964 matches
-
putea crede că idioția asta a fost începută de binecuvântatul Gård) că n-am de gând să pun la dispoziție resursele ISA cine știe cui pentru PR sau divertisment. E clar că nu mai e suficient de palpitant să tragă în fazani amorțiți cu mercur sau elani răniți în accidente de circulație. Andrén e "înțelegător", dar mă sfătuiește să nu recurg la un negativism direct, e mai bună inactivitatea. Cei 14 porci rămași în conformitate cu ultimul raport s-ar putea să nu mai fie
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
cel mai neînsemnat gest care ar fi putut s-o lase să creadă că doream măcar s-o ating, povestește amorezul în jurnalul său. În după-amiaza aceea, mâna sa atârna nonșalant peste marginea unei măsuțe, ca un animal ostenit, apoi amorțit de atâta așteptat, mută ca o mănușă. M-am prefăcut că nu bag de seamă nimic. În cele din urmă, iritată, și-a mai retras-o întrucâtva și și-a adus-o până-n dreptul genunchilor". După cum vedem, limbajul flirtului devenise
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Bosiacul e un om care nu are nimic de pierdut, afară de viață. Unul sărac lipit pământului, Filip... Învățătorul, cu cascheta peste căciula de lână și fularul peste fleandura lui de palton, intră în restaurant lovindu-și una de alta mâinile amorțite de frig. "E strașnic pe-aici", spuse el, aruncând o privire spre masa jucătorilor, de unde țâșneau înjurăturile și insultele. Să mergem la mine, o să fim mai liniștiți acolo, spuse șeful de gară. Locotenentul se scuză: "Sunt obosit, Constantin, azi am
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și numai din când în când, câte un bolnav sau câte un aparținător rătăcit la o țigară pe aleile părculețului dotat cu băncuțe din lemn, așezat într-o pădurice de salcâmi bătrâni locuită de multe familii de ciori ce stau amorțite în cuiburi. Ușa s-a închis în urma mea, aproape din inerție, cu un scârțâit asurzitor; am început să mă schimb într-un ritm rapid pentru a pleca mai repede către corpul ,,G'' (spitalul nou și început a fi construit încă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
unicului ei copil, femeia a sesizat o creștere dramatică a ritmului cardiac. Speriată că ar putea suferi un atac de cord, și-a dat seama că mai are și alte simptome. A început să aibă dificultăți de respirație, i-au amorțit mîinile, mușchii (mai ales cei de pe partea stîngă) i s-au încordat, transpira, tremura și avea junghiuri puternice în piept. Și-a lăsat bebelușul în sală și a alergat după ajutor. I s-a făcut o electrocardiogramă, dar medicii nu
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
acesteia până departe spre vale. Cioplitorul Își pipăi căptușeala zdrențuită și simți cu bucurie vârful ascuțit al pietrei salvatoare. Apoi Începu să-și facă un plan. Timpul trecea nespus de Încet. Simeon Își mișca fără Încetare degetele ca să nu-i amorțească și pipăia din când În când piatra, rugându-se Sfintei Fecioare. După un timp se auziră tropote. Hugo, care coborâse o bucată de drum ca să poată vedea mai bine În lumina tulbure a dimineții, se Întoarse la ceilalți, șoptind: — Sunt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
O., una dintre victimele predilecte ale lui Țurcanu, din cauza rolului important pe care îl avusese în Frățiile de Cruce. Într-una din seri, Țurcanu s-a repezit la el și l-a smuls de pe prici, târându-l în mijlocul camerei 4-spital. Amorțit de la poziția în care era obligat să stea, O. nu s-a ținut bine pe picioare și s-a prăbușit pe mozaic frecându-și gambele atunci când Țurcanu l-a lăsat din mână, stârnind ironia acestuia: ' Las că te dezmorțesc io
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de fapt niciodată, pentru că nu există putere a rațiunii atunci când sufletul unui om geme și dansează de o bucurie inexplicabilă, când pielea toată i se face ace și-l înțeapă până la măduvă, iar un fior cald învăluie mintea și stomacul, amorțindu-le, ca pe ale unui îndrăgostit. A reușit până la urmă să ațipească aproape un ceas, dar și acesta întrerupt scurt de câteva coșmaruri și sentimente de vinovăție, care nu știa exact dacă erau de la alcool sau de la faptul că nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
