4,997 matches
-
constantă nu numai în repaus ci și într-o multitudine de alte condiții fiziologice. Teoretic, primii 150 ml de aer expirat reprezintă aerul alveolar, dar întotdeauna se produce un amestec la interfața dintre aerul care se găsește în spațiul mort anatomic și aerul alveolar. Pentru evaluarea compoziției aerului alveolar se colectează și se analizează ultimii 10 ml de aer expirați în cursul unei respirații obișnuite, valorile fiind comparate cu cu cele din aerul inspirat și expirat (fig. 79). Capacitatea de difuzie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
urina nu mai suferă nici un fel de modificări de compoziție, alcătuind ceea ce se numește urina finală. De la acest nivel, trebuie condusă până la exteriorul corpului printrun ansamblu de conducte musculo-membranoase care alcătuiesc căile urinare. Din punct de vedere a poziționării lor anatomice, căile urinare sunt împărțite în căi urinare intrarenale (ductele papilare (canalele Bellini), calicele mici, calicele mari, pelvisul renal (bazinet)) și căi urinare extrarenale (uretere, vezica urinară, uretra). Funcția căilor urinare intrarenale este de a conduce urina finală către bazinet, de unde
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
sino-atrial și cel atrio-ventricular se realizează prin masa miocardului atrial, dar sunt descrise și căi preferențiale: banda internodală anterioră sau căile internodale anterioră, mijlocie și posterioară. Conducerea în nodul atrio-ventricular implică o întârziere totală de 0,13 s, ce corespunde anatomic pentru 0,09 s în nodul propriu-zis (superior față de septul atrio-ventricular; din care 0,03 s la nivelul fibrelor joncționale), la care se adaugă 0,04 s în porțiunea penetrantă (zona nodală inferioară, ce străbate septul conjunctiv și pătrunde în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
care intră în plămân este puțin mai mare; nu toată cantitatea de aer care pătrunde până la nivel alveolar participă la schimburile gazoase de la acest nivel. Din cantitatea de 500 ml de aer inspirată, aproximativ 150 ml rămâne în spațiul mort anatomic. Acesta cuprinde aerul care nu participă la schimburile gazoase alveolo-capilare, adică volumul de aer prezent la nivelul căilor aeriene de conducere. Acest volum depinde de înălțimea subiectului și crește în cazul inspirului profund datorită tracțiunii exercitate asupra bronhiilor de către parenchimul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
constantă nu numai în repaus ci și într-o multitudine de alte condiții fiziologice. Teoretic, primii 150 ml de aer expirat reprezintă aerul alveolar, dar întotdeauna se produce un amestec la interfața dintre aerul care se găsește în spațiul mort anatomic și aerul alveolar. Pentru evaluarea compoziției aerului alveolar se colectează și se analizează ultimii 10 ml de aer expirați în cursul unei respirații obișnuite, valorile fiind comparate cu cu cele din aerul inspirat și expirat (fig. 79). Capacitatea de difuzie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
urina nu mai suferă nici un fel de modificări de compoziție, alcătuind ceea ce se numește urina finală. De la acest nivel, trebuie condusă până la exteriorul corpului printrun ansamblu de conducte musculo-membranoase care alcătuiesc căile urinare. Din punct de vedere a poziționării lor anatomice, căile urinare sunt împărțite în căi urinare intrarenale (ductele papilare (canalele Bellini), calicele mici, calicele mari, pelvisul renal (bazinet)) și căi urinare extrarenale (uretere, vezica urinară, uretra). Funcția căilor urinare intrarenale este de a conduce urina finală către bazinet, de unde
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
stufos, dar teroarea întreținută de un nebun cu acte-n regulă într-un pașnic oraș de provincie rivalizează doar cu distopia lui A.E. Baconsky din Biserica Neagră. În perioada chirurgiilor radicale intruzive, iată că avem și exemple de teroare anatomică: în Trei ceasuri în iad, de Leonida Plămădeală, un pacient suferă un transplant de creier, cu consecințele de rigoare, parțial decantate în terifianță. Și, pentru a încheia această înșiruire fatalmente lacunară, care invită la completări, să nu uităm Racul lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sino-atrial și cel atrio-ventricular se realizează prin masa miocardului atrial, dar sunt descrise și căi preferențiale: banda internodală anterioră sau căile internodale anterioră, mijlocie și posterioară. Conducerea în nodul atrio-ventricular implică o întârziere totală de 0,13 s, ce corespunde anatomic pentru 0,09 s în nodul propriu-zis (superior față de septul atrio-ventricular; din care 0,03 s la nivelul fibrelor joncționale), la care se adaugă 0,04 s în porțiunea penetrantă (zona nodală inferioară, ce străbate septul conjunctiv și pătrunde în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
