta, ca între valuri
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-ți explic nu fac decît să-mi dau seama cît sînt de imbecil. Doar cuvintele pot justifica orice.” „-Ți-e frică și ție”-exclamă tînărul V. oarecum bucuros. „-Știi că moartea înseamnă, dincolo de toate, propria-ți judecată. Înseamnă asaltul memoriei asupra amneziei vieții. Bucuriile perverse, răutățile aducătoare de satisfacție, fericirea învăluită în mantia arzîndei gelozii, toate devin materie veșnică, simultană. Te înrobesc și te condamnă definitiv.” Celălalt își aprinde o țigară. Fumează un timp privind în gol apoi, rănindu-mă așa cum îl
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
el nu poate crede pînă la capăt în ele. Că țelul lui în viață este de a uita și de a fi uitat. Apoi îi răspund: „-Fără uitare, lumea ar apare în toată atrocitatea sa. Generoasă în chin, nemuritoare. Iar amneziile sînt, poate, atavismele, blestemele de a nu ne putea mîntui.” Un alter ego viitor privește imobilizat în sticlă o uriașă pasăre violet care și-a prins aripa în marea întărită. Se zbate-ncet în aerul cleios și mișcările ei împrăștie
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Adrian. Cumpăra toate exemplarele suplimentului duminical al lui Sentinel de azi și ocupă-te de incinerarea lor. Străbate toată țara, mergi din ușă-n ușa și răscumpără la un preț fabulos toate exemplarele deja livrate. Administrează-le medicamente ce induc amnezia tuturor celor care au apucat să citească articolul lui Fanny Tarrant. Își privi ceasul de mână. — În locul tău, m-aș pune pe treabă imediat. Nu ai prea mult timp la dispoziție. — Bine, fie, nu mai pot îndrepta râul făcut, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
balast. O uriașă inerție, mai puternică decât impulsul mișcării, ar sufoca orice urmă de progres și, în cele din urmă, chiar de viață. Memoria este și lanțul care ne priponește de stâncă și vulturul care ne sfâșie ficatul. în schimb, amnezia e sinonimă cu libertatea. Uitarea te detașează de... Nu cred că ai dreptate, îl întrerupse Filip. O lume lipsită de memorie ar avea același sfârșit ca și o lume lipsită de uitare. Dar ceea ce-ți lipsește ție nu este
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a unor entități fantasmatice, cum am spune, oameni reificați sau lucruri vivificate malefic. El este un mag care nu se cunoaște, un alchimist izbit de amnezie, dar străfulgerat de aduceri aminte despre care nu se poate ști dacă îi aparțin, un rezervor de imagini în revărsare continuă vom spune de violent lirism, într-un sistem de referințe binar ce preschimbă frumosul în hidos și oribilul în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lentă scufundare în apele mâloase și otrăvite ale lagunei. Este o moarte sinestezică, ce evocă decorurile stilizate ale deca den tismului european. Têtes et champignons acordă visului patina de intertextualitate rafinată pe care Pratt o cultivă borgesian. Amnezicul Corto (o amnezie din care se naște și dragostea pentru Soledad Löckhaart) este prins în plasa de vrajă și de iluzii a doi magicieni, anticarul Levi Colombia și profesorul Steiner. Uniți de linia ascunsă a Golemului, cei doi rememorează drumul tragic al celor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să le vedem doar dacă renunțăm la pretențiile noastre de "oameni noi", de "moderni", dacă lăsăm deoparte orientări către trecut de tipul dark age. ٭ O formă a uitării de sine o reprezintă uitarea strămoșilor; necunoașterea Istoriei este o formă de amnezie. Globalizarea aduce cu sine trecerea în primul plan a Istoriei Universale în dauna Istoriilor Naționale sau reprezintă de fapt o uitare a Istoriei? Avem o dublă legătură cu trecutul: o survenire a trecutului prin intermediul lumii (nu putem gândi lumea, în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
avea cât mai mult, aforismele de față poartă pecetea etică, au drept scop a găsi și fixa claritatea și distincția normativă a actului uman, a cărui normalitate și criteriu totodatătinde spre Ideal. În acest demers, evocarea înseamnă să treci dincolo de amnezia ecoului; cu vocația de a fi semen, să surprinzi coerența de cristal a răspunsului din chiar propria lui întrebare (de felul: „Ce înseamnă azi să fii om?” ori „Unde se îndreaptă omenirea?”); cu virtuozitatea înțelegerii, să faci din abruptul „dacă
