2,924 matches
-
reproduce tectonica specială a textelor, așezarea în trepte a stihurilor acestora, atât de fin caligrafiate). Doamna Doina Bogdan-Dascălu scrie o poezie de factură existențială, de aparență minimalistă, generată de ceea ce am numit cândva șocul thanatic și hrănită, constant, de o angoasă trăită decent, superior, neclamoros, la nivel precumpănitor reflexiv, de o angoasă consumată în nemărginirea tăcerii lăuntrice („tăcerea gândului”), și comunicată atât subliminal, paralingvistic (cf., între altele, tectonica însăși), cât și prin lapidare enunțuri vag-aluzive, ori prin sugestie: „Nici Un cuvânt. E
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
atât de fin caligrafiate). Doamna Doina Bogdan-Dascălu scrie o poezie de factură existențială, de aparență minimalistă, generată de ceea ce am numit cândva șocul thanatic și hrănită, constant, de o angoasă trăită decent, superior, neclamoros, la nivel precumpănitor reflexiv, de o angoasă consumată în nemărginirea tăcerii lăuntrice („tăcerea gândului”), și comunicată atât subliminal, paralingvistic (cf., între altele, tectonica însăși), cât și prin lapidare enunțuri vag-aluzive, ori prin sugestie: „Nici Un cuvânt. E vânt. E tot vânt. Din Ascunsele Ganguri, Mă luminează Plete De
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
Și am plătit, tributului, durere, Salvând o limbă pusă în absență. Aratului pământ, i-am semănat, Nu promisiuni, ci seminții divine, Și-am proclamat durerea, ca pe-o pâine, Ce Dumnezeu a împărțit-o, lângă Ghenizaret. Nu vrem tăceri, printre angoase, Nu vrem tăceri, printre ruine, În pacea Basarabiei divine, Vrem Limba doar la ea acasă. Acel prezent mocnește-n foc, Un Foc de Aur, ce n-asfinte, Să nu-l aprindem cu cuvinte, Ci doar cu fapte, la un loc. În
ÎN LUPTĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379361_a_380690]
-
uitării De resturi de visuri bolunde... Iubirea? Doar jocu-ntamplării! Învățăm înmulțirea-ntre ziduri De suflete-n ceasu-nserarii, Procreerea-i pătură-n friguri... Iubirea? Un rest al visării! Să spargem azi zidul ce-apasă A inimii noatre romanța, Molozul e-a vieții angoasa... Iubirea? Eternă speranța! Căprar Florin ... Citește mai mult Ne-nchidem adânc în betoane,Ermetic și fără speranță,Rămânem doar simple organeînchise-n conserve pe viață.Prin ziduri înalte pătrundeîn noi, doar gândul uităriiDe resturi de visuri bolunde...Iubirea? Doar jocu-ntamplării! Învățăm
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
noi, doar gândul uităriiDe resturi de visuri bolunde...Iubirea? Doar jocu-ntamplării! Învățăm înmulțirea-ntre ziduriDe suflete-n ceasu-nserarii,Procreerea-i pătură-n friguri...Iubirea? Un rest al visării! Să spargem azi zidul ce-apasăA inimii noatre romanța, Molozul e-a vieții angoasa...Iubirea? Eternă speranța!Căprar Florin... III. NOPȚI FĂRĂ VISE, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016. Curg spre-ntuneric râuri de întrebări, Învolburate torente-n apusuri, Ce nu mai aud ale vietii chemări Pierzându-se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
trezesc necunoscutul Ce zace în ființa mea de la-nceputul lumii, Să-mi reînvie amintiri și doruri din trecutul Ce mi se-așterne la picioare din tăria humii. Ajută-mă să mă înalț spre cerul îndurării, Să-mi vindec temerile și angoasele din minte, Lăsând de-o parte vălul infinit al nepăsării, Ca trecerea să-mi fie înțeleaptă și cuminte! Referință Bibliografică: Spre cerul îndurării / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1399, Anul IV, 30 octombrie 2014. Drepturi de Autor
SPRE CERUL ÎNDURĂRII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379597_a_380926]
-
