1,257 matches
-
scene incomode. E vorba de tipul ăla, Eduardo? mă întrebă Charlie. —Eduardo e însurat! i-am mărturisit cu vocea pierită. Ca, de altfel, și dl G-V! Chiar dacă acum știa jalnicul adevăr despre situația mea deplorabilă, Charlie era încă ușor amuzat. —Ei bine, poate că nu-i chiar așa de rău, îmi spuse. —Nu-i rău? E de-a dreptul tragic! — Nu-i rău, măcar acum ai învățat că nu-i bine să pleci în vacanță cu oameni pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
foșnet, apoi se aprinse lumina și un cap se iți pe ușă. Iâh! Am bănuit bine, el era. Mai rău de-atât nici că se putea. —Plângi? mă întrebă. Era ciufulit de somn și clipea din cauza luminii. Părea adormit, dar amuzat, și purta un halat alb, flaușat și papuci pufoși de hotel. De fapt, arăta de-a dreptul adorabil, însă adevărul e că toată lumea arată adorabil într-un halat de hotel. Chiar dacă eram puțin stânjenită că a apărut ca un cavaler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
părul lui arată superdrăguț când și-l ciufulește în somn. De fapt, chiar arată mai bine așa. Când se trezește, trebuie să-i spun să și-l lase așa. Pleoapele i se întredeschiseră. —Bună, îmi spuse zâmbind. Arăta foarte, foarte amuzat, ca de obicei. Nu încetez să mă minunez cum reușesc bărbații să fie atât de nepăsători când fac lucruri imorale. În mod clar, Charlie avea de rezolvat niște conflicte interioare. —Charlie... Mi-a luat vorba din gură cu un sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
meu disprețuitor se evaporă într-o clipită. — Serios ? spun, făcând eforturi să nu par prea agitată. Ai auzit tu asta ? — Și zi așa, chiar l-ai pus la punct pe William Griffiths în fața tuturor ? Își încrucișează brațele și mă privește amuzat. Tu nu greșești niciodată, Samantha Sweeting ? — Ei, ba greșesc și eu, ca tot omul, spun modestă. Crede-mă. De pildă, când nu te-am înșfăcat de braț și nu ți-am spus că nu sunt cu nimeni, în prima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
află Guy, cu două cafele în mână. Lasă una jos pe biroul meu. — Bună, zice. Ce faci ? — Bine, spun, dând foaia cu un aer foarte profi. Foarte bine. Adică... normal. Sinceră să fiu, nu știu ce e cu toată agitația asta. Expresia amuzată a lui Guy mă pune ușor în încurcătură. Mai dau o foaie pentru a dovedi că e cum spun - și nu știu cum, întregul conținut al dosarului îmi zboară pe jos. Slavă Cerului că există agrafe de birou. Roșie la față, culeg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
masă foarte frumoasă, zic într-un final, arătând spre o servantă din mahon. — Va trebui lustruită. Mijește ochii la mine. În mod regulat. Să știi că e genul de lucruri la care sunt foarte atentă. — Sigur. Încuviințez iar din cap, amuzată. — Să intrăm aici. Mă conduce printr-o altă încăpere uriașă și spațioasă într-o seră imensă de sticlă mobilată cu șezlonguri opulente de tek, cu plante bogate și o tavă bine garnisită cu băuturi. — Eddie ! Vino puțin ! Bate în fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nathaniel, te rog foarte mult să n-o deranjezi pe Samantha, adaugă Trish, aruncându-i o privire severă. Fiindcă ea are tabieturile ei. — Evident, spune Nathaniel, încuviințând grav. În clipa în care Trish ne întoarce spatele, îmi aruncă o privire amuzată și simt că mi se urcă sângele în obraji. Adică ce vrea să spună cu asta? De unde știe că nu am tabieturile mele ? Doar fiindcă nu știu să gătesc, nu înseamnă că nu pot să fac absolut nimic. — Deci totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