după al doilea, parcă mai intense. La al treilea deja îl amețeau. Ca un drog puternic care te ia de cap și îți dilată pupilele, îți accelerează puter- nic ritmul inimii, iar orice senzație devine exagerată, ca apoi să te amorțească și să te ducă în niște lumi nebănuite, așa era Cristi, simțind cum un val de lumină și dragoste pornește din sufletul său către public și imediat i se întoarce înzecit, copleșindu-l. Puterea de a sensibiliza oamenii cu muzica
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
stricată de pește ; cum se rugau în fiecare noapte, fără pic de lumină și căldură deseori, pentru tatăl lor, să-i fie bine în lumea de dincolo, și nu înțelegeau exact că n-au să-l mai vadă niciodată ; cum amorțeau uneori și îi dureau oasele pe dinăuntru, cum închideau ochii cu junghiuri și frisoane ; cum a murit Victor, băiatul din vagonul de lângă ei, care avea doar cu doi ani mai puțin decât Cristi, însă n-a rezistat ; și cum l-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
își va purta pașii pe vestitul Champs-Élysées, va vizita Sorbona pe Rue des Écoles, marele Luvru cu ale sale minunății din întreaga lume, din Antichitate și până atunci, va cutreiera bulevardele și străduțele romantice ale Parisului interbelic până îi vor amorți mușchii picioarelor, se va îndrăgosti de Gioconda, de antichitățile egiptene și romane, de arta romană și va petrece în cele mai renumite localuri cu prietenii săi și va gusta, cum îi era obiceiul, din tot și din toate. Primul om
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la noi era În măsură mai degrabă să creeze noi false probleme și noi disensiuni, ba chiar să producă inversul față de ceea ce se aștepta - adică o solidarizare a acelor forțe care „pierduseră” și care, un timp, se retrăseseră nu numai „amorțite”, dar și dezunite! Fervoarea unor scriitori, mai ales, de a „lupta contra comunismului” când Întreg comunismul „real” era la pământ În Europa trăda frustrarea de a nu o fi făcut În timp ce „acesta” era Încă activ și nociv. Și acerba lor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Câtă ingratitudine! Să dăm cezarului ce e al cezarului: palatul e al lui! Bucureștiul a ieșit din comunism cu o Înfățișare cu totul alta, și mai ales cu alt spirit, cu o altă atmosferă. Orașul acesta, cândva atât de animat, amorțise; oamenii doar se duceau și se Întorceau de la slujbă. Nopțile, cu străzi cufundate În Întuneric, erau sinistre. Puținele restaurante Închideau devreme, iar orașul rămânea pustiu. Anii ’50, În plină teroare, Încă mai păstraseră ceva din vechiul București. La 1989 nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
robotului. Wendy ridică imediat receptorul, cu Sarah pe un singur braț. - Alo? spuse ea. Silueta privea în curtea lui Allen. - Wendy, e vreo prietenă cu tine, acolo? am întrebat cât se poate de grijuliu. Mi-am întins un picior - îmi amorțise - și m-am uitat în camera media, la ei trei, stând acolo neștiind ce se întâmpla la etaj. - Nu, zise Wendy, privind împrejur. Nu suntem decât noi. De data asta m-am ridicat și am luat-o anevoie spre casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bărbat voluminos trecut de cincizeci, cu mustață și părul lung și cărunt legat în coadă de cal. Obosit și tras la față, s-a uitat la ceasul de la mână, ceea ce m-a determinat instinctiv să-mi strâng încheietura mâinii (era amorțită). Intră în restaurant ținând în mână un carnețel și în primul moment n-aveam nici o idee cine era. Însă el părea să mă fi recunoscut, trăgându-și pantalonii și punându-se în mișcare spre separeul în care stăteam zgribulit. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fatalism care, nu o dată, constatam eu ca „nordic” și ca urmaș al unor ardeleni și maramureșeni care au luptat prin secoli pentru o „Românie a românilor” în ciuda prezentului ostil și opac, ne-a „calmat”, ne-a „otrăvit” și ne-a amorțit iremediabil energia luptătoare, speranța într-o altă patrie, mai încăpătoare, mai demnă, mai „reală”! Adularea excesivă și insistentă a acestei balade mi se părea, pentru tinerelul care eram, un semn, încă o dată în istorie, al unei „hrane otrăvite” tocmai prin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un pui de bate A lăsat toate-n pământ Umblă cu zurba. Flacările biciuau noaptea Dealul poticnea într-o vale. (r.t.) Prin lunca Stolnicenilor treceau în amurg dumbrăvencile în șir de la fânațurile cosite la pădure... La miezul nopții, când amorțește glasul cucoșului. Noaptea, la drum, să taci mai mult. Ca să nu deștepți cu glasul tău singurătățile. Noaptea ești în primejdie, căci poate să înceapă