este ancorat în transcendent. În cadrul durerii, pătimitorul liber cugetător sau creștinul de Duminica, rămâne singur și neputincios, la cheremul propriu și la sadismul torționarului. Ceilalți semeni care nu trăiesc prin credință durerea, nu ating suferința mistic, intrând în vârtejul trăirilor angoasei tulburătoare, dereglându-și profund funcțiile fundamentale ale psihicului, abandonând destinul, intrând astfel în deznădejde, în depresie, în brațele traumei căutând salvarea doar în sinucidere. Durerea celor fără credință nu capătă înțelegere, ci cârtire, se amplifică atingând culmea neputinței și chiar infirmitatea
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
zare. Sau să-mi deschidă-o cale spre acasă, Și să-mi arate-o regăsire-n mine, Să-mi întâlnesc izvoarele prea pline Din care sufletul, să beau, mă lasă. Și poate-am să-nțeleg de ce tristețea Și simțământu-acela de angoasă Mă macină-ndelung. Și chiar îmi pasă De-am să-i mai simt iar vieții, frumusețea. Referință Bibliografică: TRISTEȚI / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2023, Anul VI, 15 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Rîșnoveanu
TRISTEȚI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381138_a_382467]
-
a minunilor lumii, creează o "corolă de minuni" proprie, utilizând tehnici apropiate de poezia asiatică sunt mici poeme - rugi - șoapte line înspre cosmos unde se află hieroglifele eternitații care îl așteapta, în șirul străbunilor deveniți praf stelar. Magia poeziei calmează angoase, cheamă clapele melancoliei, pentru ca treptele să fie cât mai line, când va veni clipa, în fond "mioritică" de contopire cu cerul. Acest exercițiu cere o concentrare, o meditație si o disciplină de creație apreciabile. (*Nache Mamier Angela, scriitor, Franța) *când
TEODOR DUME, (CARTE) VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381177_a_382506]
-
egal când el de tine mă rupe, întristându-mă-n topire Dar, oh, ce scuză-mi va găsi la-ntoarcerea-mi acasă când orice iuțeală-m va părea încetineala de melc nătâng nerăbdarea îmi va aprinde-n suflet o vajnica angoasa poate că-ți voi da, biet animal, căldare de parâng Și-atunci cu murgul meu în pace voi alerga că vântul dorința-mi nărăvașa o va percepe din dragoste născând necehezând că focul va arde-a timpului drum dânsul iar
SONET 51 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381353_a_382682]
-
luna pe care o priviți sau așa cum soarele scapără lumină. Cum să mai ies din ceață? Absurd strigă inima curată, conștientizarea propriei libertăți dar nu, libertatea de a privi cerul, și apoi cuvânt ce derivă din: devenirea din noi, o angoasă în fața absurdului, e Joi. Absurdus... Suntem surzi în fața evidenței diferența dintre om și atom dintre Zeu și Dumnezeu, suntem noi. Privește cerul și tot de la cer, să cerem iertare. Referință Bibliografică: Împărăția cerului / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎMPĂRĂȚIA CERULUI de PETRU JIPA în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381452_a_382781]
-
de iubire. Nostalgia Liei Ruse se conjugă, desigur, cu timpul ireversibil care devine obsedant. Conștientă de efect, se cufundă în jocul ce o atrage („Cuvinte de dor”). Trecerea timpului îi dă o dispoziție meditativă, dar în raport cu el rămâne demnă, respinge angoasa („Culori în iubire”). Fie că există un joc al clipei, fie că există un timp moral sau fizic, Lia Ruse afirmă:„Roata vieții își continuă nestingheritul drum”, adevăr generalvalabil („O maramă de tei” - „Culori în iubire”). În majoritatea poeziilor, iubirea
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
