2,942 matches
-
te teme de zei sau de ceea ce li se aseamănă, pentru a tremura de frica pedepselor de după moarte, trebuie să crezi în aberațiile religioase. Platon confecționează o mitologie utilă pentru a-i menține pe oameni într-o stare de frică, angoasă și teroare. Aceste temeri și cutremurări furnizează o umanitate maleabilă, sperioasă, ușor de condus. Alienată, desigur, dar docilă, disponibilă pentru ascultare, supunere și renunțare la sine. Epicur nu vrea astfel de oameni: el îi vrea autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fi recuperat natura armonioasă. Nimeni nu se sustrage acestei evoluții firești - ea întruchipează legea. Epicur nu precupețește niciun efort pentru a evita neplăcerea și, cu aceeași ocazie, creează plăcere, tocmai în și prin această evitare. Zeii? Moartea? Frica? Boala? Suferința? Angoasa? Tot atâtea variațiuni pe tema unei negativități care trebuie nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul. Cea a plăcerii? Trupul. Călăul și victima, mântuitorul și vinovatul? Trupul. El și nimic altceva - un trup redus
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în imaginație, în rațiune și în intuiție. A deduce atomii din observație, a conchide existența particulelor invizibile plecând de la o manifestare vizibilă, a goli cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare: sublimul poetic al unui René Char, gândirea extrem de bogată și barocă a unui Gilles Deleuze și cunoștințele științifice ale unui Einstein reunite în aceeași lucrare! Să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de metri altitudine, în această cetate de provincie din Lycia antică, Diogene din Oenoanda investește o avere cu unicul scop de a-l învăța ceva pe omul obișnuit, de a-l trata, de a-l vindeca de spaime, temeri și angoase. Întreaga epocă pare chinuită de incertitudine, de necunoașterea a ceea ce va aduce ziua de mâine: ea trosnește, crapă, stă să explodeze. Nimeni nu știe acest lucru, doar inconștientul unor firi deosebit de sensibile poate înregistra zguduirile seismice ale civilizației antice, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
valorilor, „deriziunea” scenică absurdă propune noneroul, un personaj tragic prin zodia sa existențială și comic până la grotesc datorită zădărniciei gestului de a traversa un univers absurd. Fundamentând social-istoric reapariția farsei absurde ca efect al unui univers degradant, peste care domnesc angoase, criticul descifrează în farsa tragică anumite convenții de atelier, poetica deschisă spre a aglutina stiluri extrem de diverse, urmările firești ale acestei atitudini estetice în construcția personajului, a intrigii, replicilor etc., totul pus sub semnul parodicului, mimând incoerența realității și discontinuitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
ceea ce este lăsat să facă. Diferența esențială rezidă În aceea că posibilitatea de obiectivare a eticului, care Îi permite să se opună, de pildă, nazismului sau războiului În Vietnam, asigurând o exteriorizare a alegerii, rămâne pentru Sartre o sursă de angoasă În timp ce, pentru Lévinas, este sursă de speranță; ceea ce depășește orice rațiune este pentru Sartre absurdul, În timp ce pentru Lévinas este motiv pentru a regândi evenimentele. Problema care se pune pentru Lévinas este următoarea: gândirea etică ne-a obișnuit să
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
securitate, de aprobare pe care această lume a adulților îl asigură, un comportament nonconformist de egoism și delincvență, sperînd că astfel poate cîștiga dragostea și acceptarea părinților săi."166 Încercările de explicare a actului delincvent ca o "reacție agresivă contra angoasei de castrare", ca o "afirmare excesivă a virilității în condițiile fricii în fața pasivității femeii" sau ca manifestare a unei gene criminale dominante în structura eredității par mai degrabă niște exhibiții intelectuale decît explicații științifice. E drept că pot fi constatate
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Gonin 212 atribuie această "derivă sanitară" mediului carceral: "Toate simțurile se atrofiază. Stomacul face ulcer, pielea face bube, dinții cad, urechile se înfundă. Are loc o decădere a funcțiilor vitale ale corpului. Schimbările hormonale sînt însoțite adesea de hipertensiune, stres, angoasă. Psihiatrii sînt de acord că detenția este un factor structurant al bolilor psihice: psihoze, depresii, angoase, tulburări de personalitate. Detenția induce comportamente autodistructive. Ea reactivează și alte boli cronice, ținute sub control în libertate"213. Problemelor constatate de numeroasele rapoarte
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
