1,063 matches
-
frunzele se îmbîcsiseră de praf, mai toată lumea stătea cu gândul la concediu, iar pe el îl cuprindea frigul. Își frecă îndelung obrajii, tîmplele, fruntea, mai rece decît vîrful degetelor era osul frunții. Își scutură brațele, umerii, trebuia să scape de amorțeală, orice s-ar întîmpla cu el, nu putea pierde întîlnirea cu Basarab Cantacuzino. Chemă șoferul de serviciu cu o voce pe care nu și-o recunoscu. "După ce se încheie afacerea asta trebuie să-mi iau un răgaz, o săptămână la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cantacuzino au avea nici o legătură cu incisivitatea cuvintelor lui și acest lucru îl deruta cu totul pe Mihai Mihail, obișnuit să citească mai degrabă în privirea cuiva decît în spusele acestuia. Se ghemui, își strînse umerii și înjură în gînd amorțeala care iarăși își făcea simțită prezența. La urma-urmelor nu venise pînă acolo ca să asculte tîmpeniile lui Basarab Cantacuzino, ci să-l întrebe direct dacă... Un fior, un frison mai bine spus, îl străbătu din vîrful picioarelor pînă în creștet. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cît de simplu, cît de la îndemînă poate fi un adevărat complot, o adevărată lovitură? Nu e decît o momeală, o promisiune pentru toți cei care cu adevărat ar fi în stare să producă un coup d'état. O stîrnire din amorțeală, o demonstrație în batjocură, așa cum hărățești un dulău prin ostrețele gardului, făcîndu-l să devină furios, o fiară care își rupe lanțul și care pînă atunci nu dorise, nu gîndise așa ceva. Un strop care revarsă paharul, o bătaie din palme care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lucrez? Fiindcă Nilă mă ținea la el știind că o să plec și nu c-o să rămân. Vorba lui Ilie: nu era bancher. Directorul Ionașcu însă nu mă chemă la el până la sfârșitul anului școlar, an pe care îl petrecui în amorțeală și așteptare. După-amiezile ieșeam în oraș fără învoire și portarul se învăța cu mine văzând că nu pățesc nimic, îmi deschidea poarta din curte cu o mică ezitare (îi aduceam din când în când câte un pachet de "Mărășești"), ieșeam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
veni o idee. Era mică, dar trebuia încercat. Să mă duc, mi-am spus, la băiatu-ăla care vrusese să mă publice în efemera lui revistă Albatros, anul trecut prin primăvară, când îi trimisesem o schiță care fusese reținută. În amorțeala lunilor de internat scrisesem totuși ceva bun, iată, va apărea, primisem răspunsul prin poșta redacției și făcusem după aceea o vizită Ia "sediul" revistei, o simplă odaie pe Calea Griviței și un singur redactor, care se prezentase: Geo Dumitrescu. Era chiar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ne-am jucat fără să cunoaștem jocul sau regulile, am încercat să ne cunoaștem pe noi și pe alții și să creștem mai mari“. Ramona Dumitrean: „Mai întâi, instituirea unei, să-i zic așa, conduite ritmice, extrem de eficientă ieșirii din amorțeala fizică, psihică și intelectuală a unui actor intrat deja într-un sistem instituționalizat. Acest ritm obligă grupul să-și concentreze și să-și canalizeze energiile într-o singură direcție; să epuizeze și să fructifice timpul la maximum, fără momente de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
nu am energia să te iubesc. Adevărul este că..." etc. etc. Adevărul este că viața tropăia pe lângă mine și eu n-o observam de multă vreme, îmi astupasem urechile ca să n-o aud, iar Emilia m-a trezit cumva din amorțeală. Am intrat atunci cu furca în sufletul meu, am răscolit cu răutate și am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de râs ca gazdă a ceaiului și încearcă, din surplusul ei infinit de bunăvoință, să mă ajute, să dea timp mușchilor mei tumefiați să se refacă. Sensei inițiază așadar o conversație cu Rezvan. În curând, captivată, îmi uit nimicnicia, durerea, amorțeala, chinul, și mă reîntorc la contemplația pură. Rezvan povestește cum se relaxează iranienii, savurând mese îndelungate, bogate, cu prietenii. Cum mâncați? vrea să știe sensei. La masă, pe scaun? Nu, nu Rezvan face semne bizare prin aer pentru că nu găsește