care intră în plămân este puțin mai mare; nu toată cantitatea de aer care pătrunde până la nivel alveolar participă la schimburile gazoase de la acest nivel. Din cantitatea de 500 ml de aer inspirată, aproximativ 150 ml rămâne în spațiul mort anatomic. Acesta cuprinde aerul care nu participă la schimburile gazoase alveolo-capilare, adică volumul de aer prezent la nivelul căilor aeriene de conducere. Acest volum depinde de înălțimea subiectului și crește în cazul inspirului profund datorită tracțiunii exercitate asupra bronhiilor de către parenchimul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
constantă nu numai în repaus ci și într-o multitudine de alte condiții fiziologice. Teoretic, primii 150 ml de aer expirat reprezintă aerul alveolar, dar întotdeauna se produce un amestec la interfața dintre aerul care se găsește în spațiul mort anatomic și aerul alveolar. Pentru evaluarea compoziției aerului alveolar se colectează și se analizează ultimii 10 ml de aer expirați în cursul unei respirații obișnuite, valorile fiind comparate cu cu cele din aerul inspirat și expirat (fig. 79). Capacitatea de difuzie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
urina nu mai suferă nici un fel de modificări de compoziție, alcătuind ceea ce se numește urina finală. De la acest nivel, trebuie condusă până la exteriorul corpului printrun ansamblu de conducte musculo-membranoase care alcătuiesc căile urinare. Din punct de vedere a poziționării lor anatomice, căile urinare sunt împărțite în căi urinare intrarenale (ductele papilare (canalele Bellini), calicele mici, calicele mari, pelvisul renal (bazinet)) și căi urinare extrarenale (uretere, vezica urinară, uretra). Funcția căilor urinare intrarenale este de a conduce urina finală către bazinet, de unde
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
punctul de dispersie, de destructurare al ei, fixare fascinată, meduzantă a vidului. Oedip și Sfinxul se confruntă prin intermediul privirii, dramatizare a tensiunilor ce rezidă din ciocnirea contrariilor transpuse aici în registrul capacității de seducție; sau la nivel structural, între realismul anatomic și ornamentul flamboiant, exotic. Imaginea lui Zeus o transformă în cenușă pe Semele, Moreau ne prezintă această imagine interzisă a divinității pe care ochiul n-o poate cuprinde fără a fi ars de ea și transformat în neant. În Pețitorii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intensitate a imaginii, așa cum se poate observa de pildă în Țapul ispășitor (1854) de Holman Hunt, sau Întoarcerea porumbelului în arca lui Noe (1851) de Millais. În cazul primei picturi, nota de stranietate apare, în ciuda realismului imaginii, de o acuitate anatomică fără reproș. Prezența animalului pe un mal mlăștinos, a cărui planeitate se continuă prin suprafața apei ca și prezența unui craniu, după toate probabilitățile al unui exemplar din aceeași specie, ca singur reper apropiat, conferă picturii un reflex hiperrealist. Rapetti
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să urmeze ghidajul și definiția liniei, până la pierderea ipotetică a celei de-a treia dimensiuni. Paciurea nu a jucat până la capăt această posibilitate, ci s-a mărginit să rezolve o problemă tehnică. Stilizarea, în sensul elongației corporale respectând un raport anatomic, corespunde unui hieratism al liniei similar efectului urmărit în pictura lui El Greco. Astfel, corpul Madonei este prelungit intenționat, volumul este pe punctul de a suporta o transubstanțiere care dizolvă una dintre dimensiuni, împingând întregul ansamblu spre bidimensionalitatea iconografiei bizantine. Acest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
umane asupra căreia timpul își pune amprenta ireversibil. Zeii tânjesc uneori să devină oameni. Melancolia daimonilor eminescieni se înrudește cu tristețea demonilor vrubelieni. Adriana Șotropa analizează cele două figuri ca sintaxă monstruoasă, tipică unei sensibilități simboliste, sesizând și o deformare anatomică a craniului figurii masculine, fapt care vine în sprijinul sugestiei sale intepretative. Din capul înspăimântător combinat cu un corp armonios rezultă o figură hibridă, a cărei natură rămâne enigmatică. Inserându-se într-o binecunoscută tradiție simbolistă, feminitatea devine la Filip
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Paciurea, intitulat " Masca geniului", relevă ponderea pe care o conferă sensibilitatea simbolistă abordării temei geniului. Fruntea acestuia apare deformată spre monstruos, exagerarea circumscrisă expresionist are în vedere reprezentarea capacității cognitiv-vizionare a geniului. Sculptorul alege să ilustreze printr-o licență anatomică faptul că gândirea poetului ca geniu iese din sfera performanțelor obișnuite. Părul ia aspectul flamboiant al romanticilor, așa cum se poate vedea în machetele pentru Monumentul Eminescu. În alt crochiu pentru un proiect de monument, Poetul aflat pe soclul său apare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aviar, lipsite de orice indiciu malefic, păsări cu cap de om, fără a invoca prin ele codul mitologic consacrat. Himera nopții, realizată în jurul anului 1928, este de data aceasta o pasăre de noapte, o bufniță reconstituită în toate detaliile sale anatomice, caracterul hibrid fiind subliniat de prezența mai mult decorativă a mamelelor, singurul indiciu anatomic care vine în sprijinul titlului lucrării. Chipul însă pare uman, infantil, însă litificat în mască el devine potențial malefic, cu ochi care se adâncesc în orbite