face bube, dinții cad, urechile se înfundă. Are loc o decădere a funcțiilor vitale ale corpului. Schimbările hormonale sînt însoțite adesea de hipertensiune, stres, angoasă. Psihiatrii sînt de acord că detenția este un factor structurant al bolilor psihice: psihoze, depresii, angoase, tulburări de personalitate. Detenția induce comportamente autodistructive. Ea reactivează și alte boli cronice, ținute sub control în libertate"213. Problemelor constatate de numeroasele rapoarte privind starea de sănătate a deținuților li s-au adăugat în ultimul timp altele noi, legate
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Scriitorilor Români. Debutul lui este găzduit în 1925 de revista „Gândirea”, fiind vorba de poezia Singur, ce va apărea și în placheta Adânc împietrit, din 1932. C. este un poet, chiar dacă unul în proces de autodefinire, cu trăiri entuziaste, cu angoase și incertitudini pe care le analizează detașat, consecință probabilă a structurii sale de om de știință. Din orice vers răzbate temperamentul violent al unui om mândru, bătăios, adesea cu o atitudine sfidătoare, de respingere a divinului. Chiar din titlu se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286243_a_287572]
-
sursă ce pompează sens. - Interacțiuni mutante. Interacțiunea lui Andi cu Sem e pe cale de a produce și în Andi mutații la care Andi însă rezistă, se împotrivește. Andi nu-și dorește schimbarea vieții, renunțarea la cutumele lui. El își ameliorează angoasele ori anxietățile recurgând la otrăvurile modernității. Pocăiții sunt minoritarii religioși, de două ori minoritari. Discriminarea în România, cine ar spune că există? „Niște împuțiți” - erau vorbele cu care îi dezmierda bunicul lui Andi. Pocăiții din romanul lui Dan Lungu sunt
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
efort de gândire sau simțire. Mam pus numai în starea de a desena și iată ce noi sunt mișcările liniilor și punctelor! Birgitta avea dreptate când îi fericea pe pictori pentru meseria lor care nu le dă atâtea eforturi și angoase precum scriitorilor.” Iubirea este o artă pe care încă n-a deprins-o deși i se consacră toată viața. „Învață-mă să iubesc!” este strigătul ei de implorare către Maria, mama îndurerată., scrie în 4 aprilie 1999. Moartea este o
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
dinafara caselor...”. Nu e un ruralism decorativ, convențional-feeric ori un paseism inert, de o duioșie minoră; poetul celebrează satul și rânduielile sale, dar în imagini mai degrabă stranii, armonios-bizare și difuz incomode, uneori cvasichagalliene, moderat dramatice, cuprinse vag de o angoasă domolită în fața „marii treceri”. Încă din primul volum își face loc tema dezrădăcinării, revizitată pe coordonatele exodului populației rurale către oraș în urma industrializării și, firește, pe cele ale propriei biografii, ilustrată în versuri expresive: „Și stâlp și mire, sicriu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
clar exprimată. Răspunsul pe care-l aștept la Întrebările mele despre mine Însumi reprezintă momentul eliberării către care tind și care mă proiectează Într-un registru superior, cel al spiritualității pure, deschizându-mi perspectiva transcendenței și anulând, În felul acesta, angoasa perisabilului ființei mele ca trup și suflet, care mă umple de neliniște și de care doresc să mă eliberez. Între Eul sufletesc și Eul spiritual, sau Între latura psihologică și cea metafizică a persoanei mele, există latura sau puntea morală
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
existenței are două surse valorice, pe de o parte, el vine către Persoană din afara ei, din lume; pe de altă parte, este elaborat de neliniștile și incertitudinile Conștiinței de sine, interioare. Destinul este, În esența lui, această elaborare compusă din angoasele interioare și conflictele exterioare. Ambele sunt proprii existenței. Ele nu pot fi ocolite și trebuie acceptate ca atare. Din acest motiv se impune o atitudine de Înțelegere a propriei sale existențe, chiar o „atitudine de retragere” (L.A. Senecaă din fața acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
refuză să fie Închis În spațiul lumii. Ca suflet (psyschéĂ, persoana aspiră permanent la ieșirea din lume, undeva dincolo de aceasta Într-un „nelimitat” În care durata devine atemporală. Închiderea persoanei În lume Îi creează acesteia o stare de neliniște, de angoasă. Dar, În egală măsură, faptul de „a fi”, existența persoanei nu este posibilă decât hic et nunc, numai În lume. Dar, dacă persoana aspiră să iasă din lume, către ce aspiră ea? Omul nu poate fi singur. El caută permanent
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Starea sa de inocență primară era numai o iluzie, o necunoaștere edenică, amăgitoare. Destinul persoanei este aici, În lume, În limitele acesteia. Descoperind și cunoscând lumea și pe sine, omul se Încarcă. Tensiunea psihică dată de această Încărcare constituie grija, angoasa, disperarea. Inocența primară este Înlocuită de neliniștea angoasei. Din acest moment ființa se Înscrie Într-o existență tragică. Neliniștea persoanei este opusul echilibrului ei sufletesc interior, tulburarea liniștii sufletești. Omul neliniștit este ființa frământată, care și-a pierdut Încrederea În