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
dau doar sentințe. Și singurul criteriu este întotdeauna nu atît dovada vinovăției cît îndoiala în privința nevinovăției. Dacă nu te-ai fi ridicat la o poziție atît de înaltă în cadrul Arsenalelor, pedeapsa ar fi foarte simplă. Ai fi fost condamnat la amnezie și eliberat din funcție. Dar așa cum stau lucrurile, știi prea multe despre noi și deci pedeapsa trebuie să fie foarte severă. Știi bine că, în situația noastră, nu putem proceda altminteri. Din fericire, pentru liniștea noastră sufletească, avem și altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
vezi, domnule ! Habar n-aveau unul de altul și s-au întâlnit în cimitir, ca noi, atunci, în ziar, și ca acum, pe stradă...“. * Într-un spital din Boston a decedat un pacient care de treizeci de ani suferea de amnezie. În ciuda numeroaselor anunțuri publicate în acest interval, pacientul nu a fost căutat de nimeni. 12. Am stat multă vreme amândoi acolo, la colțul străzii Batiștei. Înșiram vorbe. Simțeam și unul, și altul, că nu mai e posibil, că totul se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
viorii, Sandei posedând pianul ca pe o dihanie scoasă din minți, în sală, Aide, spectatoarea fidelă, topită în beznă, cina în trei, poveștile deocheate, somnul din zorii zilei, senzația de ieșire din timp, revenirea la treburile zilnice ca după o amnezie îndelungată, lucrurile din jur par învechite, casa pustie, oamenii păpuși bezmetice, prăfuite, chiar corpul ei suferă schimbări substanțiale după un astfel de concert, întotdeauna se simte mai tânără, muncește cu spor, privește lumea din jurul ei cu umor, concertul celor două
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cum pentru aceasta trebuia să uite toate evenimentele conexe ale existenței sale, le uită și pe acestea de asemenea. Din copilărie era destinat preoției. Toate astea trebuiau să dispară, în așa fel încât amintirea crimei să fie alungată pe vecie. Amnezia era ușoară pentru un sistem nervos omenesc. Sub hipnoză se poate produce cu o ușurință aproape alarmantă. Dar hipnoza nu este necesară. Întâlnești un individ care-ți displace și, foarte repede, nu-ți vei mai putea aminti numele său. Ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu o ușurință aproape alarmantă. Dar hipnoza nu este necesară. Întâlnești un individ care-ți displace și, foarte repede, nu-ți vei mai putea aminti numele său. Ți se întâmplă ceva neplăcut, vei uita întâmplarea ca pe un vis urât. Amnezia este cea mai bună metodă pentru a scăpa de realitate. Dar are forme diverse și una dintre ele, cel puțin, este devastatoare. Nu poți uita amintirile și experiența unei vieți întregi rămânând adult. Și Secoh trebuia să uite toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la camera în care se fac recoltările, dar ușa deschisă în spatele gri al polițiștilor... Alunecam cu gândul în spațiul acela gol, necunoscut, unde poate se ascundea femeia pe care nu mi-o mai aminteam. Și mi se părea, Angela, că amnezia aceea era îndeajuns pentru a șterge ceea ce făcusem. De ce nu m-am întors înapoi să o mângâi, să o conving că nu se întâmplase nimic? Atunci când vreau, știu cum să înduplec un suflet fragil. Puteam să-i cer scuze, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
șarpe luuuuung... Și unde dragoste nu e, nimic nu e, se bagă Gicu În seamă, că tot Preda a scris asta, la final de carte. Bună replica. Bună și melodia ăluia, na că Îmi scapă numele, să-mi fie iertată amnezia. S-ar putea să fie de la bere, voi ce părere aveți? Sandu scoate un alt pachet de țigări din buzunar, Îl desface, extrage o țigară și o aprinde. Pufăie. Apoi se uită la Gicu. De Gheorghe Gheorghiu e vorba, ăla
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