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin ele codul mitologic consacrat. Himera nopții, realizată în jurul anului 1928, este de data aceasta o pasăre de noapte, o bufniță reconstituită în toate detaliile sale anatomice, caracterul hibrid fiind subliniat de prezența mai mult decorativă a mamelelor, singurul indiciu anatomic care vine în sprijinul titlului lucrării. Chipul însă pare uman, infantil, însă litificat în mască el devine potențial malefic, cu ochi care se adâncesc în orbite. Posibilă sugestie a profunzimii onirice în care este antrenat artistul, a introvertirii sale? Paciurea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alternative. Penele sunt asemeni unei armuri, iar capul asemeni unui coif cu ceva din aspectul monolitic și impenetrabil al figurilor mayașe sau a statuilor gigant din Insula Paștelui. Este una dintre puținele reprezentări ale himerelor în care corpul respectă datele anatomice, în care proporțiile nu sunt bulversate și materia nu devine fluidă. Reflexul niciunei emoții, a niciunui gând nu răzbate dinspre această creatură-carapace, pregătită parcă pentru luptă, tulburătoare în fixitatea obsesivă a privirii accentuată de frontalitatea sculpturii. Determinant pentru seria himerelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
micșorată, asemenea unei insecte, apare Himera. Picioarele ei se afundă în acel bloc ca într-o clisă. Ea însăși are un aspect păstos, vâscos, un corp diform, parcă nevertebrat, capul întors straniu din punct de vedere al unor normale torsiuni anatomice, într-un unghi imposibil, spre cer. Contururile feței abia se disting, himera este o forță telurică pe cale de a se desprinde din materia primară. Paciurea înregistrează chiar acest efort de a desprinde forma de ceea ce este amorf, de a se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
regula implacabilă a simetriei, doi lujeri se desfac de o parte și de alta, lăsând în mijloc un pistil stilizat. Avem o stilizare extrem de rafinată într-o ideogramă florală a trompelor uterine, o serie de linii se desfac din centrul anatomic al acestei figuri idealizate, o parte urmând traseul centurii pelviene. Kolo Moser stilizează această anatomie intimă conferindu-i demnitatea sacrului, sublimează decorativ ceea ce ține de organic și de sexualitate, o modalitate de a sugera că arta este cea care la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu totul ieșită din comun, Salomeea alcătuiește un suport insolit pentru capul sfântului Ioan. Trupul Salomeei este arcuit astfel încât din poziția îngenuncheat, fruntea îi atinge genunchii, spatele desenează un grațios și dificil arc de cerc, în timp ce mâinile realizează un unghi anatomic imposibil. Măiastra execuție gimnastică servește drept figură de stil, așa cum spatele fetei servește drept postament capului Sfântului Ioan, mâinile ei rețin ondulația părului sfântului care urmează geometria spiralată de cochilie a unei linii caracteristice Art-Nouveau-ului. Este o modalitate de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ei rețin ondulația părului sfântului care urmează geometria spiralată de cochilie a unei linii caracteristice Art-Nouveau-ului. Este o modalitate de a înfățișa extraordinara suplețe a dansatoarei elogiată și în Herodiada lui Flaubert care acompaniază trofeul sângeros? Mai degrabă poziția mâinilor, anatomic imposibilă sculptorul a evidențiat și elongația nefirească a gâtului Salomeei sugerează transferul actului crud în spațiul corporalității, transformând-o în același timp pe Salomeea dintr-o dansatoare-gimnastă de o mobilitate ieșită din comun, deopotrivă într-un obiect decorativ și într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a ambiguității, pentru că formula aleasă de Storck îmbină această grație contorsionată a nimfetei cu o subversivă refuncționalizare a posturii și a corpului, servind drept stativ pentru capul Sfântului Ioan. În figura "gimnastică" există sugestia pios-hieratică a unei rugăciuni, însă poziția anatomic imposibilă a mâinilor evocă dimensiunea actului crud, capul este purtat asemeni unei poveri care reduce figura contorsionistei- dansatoare la cea a supliciatului. Capul reprezintă atât exponatul-trofeu, transformat prin grația dansatoarei-gimnaste într-un obiect estetic, cât și pedeapsa Salomeei, de expresie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
popularei păpuși Barbie sau a celebrei cântărețe Madonna poate părea la prima vedere greu de argumentat. Și totuși, vom încerca să demonstrăm că există asemănări între frumusețile medievale martirizate pentru castitatea lor și Barbie, păpușa diafană, asexuată și de dimensiuni anatomice imposibile, ceea ce ar conduce la concluzia că aceasta din urmă ar fi "reîncarnarea" laică în se-colul XX a fecioarei-martir din Evul Mediu. Studiile despre idealul de frumusețe și feminitate în Evul Mediu european arată că adolescența era vârsta la
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]