1,002 matches
-
Augsburg Germania se prezenta cu 4/5 din populație protestantă. Luptele religioase încă nu s-au încheiat. Catolicii nu s-au împăcat cu statu quo-ul din 1555. Prin urmare, Biserica Catolică a încercat să recucerească numeroase regiuni, declanșând Contrareforma 201. Antagonismele confesionale s-au agravat însă, conducând la organizarea unor partide religioase: Uniunea evanghelică (1608) și Liga catolică (1609). Distrugerea unității culturale a Germaniei medievale, fragmentată politic, a fundamentat modelul de teritorializare a politicii germane 202. IV. ABSOLUTISM ȘI SPIRITUALITATE. SFÂRȘITUL
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
unei monarhii constituționale, cu un sufragiu restrâns, era preponderent. Dizolvarea Adunării Naționale, de la aripa stângă la aripa dreaptă, în care se profilau deja viitoarele partide politice, a făcut dificilă crearea unei ordini constituționale. Nici centrul liberal nu a putut surmonta antagonismele existente pe întregul eșichier politic între partizanii unei "Mari Germanii" (Grossdeutschland) și cei care reclamau o "Mică Germanie" (Kleindeutschland), fără Austria. Dar după ce Austria cerea ca întregul său teritoriu să fie integrat în viitorul Imperiu, susținătorii Micii Germanii resping propunerea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
statutului de subordonat, Albert vorbește despre nesinceritatea ambelor părți, și a superiorilor și a subordonaților, în ierarhia Rundi. După cum spune Bailey (1991:66): Neadevărurile oferă arme celor slabi pentru a face față celor puternici, iar celor puternici pentru a modera antagonismul provocat în rîndul celor slabi de dominarea lor. Multe dintre minciunile spuse de către cei aflați la putere pentru a-i induce în eroare pe cei slabi nu au nici o nuanță de noblețe, însă există și unele care intră în categoria
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o anumită măsură, aceste constrîngeri se leagă și de diferențele sociale și culturale, însă manifestarea lor depinde de acestea. De exemplu, minciuna poate fi pretutindeni o armă folosită de către cei slabi, însă atașamentul celor puternici față de "neadevăruri... care să modereze antagonismul pe care îl provoacă dominația lor asupra celor slabi", după cum spune Bailey, depinde de contextul social și cultural. Există, totuși, o configurație structurală pe care am amintit-o doar în treacăt și care ar trebui analizată mai amănunțit. Mincinosul și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
excepții (Trică Ursu, Mitruț al Joldii, Ioan Vodă, Vlad Țepeș, Doja), nu e dominată de scrupulul individualizării, vizând în linii contrastante, de un violent maniheism, categoria, tagma, ceata. Schema tinde să sufoce totul, în chinga unui tezism agasant. Într-un antagonism ireductibil, două tabere se înfruntă: de o parte, cei săraci lipiți pământului, care „crâșcă și gem”, schingiuiți, batjocoriți, iar de alta, agresorii, nesătui și câinoși, cu o înfățișare neapărat caricaturală sau repugnantă. Când le ajunge cuțitul la os, urgisiții se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
de aceleași valori? Instituțiile societății libere, pluraliste sunt deci și ale culturii române pluraliste. Valorile sale (absolute sau nu) sunt chemate să circule liber, atât în interiorul cât și în afara frontierelor lingvistice. Iar 9Politică și cultură raportul dintre cele două culturi antagonism specific regimurilor totalitare, dintre cultura oficială și alternativă trebuie răsturnat, în mod hotărâtor, în favoarea celei din urmă. Este, de fapt, problema culturală centrală a perioadei de după 1989. Din această cauză, ea revine în discuție am spune, inevitabil ca o temă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
gândește și creează, pe cât posibil, încă liber și se consideră adevărata expresie a culturii române decât conflictul tacit, adesea și manifest, dintre mediocritatea cadrelor de conducere culturală și adevărații creatori și oameni de știință români care activează în țară. Acest antagonism dintre mediocritate și competență, dintre incultură și cultură, dintre impostură, superficialitate și cea mai ieftină publicistică, dintre lozincă și substanță, dintre omul de cultură, de studiu și bibliotecă și activist, a luat în ultimul timp forme acute, dramatice, și ele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
consecvență. Bineînțeles, superoficialul Vasile Nicolescu, directorul publicațiilor și editurilor din Consiliul Culturii și Educației Socialiste, a îndreptat un violent atac împotriva lui Doinaș cu prilejul Colocviului de poezie de acum doi ani, organizat la Iași de Uniunea Scriitorilor. Evident, acest antagonism dintre oficialitate și purtătorii săi de cuvânt literar conformiști și restul scriitorilor care respectând întreaga structură a statului și a societății românești actuale înțeleg să apere în același timp și drepturile literaturii ca artă și activitate specifică, precum și drepturile scriitorilor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de subminare și de desființare a organizației de partid a fost încercată recent, în luna noiembrie, și în cadrul Uniunii Artiștilor Plastici. Aceștia, mai demni, nu s-au prezentat însă la ședință, care, deocamdată, n-a mai putut avea loc. Același antagonism dintre vechile cadre staliniste, dintre activiștii culturali, și restul creatorilor pe deplin conștienți că ei reprezintă adevărata cultură română se manifestă și în domeniul științelor sociale. La 5 septembrie 1980, cu prilejul unei consfătuiri la București a cadrelor filozofice din