egal când el de tine mă rupe, întristându-mă-n topire Dar, oh, ce scuză-mi va găsi la-ntoarcerea-mi acasă când orice iuțeală-m va părea încetineală de melc nătâng nerăbdarea îmi va aprinde-n suflet o vajnică angoasă poate că-ți voi da, biet animal, căldare de părâng Și-atunci cu murgul meu în pace voi alerga ca vântul dorința-mi nărăvașă o va percepe din dragoste născând necehezând ca focul va arde-a timpului drum dânsul iar
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
iar...) Nici iarna nu este, însă, mai generoasă cu iubirea poetului: Iarna asta mașteră și rece Mi-a-nghețat cărările spre tine; Zid de ger a pus să nu pot trece Și furtuni polare de suspine. (Gând hibernal) Vin neguri dătătoare de angoasă, decor stresant, în zale de grimasă: Iubirea se sparge în cioburi de gheață Topindu-se-n neguri, fumuri și ceață; Zâmbetul cald se preface-n grimasă, Spulberă-n gânduri chinuri de-angoasă. (Neguri) Poetul își alină, totuși, supărarea din iubire
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
de suspine. (Gând hibernal) Vin neguri dătătoare de angoasă, decor stresant, în zale de grimasă: Iubirea se sparge în cioburi de gheață Topindu-se-n neguri, fumuri și ceață; Zâmbetul cald se preface-n grimasă, Spulberă-n gânduri chinuri de-angoasă. (Neguri) Poetul își alină, totuși, supărarea din iubire - cedând, înțelept, anotimpul bucuriei copiilor, izbutind delicate și frumoase versuri, proaspete, cu o notă de voioșie coșbuciană: Iarna-și cerne-ncet făina Peste sat și peste vale, Iar pe cer stinge lumina
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
Acasa > Stihuri > Semne > EREZIA PROFESORULUI DE COPILĂRIE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1282 din 05 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Copil fiind nu credeam că voi ajunge vreodată Să mă studiez la microscopul angoaselor planetare Ori să-mi găsesc identitatea pe facebook Un simplu click și copilăria ți-apare în toată splendoarea a mic de tipar A mare de tipar Totul se întâmplă ca la carte Mă rog Ca în ABECEDAR Geneza Exodul Împărați
EREZIA PROFESORULUI DE COPILĂRIE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374426_a_375755]
-
p. 23) Câmpul semantic al implacabilei morți cuprinde structuri semice îmbogățite contextual. Pe de o parte, găsim formule complicate de sens pentru un lexem ca absență, pe de altă parte, structuri de semnificație ample, corespunzătoare unor cuvinte precum coșmar și angoasă. Absența femeii iubite, cauzată de moarte, rănește, sfârtecă și, chiar, ucide. “Acum, am alături, aici,/ peste tot și oricând,/ absența ta, tot mai concretă,/ tot mai compactă, tot mai/ prezentă,/ tot mai angelică,/ lângă umărul meu/ de pământ.” (Poemul 15
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
chiar, ucide. “Acum, am alături, aici,/ peste tot și oricând,/ absența ta, tot mai concretă,/ tot mai compactă, tot mai/ prezentă,/ tot mai angelică,/ lângă umărul meu/ de pământ.” (Poemul 15, p. 27) Coșmarul diurn și insomnia eului liric amplifică angoasa până la resimțirea propriei morți repetate, graduale: “Eu am murit, mai/ întâi,/ atunci când n-ai/ mai putut în preajma/ mea să rămâi./ Apoi, când și trupul tău/ marele prag l-a trecut./ Și-n fine, când/ autocombustia,/ când focul năvalnic și/ mut
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
cel furtunos... În fața ochilor îi am și astăzi pe D'Artagnan, Athos și Porthos, pe Aramis-, eroii mei cei veșnici -, dar și pe colegii de școală, pe care-i port în suflet și în minte. Căminul mai înseamnă tristețea și angoasa , îngrijorarea noastră, când am părăsit solul natal și sigur, obiceiuri, limba, prieteni, familie, pentru a ne reclădi în țară strămoșeasca , țara minunată, dar adesea înstrăinata . Noi vrem imigrație , dar îi ignorăm pe noii veniți." Iată tema dată la ora de