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
expir, nu mai existăm decât noi doi pe lume. Zece metri, cinci metri, doi metri, contact. Uni versul s-a oprit din curgere. Simt o înțepătură în piept și mi se înmoaie genunchii. Nu e durere, dar știu că e amorțeala pe care nu credeam că o voi simți niciodată. Nu pot vorbi, mă prăbușesc lent pe alee și mă uit în urma ei. Și-a întors ușor capul și zâmbește spre mine. Știe. O artistă. Dana Verescu trece pe lângă ușor pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Ea mai păstra încă energie, își vizita fratele, îndemându-l să mai cânte la vioară, cu toate că degetele nu-l mai ascultau, sosea pe neașteptate în casele prietenilor ei din vremuri vechi, cu tabieturi și odăi prăfuite, pe care îi trezea din amorțeală, se ducea la teatru, la concerte, oricine ar fi cântat, la cinematograf, ar fi făcut orice să se întoarcă acasă cât mai târziu. De multe ori aproape de miezul nopții, atât de frântă de oboseală și cu picioarele atât de umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
provizorii ale bolnavilor cu fiole de perfuzii și legați cu fire și tuburi de aparate zumzăitoare, i s-a părut o clipă că se trezește, dar nu știa din ce se trezește și, până să înțeleagă, a căzut iarăși în amorțeala în care nu mai existau nimeni și nimic. Doar durerea, răspândită ca o apăsare pe tot trupul, încât n-ar fi fost în stare să spună ce o doare cu adevărat. Dar nu-și înțelegea durerea cu mintea, era numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
simplu, despre orice. Cu cine? Orașul e fierbinte, aerul arde, e greu respirabil, asfaltul s-a înmuiat sub arșiță, frunzele se încolăcesc de atâta căldură, oamenii fug pentru o săptămână, două, cât pot. Sunetul strident al telefonului îl trezește din amorțeala agitată. Ioana Sandi îl caută pentru a patra sau a cincea oară, să vină după ea la mare. Îi deslușește în vocea gravă nerăbdarea. Se hotărăște pe loc. O să ajungă acolo a doua zi în zori. A doua zi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
doi, privind imaginea, aducând-o sub lupă, înțelegând-o, tresărind, aproape treaz, sau treaz chiar, „asta e, așa trebuie să fi fost“, zicându-și, întorcându-se cu o smucitură pe cealaltă parte și coborând din nou în starea imponderabilă, de amorțeală și vis, și aducând sub lupă aceeași imagine, mărind-o, „da, așa este“, apoi altă imagine cu care făcea la fel. Fără vreo ordine, mintea lui treaz amorțită lucra cu alte criterii. Nu, așteptarea lui fusese zadarnică, n-avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n-o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu-și degetele mîinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să-și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pîntecele avea să se Însuflețească, apoi plămînii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de cîte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cîntările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sîngele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea purtătorilor săi, sudoarea capetelor lor rase și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei În carul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de dușcă. Spre ușurarea sa, nimeni n-a aplaudat ideea, așa că, terminându-și highball-ul, și-a proptit bărbia În palmă și cotul pe masă - o poziție de dormit foarte delicată, greu observabilă, se liniștea el - și a alunecat Într-o amorțeală profundă... A fost trezit de o femeie ce se ținea de el, o femeie frumoasă, cu părul șaten, răvășit, și ochii de un albastru de cobalt. — Du-mă acasă! i-a strigat ea. — Hello! i-a răspuns, clipind, Amory. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de teapa voastră. Dar cu prietenul tău din CASL, Chaz Minear, e cu totul altă poveste. N-a fost și el acolo să se-nfrupte dintr-o gaură de cur mexican? Benavides se apropie de Dudley. Mal se scutură din amorțeală și îl împinse la perete, văzând în minte lame de ras la gâtul unei fete. Benavides țipă: — Puto ăla și-a cumpărat băieți de la o agenție, nu ne-a făcut pe noi! Mal îl împinse și mai tare. Costumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