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se dezvăluie repede atunci când acest tip de intelectual constată (este dovada naivității sau bunei sale credințe) că el face, în realitate, figură singulară. Un fel de corp străin în interiorul unei organizații politice sau, mai curând, politicianiste. Cum se explică acel antagonism? Formațiunile politice existente, constituite, cu merite istorice incontestabile, au, în mod firesc, ierarhiile, sistemele lor de relații interioare, în general clientelare, criteriile și metodele lor specifice. Toate duc la instalarea unei psihologii și mentalități la care intelectualul de valoare de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
categorie. Nu o dată, în baza conștiinței valorii și competenței sale, el ar dori să joace însă un rol mai activ și în forurile de decizie. Or, începând tocmai de la acest nivel, al practicii politice interioare de partid, încep neînțelegeri și antagonisme latente sau declarate. Riscul respingerii reciproce este mare. Omul politic, să-i spunem de tip activist, empiric, are dificultăți și rezerve reale de a colabora efectiv cu intelectualii, care vin într-un partid sau altul. Iar aceștia din urmă nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se și întâmplă, de altfel. Care-i dă dreptul deci și la o dublă existență: socială, bineînțeles, în primul rând, în baza poziției sale oficiale, dar și specific-literară. Ceea ce produce fenomene permanente de interferență și suprapuneri de planuri, confuzii și antagonisme profund echivoce și dubioase. Scriitorul oficial nu alta este și duplicitatea sa esențială, ontologică am spune se revendică atât în conștiința sa, cât și în viața socială și liberă profesională doar de la calitatea prezumtivă de scriitor, nu și de la aceea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și studiul de față. În primă instanță, discutăm despre o particularizare a localului - indiferent de scara de referință a acestui "local"21 - prin raportare la "un universal". Mai apoi, această raportare se transpune într-o relație antagonică de tip centru-periferie22, antagonismul între cele două elemente fiind generat de tendința excesiv centralizatoare sau din contră, de respingere a periferiei de către centru, prin ignorare. În analiza noastră, localul desemnează o zonă geografică - nordul Moldovei - încadrată în spațiul românesc unificat în 1918. Microregiunea apare
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
poate da întreaga măsură a valorii lui" (Eugen Cialîc). În răspunsul său, Eliade atinge chestiunea sensibilă a complexului provinciei care ar trebui, în opinia sa, eliminat, căci "idealul de aspră spiritualitate creștină" poate fi trăit în orice spațiu românesc. Despre antagonismul centru-provincie notează și un anume Dr. I. G. care recunoaște în revistele regionale adevărate arme de luptă împotriva "acelei prese cotidiene și revistelor literare bucureștene și tot așa contra centralismului economico-politic de acolo, care cu atacuri îndrăznețe [...] caută să dărâme
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
unei competiții care are ca obiect votul popular". Între timp, Kelsen (1981: 190) precizează: (...) ca metodă sau procedură democrația este o formă. De fapt, procedura în urma căreia se pune în practică o ordine socială considerată formală trebuie ținut cont că antagonismul între formă și substanță sau între formă și conținut e doar relativ și că același lucru poate părea formă, dintr-un punct de vedere, și conținut (sau substanță) dintr-altul. (...) Din această cauză nu există o modalitate mai adecvată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mecanism economic orientat către producția de piață. d) Al patrulea factor este absența unei coaliții aristocratico-burgheze dirijate împotriva țăranilor și a muncitorilor. Dacă "căsătoria dintre secară și oțel" (sau coaliția aristocrație moșierească- industriași) este cale sigură spre soluții autoritare, un antagonism considerabil între elementele mercantile și industriale, pe de o parte, și aristocrația moșierească, de altă parte, favorizează o competiție pentru câștigarea unui sprijin popular cât mai larg, care, în cele din urmă, integrează clasa muncitoare în regimul democratic. Deoarece există