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
iluzie, o necunoaștere edenică, amăgitoare. Destinul persoanei este aici, În lume, În limitele acesteia. Descoperind și cunoscând lumea și pe sine, omul se Încarcă. Tensiunea psihică dată de această Încărcare constituie grija, angoasa, disperarea. Inocența primară este Înlocuită de neliniștea angoasei. Din acest moment ființa se Înscrie Într-o existență tragică. Neliniștea persoanei este opusul echilibrului ei sufletesc interior, tulburarea liniștii sufletești. Omul neliniștit este ființa frământată, care și-a pierdut Încrederea În sine și În propria sa viață. El se
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și lipsa de comunicare cu ceilalți. Izolarea este exterioară, ea mă Însingurează și mă golește interior, pentru că Eu, ca persoană, fiind În lume, nu mă Împlinesc decât prin ceilalți. Această Însingurare a izolării va genera un sentiment de nesiguranță, de angoasă și disperare (S. Kierkegaardă. Voi avea sentimentul unui permanent pericol la care sunt expus. Totul se Închide În jurul meu. Nimic nu mai vine către mine. Izolarea mă Împietrește, mă Încremenește, dar această Încremenire este o suferință sufletească și mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
căutarea riscului și Înfruntarea pericolelor prin acte de bravură etcă. Grija este o atitudine față de sine care a fost speculată de filosofia existențialistă. Ea este o stare de neliniște interioară, care se poate manifesta uneori sub formă de crize de angoasă. În aceste momente este pusă În discuție existența persoanei, faptul acesteia de „a-fi-În-lume” ca ființă unică, singură, izolată. Această situație a persoanei o face să-și pună Întrebarea legată de semnificația propriului ei destin. A fi singur, a fi rupt
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoanei o face să-și pună Întrebarea legată de semnificația propriului ei destin. A fi singur, a fi rupt de lume, de celelalte persoane, echivalează cu o Închidere a existenței, care generează neliniștea. Iponhodria este forma somatică, așa cum grija, ca angoasă, este forma psihică a neliniștii. Iponhodria, localizată În sfera somatică a persoanei, este trăită În plan psiho-moral ca o suferință fizică. Persoana crede că este bolnavă. Suferințele sale sunt severe și prin aceasta se consideră condamnată. Ca și grija, care
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
patru straturi sau niveluri ale sentimentelor, după cum urmează: aă Senzațiile, răspândite și localizate la periferia corpului sau În interiorul acestuia (durere, plăcere, cenestezii etc.Ă bă Sentimentele vitale, care aparțin organismului În Întregime (dezgust, răceală, tărie sau slăbiciune, calm sau tensiune, angoasă, sentimentul de bine și sănătate sau de rău și boală, satisfacțieă. Aceste sentimente sunt trăite sub forme diferite de individ, cum ar fi doliul, tristețea manifestată, melancolia etc. Ele sunt stări psihologice ale individului determinate de sentimentele vitale ale acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Nietzsche, „căința este o iluzie internă”. M. Scheler o identifică cu remușcarea. De fapt, căința este regretul de a nu fi făcut un lucru pe care trebuia să-l faci. Ea te va urmări ca o frământare permanentă, generând spectrul angoasei legat de pedeapsa care va veni. Remușcarea este diferită ca nuanță. Ea este reminiscența experienței anterioare pentru care un individ trebuie pedepsit, un fapt de care acesta este conștient. Ea este o autopedepsire sufletească și morală, acel simbolic „ochi al
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
efort de eliberare de sub constrângerea acestora. Orice aspirație este deschidere și depășire. O deschidere a persoanei mele și o depășire de sine, dar și o depășire a lumii. „A-fi-În-lume” implică o „claustrare normativă” acceptată, dar care, În timp va genera angoasa, neliniștea existențială, de care persoana mea dorește să se elibereze, căutându-și echilibrul În altă parte. În mod simbolic, aceasta se realizează prin acte sublimative, Întrucât este imposibil de a ieși din lume, din condiția noastră temporo-spațială. Aspirațiile persoanei completează
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
apelează pentru ruperea legăturilor cu realitatea și refugiul Într-un univers imaginar: alcoolul, drogurile. În plan colectiv, iluzia eliberării de constrângeri o dă apartenența la grupurile marginale și identificarea cu ele etc. Din punct de vedere psihologic, situațiile Închise generează angoasa, neliniștea existențială, slăbesc echilibrul interior și ordinea sufletească. Persoana, profund tulburată, dominată de singurătate și disperare, poate sfârși prin a apela la suicid. În cazul situațiilor-deschise apare o stare de plenitudine interioară, de plăcere, fericire și extaz. Angoasa este Însoțită
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]