animal cu două coloane vertebrale, nesătul, pofticios, mînjit de secreții potrivite păcatului dintîi și de pe urmă: asta În nopțile lor cele mai bune. Din sex, curat sau murdar, se ivise și Antonia, uita asta, dar Thomas Îi trecea cu vederea amnezia atunci cînd o auzea invocînd, tot mai Încrîncenată, foc peste ultima Sodomă. Cu ce era Thomas mai păcătos decît acei clerici pederaști - chiar se lăudau unii cu aplecarea lor - sau decît alți slujitori ai Domnului, cum se socoteau ei, ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ceea ce avem de gând să facem. Identitatea noastră e dată de ce facem în prezent și ce vom face în viitor. Nu de Burebista, nici de Țepeș, nici de Tache sau de Mache. Visez la o generație care va avea o amnezie istorică totală și care va trata ceea ce scriem noi acum despre istorie cu dispreț total. Mircea: Lacrimile lui Iuda ...De Mircea Breaz, profesorul de română de la școala din Turda, m-a legat o prietenie ciudată. La început, amândoi am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu-i venea să creadă.) Te simți bine? ― Vrei ceva? întrebă Ripley. Nu răspunse la întrebarea presantă a lui Lambert. ― Gura uscată, articulă. (Dallas își dădu seama brusc de faptul că, în această clipă, Kane ieșa dintr-o perioadă de amnezie. "Execul" părea vioi și sănătos, dar nedumerit, ca și cum se străduia să-și ordoneze gândurile.) Îmi dați puțină apă? Ash se repezi spre un container, umplu un pahar de plastic și i-l dădu. Kane înghiți conținutul pe nerăsuflate. Dallas observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
repede, de parcă ar fi petrecut zece ani în deșert, apoi se culcă pe platformă. ― Cum te simți? se interesă Dallas. ― Teribil. Ce s-a întâmplat cu mine? ― Nu-ți aduci aminte? îl întrebă Dallas. Astfel, notă Dallas cu satisfacție, ipoteza amneziei era mai apropiată de adevăr decât crezuse el. Kane tresări ușor, mușchii fiind încă prea puțin obișnuiți cu asemenea eforturi, și respiră profund. ― Nu-mi amintesc nimic. Cu greu îmi amintesc numele meu. ― Să facem o încercare pentru înregistrare... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nimic. ― Care-i ultimul lucru de care-ți amintești? ― Nu știu. ― Erai cu mine și cu Dallas pe o planetă străină. În explorare, interveni Lambert. Ce s-a mai întâmplat? Fruntea lui Kane se încreți, în căutarea firului prin ceața amneziei. Fragmente de amintiri rămâneau departe, prea departe. ― Era... da, asta e... un coșmar oribil în care mă simțeam... Unde suntem acum? Tot pe planetă? ― Nu. Am plăcerea de a te anunța, zise Ripley scuturând din cap. navigam în hiperspațiu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Știu din ce e făcută materia asta, replică Parker. Și ce-i cu asta? Acum e hrană. De-abia vorbești tot halind. ― Eu am o scuză. (Kane mai luă o îmbucătură.) Mi-e foame! Își privi colegii.) Știe cineva dacă amnezia afectează pofta de mâncare? ― Pofta de mâncare? (Dallas ciugulea ce-i mai rămăsese în farfurie.) N-ai avut în stomac decât lichide cât ai stat în "autodoc", zaharoză. dextroză și altele, astea te-au ținut în viață. Dar nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
au uitat ce urmează... Aproape toate prezicerile oracolelor grecești s-au Împlinit, paradoxal, datorită Încercărilor celor În cauză de a le evita. Un lotofag n-ar fi săvîrșit această eroare. Pentru el nu există alt destin și alt zeu decît amnezia. Însă nici altă șansă... Poate că melancolia se naște Într-adevăr din comparații. CÎteva ore de insomnie au fost suficiente pentru a le declanșa, amintindu-mi cîte lucruri aș face astăzi altfel, cu mai puțină ușurință, mai puțină naivitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
se oferă...) Dar se poate spăla memoria ca puntea unei corăbii? Un val de Întrebări absurde mă asaltează Însoțindu-se cu balansul mării... Dacă paradisul inițial a fost pierdut prin cunoaștere, Înseamnă că ar putea fi recucerit prin ignoranță și amnezie? Cunoscînd lucrurile ni le Înstrăinăm? Le numim pentru a le pierde? Cucerind lumea o transformăm În ruine? Și ținînd minte totul nu-i Îngăduim să-și recapete echilibrul? Fiecare lucru deposedat de mister e o cărămidă mai puțin la templul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]