arcadă. Mă opresc o clipă pe pod și mă uit la rățuște și la lebede. — E pur și simplu splendid. Trag aer în piept adânc. Absolut superb. — N-ai văzut nimic din toate astea când ai venit ? Nathaniel mă privește amuzat. Ce-ai făcut, ai coborât dintr-o bulă de aer, direct din cer ? Îmi amintesc de călătoria mea și de toată panica, tulburarea și disperarea care puseseră stăpânire pe mine. Despre cum am coborât din tren, cu capul zvâcnindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să te-nvăț să gătești. Ia dintr-un bufet un cântar de gătit și eu profit de ocazie ca să bag mâna în geantă, după un carnețel și un stilou. Când se întoarce și mă vede, Iris pare de-a dreptul amuzată. — Ce faci cu astea? Arată din cap spre carnețel. — Ca să-mi iau notițe, îi explic. Scriu data și dedesubt „Lecția de gătit nr. 1”, subliniez, apoi mă uit la ea. Iris clatină ușor din cap. — Samantha, n-o să-ți iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la el. În cinstea ta. Nathaniel ridică paharul. Felicitări. — Mda, mersi. — Serios, Samantha. Așteaptă răbdător până când îmi ridic ochii din podea. Indiferent dacă se ating sau nu de ea, e o mare realizare. Vorbesc cât se poate de serios. Mustăcește amuzat. Îți aduci aminte când ai gătit ultima dată în bucătăria asta ? Fără să vreau, îmi scapă un surâs. — Apocalipsă de miel, vrei să spui. — Mazăre fină. N-o s-o uit niciodată. Ia o gură de pește, clătinând din cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
loc cu o atmosferă atât de destinsă și de prietenoasă. — Hai să rămânem aici. Hai să te ajut și eu ! Mă ridic repede de pe scaun și mă duc după tejghea. — Ai mai pus vreodată bere la draft ? Nathaniel mă urmează, amuzat. — Nu, zic, ridicând un pahar și punându-l sub robinet. Dar pot să învăț. — OK. Nathaniel vine și el după tejghea. Apleci puțin paharul așa... și acum tragi. Trag de manetă și izbucnește un jet de spumă. — Fir-ar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu-mi vine să cred ce prietenoși sunt cu toții. Și că toată lumea te cunoaște ! Și despre spiritul de comunitate ce să mai zic... Tuturor le pasă de ceilalți. Se vede foarte clar. — Unde se vede așa de clar ? Nathaniel pare amuzat. — În felul în care fiecare îl bate pe celălalt pe spate, îi explic. Pare că, dacă vreunul dintre voi ar avea probleme, toată lumea i-ar sări imediat în ajutor, din tot sufletul. Pur și simplu, simți asta. Îl aud că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
apucă un râs isteric. E un dezastru. S-a zis cu momentul de romantism. — Îhm... mersi pentru seara asta extraordinară, spun, sforțându-mă să-mi păstrez seriozitatea. M-am simțit senzațional. — Și eu. Umbra îi face ochii aproape indigo ; mustăcește amuzat. Deci. Îi facem pe plac doamnei Geiger ? Sau o lăsăm frustrată la maxim ? Ridicăm amândoi privirea spre Trish, care încă mai e aplecată cu ochi lacomi peste fereastră. De parcă am fi într-un local cu striptease, și din clipă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-o razna complet ? — De ce nu ? spun defensiv. Chiar tu mi-ai zis că ar fi bine să fac o pauză. — Bine bine, dar totuși... menajeră ? Nici nu știi să gătești ! Pe bune acum, habar n-ai să gătești ! Acum chicotește amuzată. Te-am văzut gătind. Ești antitalent. Ca să nu mai zis că n-ai spălat în viața ta. — Știu ! Mă apucă un hohot isteric de râs. Sinceră să fiu, la început a fost un adevărat coșmar. Dar să știi că... învăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și încerc să fac și eu ca ea. — Așa, spune Iris urmărindu-mă cu atenție. Fixează-ți un ritm al tău și pe urmă ține-o tot așa. Frământatul e foarte bun când vrei să scapi de stres, adaugă ușor amuzată. Imaginează-ți că te răzbuni pe cei mai mari dușmani ai tăi. — Așa am să fac ! reușesc în fine să-mi iau un ton vesel. Dar în piept am un ghem de încordare care nu vrea deloc să cedeze în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai bine să facem în loc de asta ? mă întreabă curioasă. — Ceva... important. OK ? Mă duc până la măr și mă întorc, incapabilă să stau pe loc. Ceva constructiv. Mă uit la Iris, dar nu pare în nici un fel jignită. Ci mai degrabă amuzată. — Ce poate fi mai constructiv decât să faci pâine ? O, Doamne. Îmi vine să urlu. Ei ce-i pasă, ea e cu găinile și cu șorțul ei, și n-are cariera distrusă și expusă umilinței publice, pe internet. — Nu înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mă ridic în capul oaselor, încă amețită, și-l văd pe iarbă, rezemat de un copac, bând din sticlă. — Chiulangiule, zic. Geigerii cred că legi mazărea pe araci. Se întoarce spre mine, și chipul îi e străbătut de un licăr amuzat. — Ai dormit bine ? — Cât am dormit ? Îmi duc mâna la față și-mi îndepărtez o pietricică. Mă simt total dezorientată. — Câteva ore. Vrei puțin ? Arată către sticlă. E rece. Mă ridic în picioare, mă scutur de praf, îmi pun fusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