a sufla vântul cel tare În crucile nopții = miezul nopții. Știma nopții alburie trecând peste hârtoape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ghiță Plotun Ștefan Meșter. Toader Hâncu. Iftodie Țurcan. Cai de jold = cai domnești, mămăligă de meiu fântâni căruțe mici de le poartă pe umeri la locuri grele. Când sună întâia oară un clopot la un schit. La miezul nopții, când amorțești o clipă glasul cucoșilor. Noaptea ești în primejdie, căci poate să sufle vântul cel tare. În crucile nopții iese știma alburie a lacurilor. Înainte de a bea din cofăiel, suflă asupra apei (Învățătură lui Ionuț dela Ilisafta) Arhimandritul Amfilohie e contra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să ajung la destinație dar rucsacul îl simt mai greu și picioarele devin puțin nesigure. Privesc înainte și analizând mersul altor pelerini mă conving că și ei trăiesc aceeași situație dar totuși nu se opresc. De la anestezic picioarele îmi sunt amorțite. Nu mai simt nici durerea iar creierul le comandă mersul înainte. Sunt energii nebănuite în organism de care nu știi dar le simți doar în astfel de situații când ele ies la suprafață iar creierul preia comanda asupra lor. Atunci
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
decât a Clujului în care, toamna și iarna, umezeala și frigul îl paralizau. Deși fiu al meleagurilor românești nordice, Zaciu iubea, ca Alecsandri, căldura și cerul senin. Am venit la București să mă mai dezmorțesc, la Cluj frigul m-a amorțit, l-am auzit spunând nu o dată, deși, desigur, nu pentru acest lucru venise în primul rând. Afinitățile cu Bucureștiul și-au avut un corespondent și în scrisul critic al lui Mircea Zaciu, fiindcă adeseori el a fost preocupat de mitologia
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la curtea domnească și eu Domn aici. El acolo hotărea și eu aici aduceam întru împlinire. El și cu mine am stârpit sămânța haiducilor, de puteai dormi cu pungi de bani în mijlocul drumului, nesupărat de nimene. Ei, acuma mi-au amorțit brațele stând de atâta vreme fără treabă. Ia, dă-mi, cuconașule, un sorocovăț 39 pentru o lulea de tutun. Scosăi punga să-i dau sorocovățul fără nici o vorbă, dar ochiul lui de bandit, fu-rișăndu-se în fundul pungei mele, zări mal multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
diaconesc. Poate să-și închipuiască oricine în ce hal eram. Începui să citesc: "Junele Victor, abia ieșit din școli, cu capul plin de iluziune și inima plină de dor...". Dar un nod mi se puse în gât și glasul îmi amorți cu desăvârșire, de parcă ieșea dintr-un fund de poloboc 107. Era cu neputință să continui fără a-mi stâlci cu desăvârșire novela. Atunci Maiorescu, care era singurul bun cetitor în "Junimea" pănă la venirea lui Eminescu, îmi luă manuscriptul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
avut toată noaptea somnul agitat. Parcă vedeam necontenit cele două fantome de oameni răi dinaintea mea; vroiam să fug, dar picioarele nu mă slujeau; vroiam să trag cu pușca, dar pușca nu lua foc; vroiam să strig, dar glasul îmi amorțea în gât. Mă simțeam împresurat, înădușit, strivit de înfricoșatele fantome, aveam sufletul la gură..., când, în sfârșit, iată că vine, vine în fuga mare în ajutorul meu, credinciosul, voinicul Milordachi într-o aureolă de lumină ca o pajură 159 din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în orice clipă era posibil să-și găsească sfârșitul, mai vulnerabil decât o gâză, dar nu putea accepta în ruptul capului că bruta aia îi spărsese ochelarii. Apoi frigul, mizeria fizică l-au doborât: inima și creierul parcă i-au amorțit, nu mai era capabil să se gândească la nimic, nu era preocupat decât de cum să scape de frig și de foame. În a patra zi, pe la orele zece ale dimineții, trenul a frânat cu un scârțâit înfiorător, a șuierat locomotiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dragă, desigur, mergeam adeseori la cinematograf: dacă îmi plăcea un film, îl vedeam și de trei-patru ori, mă duceam la toate spectacolele, stăteam în rândul întâi, acolo era locul meu preferat, doream să fiu aproape de ecran, țineam gâtul ridicat până amorțeam și toate personajele acelea de pe pânză îmi apăreau gigantice, aproape îmi intrau în ochi, mă dădeam la o parte speriat, fiindcă, la o mișcare mai bruscă a unuia sau a altuia, aveam impresia că se lovesc de mine. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]