urâțenie a ambiției lumești ce se-ascundea în spatele rugăciunilor și năzuințelor mele. „Nu e adevărat!” m-am împotrivit eu cu îndârjire. „Nutresc o dragoste nemărginită pentru Japonia și pentru japonezi. Tocmai pentru că nutresc această dragoste vreau să-i trezesc din amorțeala călâie a inimii lor. Ca preot n-o să-mi pară rău deloc chiar de-ar fi să-mi închin întreaga viață acestui țel. Toate faptele mele le fac de dragul Tău.” Însă de pe crucifixul mic aflat pe masa mea, Domnul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
țel. Toate faptele mele le fac de dragul Tău.” Însă de pe crucifixul mic aflat pe masa mea, Domnul mă privea cu tristețe, ascultând îndurerat împotrivirile mele. „Atunci, ar trebui să mă las păgubaș? Ar trebui să-i las pe japonezi în amorțeala lor, așa de binecuvântați cu har și însușiri alese cum sunt ei? Nu știu de ce, dar mie mi se pare că poporul acesta își păstrează mereu sufletul «nici rece, nici fierbinte», după cum spune Biblia, cu îndârjire și încăpățânare, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
liniștitor, așa cum nu fusese niciodată atenția de care se bucurase din partea vreunui om. Își simți mușchii relaxându-se, și, odată cu trecerea timpului, se simți ciudat de calm, își simți gândurile picurând din el, și o forță bizară pătrunzându-l, o amorțeală strecurându-i-se în membre. Din cauza epuizării sau a resemnării sau a sorții din nou inspirate, cine știe? Nu-și mai simțea trupul, dar simțurile nu-i erau amorțite. Se ascuțeau din ce în ce mai tare și era conșteint în mod acut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
UMĂR: ACEST GRUP 814! S-AR PUTEA SĂ FIM OBLIGAȚI SĂ EVACUĂM O PARTE DIN ECHIPAMENTE, ȘI ASTA REPEDE! MARIN I-AR FI PUTUT DA INFORMAȚIA NECESARĂ. DAR SE GÂNDEA: "APARTAMENTUL LUI TRASK, RIVA, TRUPUL MEU..." AVEA O SENZAȚIE DE AMORȚEALĂ, ÎNSĂ ERA CALM. TOTUL I SE PĂREA IREAL ȘI ÎNDEPĂRTAT, NEADEVĂRAT ÎNCĂ. În apropiere, megafonul răsună din nou. Recunoscu limbajul-cod, care în traducere însemna: "Toți conducătorii de grup să se prezinte imediat la Cartierul general din Adăposturi!" \ Leagă-mă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
el se aștepta la lovituri; de câteva minute se străduia să stârnească în el însuși ura și furia \ singurele sentimente care puteau ajuta o ființă umană să îndure tortura. De aceea, primul pumn care îl atacă îi provocă o ușoară amorțeală, forța impactului fiind redusă de scutul mâniei sale. PROTEJAT DE ARMURA GROASĂ A URII, PROIECTĂ O LOVITURĂ DE PICIOR BINE ȚINTITĂ ÎN TIBIA CELUI CARE ÎI TRĂSESE UN PUMN ÎN CAP. APOI SE AȘEZĂ DIN NOU, ÎNAINTE CA CEILALȚI SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ATÂT DE PROFUND ÎNCÂT SE ASEMĂNA PRIMEJDIOS CU INCONȘTIENȚA. CĂSCĂ ȘI DESCHISE OCHII. APOI ÎȘI AMINTI TOT CE SE PETRECUSE. STĂTEA ÎNTR-UN SCAUN AFLAT ÎNTR-O ÎNCĂPERE LARGĂ, MOBILATĂ CU GUST. ÎNCHEIETURILE MÂINILOR ÎI ERAU LEGATE DE BRAȚELE SCAUNULUI. AMORȚEALA DIN MEMBRELE INFERIOARE ÎL FĂCU SĂ ÎȘI DEA SEAMA CĂ ȘI GLEZNELE ÎI ERAU LEGATE DE BRAȚELE SCAUNULUI. CAPUL ÎI ERA LIBER, AȘA CĂ SE UITĂ ÎMPREJUR, CĂUTÂND UN INDICIU CARE SĂ ÎI PERMITĂ SĂ STABILEASCĂ UNDE SE AFLA. ÎN DREAPTA LUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ușoară încruntare de sprincene, așteptă pentru a redeveni olimpică să se termine cu intrarea ridicolă a acelei mici imbe-rile, incapabilă să se deprindă cu manierele de lume. In ziua aceea Drăgănescu simțise mai puternice acele lovituri în piept, cu o amorțeală în brațe și o îngreunare a respirației, pe care se silea să o potolească, cu buze strânse, din cauza muzicei pe care i se părea că ar putea-o turbura cu răsuflarea lui agitată. Elena fusese vădit nemulțumită de prezența sorei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]