unul ți-a scăpat. Și n-ai ce face. Unul mi-a scăpat ? Ce naiba tot zice aici ? — Nathaniel, ce vrei să spui ? Încerc să par stăpână pe mine, dar întregul sistem de alarmă mi-a intrat în funcțiune. — Haide. Pare amuzat. Sunt sigur că știi la ce mă refer. Samantha, poți să faci pe neștiutoarea cât vrei. E degeaba, fiindcă știm. Ce știți ? spun uluită. Nathaniel clatină din cap de parcă îi vine să râdă. — O să-ți dau un indiciu. Mâine. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aruncând o privire către ceas. Încă un minut. După care te las. Mă uit la el confuză, cu o ușoară presimțire. — Nathaniel... ce tot spui aici ? — Uite la ea cum se face că nu s-a prins. Clatină din cap amuzat. Chiar credeai că ne poți păcăli ? Scumpa mea, nu suntem chiar tâmpiți. Ți-am spus doar, știm. Mi se pune un nod de spaimă. Știu. Ce știu ? Ce naiba or fi aflat ? Înghit în sec, cu gura brusc uscată. — Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pare din afară, are dușumele natur, șeminee vechi și o scară de lemn care scârțâie. O cameră nu are nici un fel de tencuială, iar bucătăria e total demodată, și are bufeturi din anii ’30. — Mișto bucătărie. Îi arunc o privire amuzată. — Sunt sigur că am s-o pot reamenaja ca să facă față standardelor tale de specialist în cordon bleu, mi-o întoarce el. Pornim spre etaj și intrăm într-un dormitor uriaș ce dă spre spatele casei. De sus, parcelele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
te puțin, te rog. — A. Da. Guy se dă stingher din calea mea. Arunc mizeria la coș, după care scot sosul de sparanghel din frigider, îl torn într-o cratiță și îl pun pe un foc mic. Guy mă privește amuzat. — Samantha, spune când mă întorc cu fața spre el. Trebuie să vorbim. — Am treabă. Ceasul cuptorului începe să sune strident și deschid ușa și scot chiflele cu usturoi și rozmarin. Mă străbate un val de mândrie când le văd așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
repede ușa înainte ca Melissa să apuce să intre. Cine naiba mai e și asta ? — Melissa. Îmi dau ochii peste cap. Nu mă întreba. — Zice că e protejata ta. Că tu ai fi învățat-o tot ce știe. Guy zâmbește amuzat. E vorba de drept corporatist sau de plăcintă de ovăz ? — Ha ha, spun politicoasă. — Hilary, se pare că e o problemă afară. Guy se întoarce către ea. Un tip de la televiziune face scandal. — Of, la naiba. Hilary se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
numai Khayyam și ofițerii gărzii Nizamiya Îi mai calcă pragul. Cea mai mare parte din timp și-o petrece scriind. Scrie cu frenezie și Îi cere uneori lui Omar să citească. Parcurgând textul, cel din urmă schițează ici un zâmbet amuzat, colo o grimasă. Ca atâția alți mari oameni, Nizam n-a putut să se abțină, la apusul vieții, să nu azvârle săgeți, să nu pună lucrurile la punct. Cu Terken Hatun, de exemplu. Cel de-al patruzeci și treilea capitol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și un reproș. După aceea, când m-am săltat din fotoliu cu o stângăcie desăvârșită, pierzându-mi cumpătul și regăsingu-l, căutând să-mi recapăt echilibrul, dar și o anumită demnitate, ea rămase nemișcată, cu privirea Învăluindu-mă cu o bunăvoință amuzată. Nici un cuvânt nu-și găsi drumul spre buzele mele. Se făcu nevăzută. Mă aflam Încă În picioare, În fața ferestrei, căutând să zăresc printre copaci cupeul care o ducea, când un glas mă smulse din visare. — Scuzați-mă că v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fotografie. Peste câteva zile, clișeul se distribuia, În sute de exemplare, În bazarul din Teheran. XXXIV Șirin mi-a trimis o copie a acelui document. O păstrez și acum, mi se Întâmplă Încă să-i arunc o privire nostalgică și amuzată. Se văd acolo, așezați pe un covor Întins Între copacii unei grădini, cam patruzeci de bărbați și femei Îmbrăcați În costume turcești, japoneze sau austriece; În centru, În prim-plan, dl Naus, atât de bine travestit Încât, cu barba sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]