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și industriale, pe de o parte, și aristocrația moșierească, de altă parte, favorizează o competiție pentru câștigarea unui sprijin popular cât mai larg, care, în cele din urmă, integrează clasa muncitoare în regimul democratic. Deoarece există doar presupuneri privitoare la "antagonism" și "concurență", este esențială existența unei burghezii urbane ample și viguroase. e) Al cincilea factor este o ruptură revoluționară cu trecutul. Moore o interpretează "pozitiv", considerând fenomenul indispensabil democratizării (de exemplu "revoluțiile" engleze, americane și franceze). Analizând aspectele mai importante
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
le folosesc unii împotriva altora! Într-adevăr, este prea ușor de calomniat ordinea industrială când, pentru a o descrie, se împrumută tot vocabularul bătăliilor. În această privință, diferența profundă, ireconciliabilă între socialiști și economiști constă în următoarele: socialiștii cred în antagonismul esențial al intereselor. Economiștii cred în armonia naturală, sau mai degrabă în armonizarea necesară și progresivă a intereselor. Totul este aici. Plecând de la acest lucru dat, că interesele sunt în mod natural antagonice, socialiștii sunt conduși, prin forța logicii, să
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
caz, oamenii se luptă pentru a se ruina. Și vă mai amintiți că, înainte de a fi rege, chiar această axiomă v-a condus pe cale logică la maximele: "Ceea ce unul câștigă, altul pierde. Profitul unuia este paguba altuia", care implică un antagonism iremediabil între toți oamenii. E foarte sigur că așa stau lucrurile. Filozof sau legislator, fie că raționez, fie că acționez, plecând de la acest principiu banii înseamnă bogăție ajung întotdeauna la această concluzie și la acest rezultat: războiul universal. Înainte de a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
vedeți în adevărata lor lumină funcțiile numerarului și ale economiei politice în general. Dar, din conversația cu dumneavoastră, îmi rămâne următorul lucru: că aceste chestiuni sunt de cea mai mare importanță; căci, pace sau război, ordine sau anarhie, uniune sau antagonism, la capătul soluției sunt cetățenii. Cum se face că în Franța cunoaștem atât de puțin o știință care ne privește pe toți atât de aproape și a carei răspândire ar avea o influență atât de decisivă asupra sorții umanității? Se
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
argumentului, că o privați de forța sa și că dați dreptate, cel puțin în partea filozofică și morală a chestiunii, Comuniștilor de toate nuanțele? Și apoi, domnule, un spirit atât de luminat ca dumneavoastră ar putea oare admite ipoteza unui antagonism radical între Util și Just? Vreți să vă vorbesc franc? Decât să vă hazardați cu o aserțiune atât de subversivă, atât de lipsită de pietate, aș vrea să spuneți mai degrabă: "Iată o chestiune specială în care, la prima vedere
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
trebuie, indiferent ce se va întâmpla?" Spre acest lucru înclină sufletele cinstite; dar cine ar dori să își ia responsabilitatea de a arunca țara sa și umanitatea în mizerie, dezolare și moarte? Îl provoc pe oricine este convins de acest antagonism să se decidă. Mă înșel. Se va lua o decizie și inima umană este astfel făcută încât se va pune interesul înaintea conștiinței. Acest lucru este demonstrat și de fapte, deoarece peste tot unde s-a considerat că regimul protector
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pentru a vă crampona de interes? Nu mai declamați atâta împotriva unui mobil care vă guvernează, cum îi guvernează de altfel pe simplii muritori. Această experiență m-a avertizat că, înainte de toate, trebuie rezolvată această îngrozitoare problemă: există armonie sau antagonism între Justiție și Utilitate? Și, prin urmare, scrutată partea economică a regimului restrictiv; căci, deoarece chiar campionii fraternității acuzau o pretinsă pierdere financiară, devenea clar că nu este suficient să fie pusă cauza Justiției la adăpost de orice îndoială, trebuia
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ca și cum nu le-a înțeles? De ce a trebuit ca, în loc să demonstreze că economiștii n-au predat niciodată altceva decât solidaritatea și armonia intereselor, ceea ce ar fi putut face cu atâta ușurintă, aproape că i-a semnalat ca fiind doctori ai antagonismului. Și este cu atât mai de mirare maniera în care îi trazează, întrucât examinând de aproape inovațiile pe care a dorit să le introducă în știință, se poate observa că disensiunea privește întotdeauna cuvintele și nu chestiunile în sine. Astfel
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
domeniul internațional, în care se aplică alte legi decît cele socialiste. Cum am văzut deja, coexistența pașnică nu era diferită de vederile realiste: forță, corelație a forțelor, sfere de influență, într-o competiție bipolară de sumă zero cu elemente de antagonism și cooperare, unde diplomația prevalează în fața relațiilor pur militare. Ea împărtășește de asemenea cu realismul toate capcanele privind definirea exactă a conceptelor de bază, dificultatea integrării factorilor transnaționali și o perspectivă care privilegiază tot mai mult status quo-ul, mai ales
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]