1,367 matches
-
Divizia a 101-a a întâmpinat o rezistență redusă și a cucerit patru dintre cele cinci poduri. Podul de la Son a fost aruncat în aer mai înainte ca parașutiștii aliați, care fuseseră implicați într-o scurtă luptă cu servanții bateriilor antiaeriene, să-l poată cuceri. După ceva vreme, în aceeași zi, câteva contraatacuri ale Divziei a 59-a de infanterie germană (din cadrul Armatei a 15-a, care reușise să se retragă pentru că Antwerpul nu fusese izolant de aliați) au fost respinse
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
de-al doilea val de transport de la ora 13:00. Pentru eliberarea acestor zone de parașutare, Regimentul al 508-lea de parașutișiti a atacat în jurul orelor 13:10 și a eliberat zona în 50 de minute, capturând și 16 tunuri antiaeriene și 149 de prizonieri. Al doilea transport aerian, întârziat de ceață, a aterizat deabia la ora 15:30 - elemente ale batalioanelor de artilerie transportate cu planoarele. După 20 de minute, 135 de bombardiere B-24 au lansat în zona de aterizare
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
calea aerului efectuată de RAF a fost respinsă de singura escadrilă de avioan de vânătoare german disponibilă de-a lungul întregii acțiuni. Avioanele Focke-Wulf Fw 190 au prins avioanele aliate la altitudine joasă și a doborât 15 dintre ele. Focul antiaerienei germane a mai doborât încă opt avioane aliate de transport. Vânătorii germani au reușit să penetreze ecranul protector asigurat de avioanele americane de intercepție datorită faptului că una dintre escadrilele americane a ajuns cu întârziere în sectorul de patrulare dinte
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
germane de faptul că ofensiva de vară sovietică viza Grupul de Armate Ucraina de Nord. Au avut loc false concentrări de forțe, iar avioanele de recunoaștere germane au „reușit” (în fapt au fost lăsate în mod selectiv să depășească apărarea antiaeriană sovietică) să descopere sus-numitele concentrări. Transmisiunile radio au fost folosite pentru a crea impresia unei intense activități în zona Ucrainei, în timp ce în zona vizată de atacul sovietic a fost impusă tăcerea radio. Deși la nivelul corpurilor de armată, comandanții germani
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
din vara anului 1941 a fost imens. Armata germană se aștepta să înfrunte un inamic inferior, însă T-34 era superior tancurilor germane și aproape invulnerabil în condiții normale de luptă. Singurele arme eficiente împotriva noului tanc sovietic erau tunul antiaerian de calibrul 88 mm, aviația și folosirea obuzierelor de la distanță mică. Infanteria germană era dotată cu tunul anticar PaK de calibrul 3,7 cm. Acesta a fost denumit ulterior „ciocănitorul de uși” de către infanteriștii germani fiindcă era complet ineficient împotriva
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
șasiu de T-34 au fost echipate cu scripeți și palane pentru scoaterea tancurilor avariate. La mijlocul anilor 1980 a fost propusă o modernizare a tancurilor T-34/85 cu următoarele componente: telemetru laser, stabilizator în două planuri pentru tun, mitraliera antiaeriană de cal. 12,7 mm DȘK, proiector în infraroșu Luna, manșon termic pentru țeava tunului, șorțuri laterale anticumulative din covor de cauciuc, grenade fumigene, lamă de buldozer opțională, motorul tancului T-55, șenile modernizate (cu articulație metal-cauciuc), galeții tancului T-
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
cade. Apoi atacă și al treilea inamic, care se îndreaptă spre sol, deși nu are incendiu la bord. Probabil că echipajul a ales prizonieratul... În acel moment, al doilea avion lovit de Agarici este luat în primire și de artileria antiaeriană română. Celelalte două avioane sovietice au dispărut în acest timp, abandonând misiunea, iar Agarici a revenit pe Mamaia, în limită de benzină. Rezultatul primei lupte aeriene din acest război a fost: trei bombardiere sovietice doborâte, dintre care două atribuite locotenentului
Horia Agarici () [Corola-website/Science/308908_a_310237]
-
dintr-o aeronavă în mișcare, deasupra orașului Los Angeles. Primele utilizări militare ale parașutei au fost făcute de către operatorii baloanelor de observație pentru artilerie, în timpul Primului Război Mondial. Aceste baloane erau legate la pământ, fiind ținte sigure pentru avioanele inamice, în ciuda apărării antiaeriene puternice. Din cauza hidrogenului cu care erau umflate baloanele, pericolul de explozie în cazul unui atac aerian era foarte mare, iar șansele de supraviețuire ale echipajului erau foarte mici. De aceea observatorii părăseau balonul imediat ce se zăreau aeronavele inamice, coborând la
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