CĂMINUL MEU ( FRAGMENTE ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373553_a_374882]
-
ca un zumzet. Când îmi strivești sărutul cu buzele fierbinți Și se topește vrerea-mi în pâlpâiri de fluturi Fac jurăminte sacre sărmanei mele minți Să țin aprinsă vraja, să mă ațin s-o scuturi. Și când cu palma mică angoasele-mi topești Și-mi netezești obrazul, plăpândă ca o boare, Sunt împăratul lumii, nebun că mă iubești: Nici vremea nu mai trece, nici viața nu mai doare. Referință Bibliografică: CÂND ÎMI SĂRUȚI PRIVIREA... / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CÂND ÎMI SĂRUȚI PRIVIREA… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371337_a_372666]
-
de știința, până și prezicătorii. Suntem în plină căutare de adevăr existențial. „Tematizarea complexa a corporalității atrage după sine gândirea trupului în relație cu alte fenomene viața și moartea, cunoașterea și înțelegerea, suferința și bucuria, asceza și plăcerea, erosul și angoasa, conștiința și inconștientul, timpul și istoria, spațiul și mișcarea, puterea și limbajul, iar lista poate continua.” - ne spune George Bondor în „Cuvânt înainte”. Fiecare dintre expunerile prezentate în volum poate constitui temă de meditație, de replică, de studiu. Am ales
LECTURĂ DE PAŞTI- AUTOR GEORGE BONDOR de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374864_a_376193]
-
de față sunt răspunzători pentru avântul valului de refugiați, preponderent musulmani, ce iau cu asalt Europa - Der Teufel steckt im Detail (”Diavolul sălăjuiește în amănunte”). Mă tem că demersul meu de înlăturare a neștiinței n-a condus neapărat le suprimarea angoasei noastre de creștini pașnici, îngoziți și speriați de moarte. Degeaba încerc să-mi imaginez situația absurdă în care am trece cu toții la practicarea celor cinci obligații enumerate mai sus. Poate că ele n-ar fi așa de diferite de modul
ISLAM – CINCI STÂLPI ŞI ULTIMA ÎNFĂŢIŞARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375297_a_376626]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > EPIGRAME ( 3 ) Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 1999 din 21 iunie 2016 Toate Articolele Autorului EPIGRAME (3) „Sinucigașii!” Viața-n Parlament...ca mierea, dar se plâng că au angoase. Vestea care-i panicase ?! I-ar fi „otrăvit” Puterea ! El vrea... Vrea să fie reales, la minciuni a dat o probă! Pentru al cui interes votăm „praful de pe tobă” ?! „Pastiluța” Când a luat „hapul” rușinii sex a fost fără măsură
EPIGRAME ( 3 ) de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375369_a_376698]
-
orice fel. Nu doream să cad în păcatul acesta, încercam din răsputeri să-l înțeleg, cu speranța că voi afla ce l-a determinat să se comporte astfel. Nu puteam ignora nici faptul că suferea, îi observasem frământările, neputința și angoasa încă de miercuri seară. Îl trădase vocea, mimica, privirea și gesturile, văzusem un Ovidiu chinuit de îndoieli care cerșea disperat aprobare și ajutor. Tânjea după consimțământul meu precum dorea să fiu mai puternică decât el și să-i accept doleanțele
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
picăturile de ploaie vestesc reînvierea Din singurătatea pomilor ,din zarea stropită.. Zeii oftează-în Universul ce-a pus pe trupul gol, Haina udă ..ce răcorește sângeriul amurgului ușor! Pe străzi umbrelele se sărută cu grăbiți trecători Și-își împrumută starea de angoasă deseori Plouă,plouă...Căci ploaia-i fericită și plânge Natura-și schimbă stare de vegetal și sânge! Plouă.. iar ploaia vine peste tine bătătorind Pământul sub rădăcini de flori dormind... Plouă iar ploaia-i perfuzie de sevă-n frunză Fantasme
PICĂTURILE DE PLOAIE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372410_a_373739]