Școala Militară Superioară de Ofițeri Activi "Nicolae Bălcescu" din Sibiu (1960 - 1964) și Academia Militară (1973 - 1975). După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost încadrat în funcțiile de comandant de pluton de infanterie Rgt. 3 infanterie (1964), ulterior de mitraliere antiaeriene în Regimentul 21 mecanizat, comandant de pluton și companie în Batalionul 22 vânători de munte în garnizoana Sf. Gheorghe (1965-1967), după care a fost numit în secretariatul Comandamentului Armatei a 3-a din Cluj-Napoca, unde a activat până în anul 1973
Dumitru Cioflină () [Corola-website/Science/304923_a_306252]
-
germanilor au fost de aproximativ 16.000 de soldați, 365 aviatori și 126 marinari. Luftwaffe a fost dezorganizată. Piloții de vânătoare polonezi au pretins că au doborât 126 de avioane germane. 90 de avioane au fost doborâte de focul artileriei antiaeriene, și au mai rămân 70 de avioane despre care nu se știe cine le-a doborât. 300 de alte avioane germane au fost atât de grav avariate, încât nu au mai putut fi reparate. Forțele aeriene poloneze au pierdut 327
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
nu se știe cine le-a doborât. 300 de alte avioane germane au fost atât de grav avariate, încât nu au mai putut fi reparate. Forțele aeriene poloneze au pierdut 327 avioane, din care 67 au fost doborâte de artileria antiaeriană. În conformitate cu prevedrile a două decrete date de Hitler pe 8 și 12 octombrie, o mare parte a vestului Poloniei a fost anexat de Germania. Printre acestea se aflau zonele pierdute de Germania la încheirea primului război mondial prin semnarea Tratatului
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
alianța cu Germania și pentru politica urmată de Mussolini atât pe plan intern, cât și internațional. În 28 iunie 1940 fu ucis în timp ce se întorcea dintr-un zbor de recunoaștere la Tobruk, când avionul său fu distrus de un tun antiaerian italian. O zi mai târziu, în buletinul Forțelor Armate scria: "În ziua de 28, zburând pe cerul din Tobruk, în timpul unei acțiuni de bombardament inamică, aparatul pilotat de către Italo Balbo s-a precipitat în flăcări. Italo Balbo și echipajul au
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
Direcției de Planificare-Înzestrare și Mobilizare din Marele Stat Major (septembrie 1960 - decembrie 1962). În anul 1961 a fost avansat la gradul de general-maior (cu 1 stea). În calitate de șef de direcție în Marele Stat Major și expert în probleme de artilerie antiaeriană, a participat la ședința din martie 1961 a Consiliului Politic Consultativ al țărilor membre ale Tratatului de la Varșovia de la Moscova, unde s-a decis și înzestrarea cu rachete a armatelor țărilor membre. Devine apoi șef al Direcției Generale a Înzestrării
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
Angliei a fost purtată pe cerul județului. Între iunie 1944 și martie 1945, peste 10.000 de bombe zburătoare V1 sau "Doodlebugs", au fost trase spre Londra de la baze din nordul Franței. Deși multe au fost distruse de avioane, tunuri antiaeriene și baloane de baraj, atât Londra cât și Kent au fost lovite cu aproximativ 2.500 dintre aceste bombe. După război, granițele Kent-ului s-au schimbat de mai multe ori. În 1965 au fost create cartierele din Bromley și
Kent () [Corola-website/Science/305007_a_306336]
-
cerșetorul Alois Pitzinger, căruia îi făcuse portretrul); fotografia era însoțită de un text prin care se oferea recompensa de 1000 de mărci celui care va oferi informații despre el. În aceeași zi (26 februarie) a fost arestat într-un refugiu antiaerian. Ceilalți membri ai grupului au fost decapitați și ei în vara anului 1943. Prietenii și colegii „Trandafirului Alb”, care au ajutat la pregătirea și distribuirea manifestelor, au fost arestați când au înfruntat pericolul și au adunat fonduri pentru văduva și
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
sale și promisiunea a 1000 de mărci pentru cel care va oferi informații despre el. Schmorell - vânat de naziști - a reușit pentru câtva timp să se ascundă. Pe 24 februarie 1943, în timpul unui bombardament aerian, a fost recunoscut în refugiul antiaerian unde se adăpostise și a fost denunțat de Alois Pitzinger (al cărui portret Alexander îl făcuse câtva timp înainte). Imediat a fost arestat. A fost judecat pe 19 aprilie 1943, împreună cu Willi Graf și cu Profesorul Kurt Huber; condamnat ca
Alexander Schmorell () [Corola-website/Science/306270_a_307599]
-
Istorie. La doar 23 de ani, imediat după absolvirea facultății, Vintilă Corbul se angajează judecător. Fiind un "răzvrătit", se căsătorește cu Ana Stoenescu, fata unui simplu muncitor. Vintilă Corbul a fost, în al II-lea Război Mondial, locotenent de artilerie antiaeriană și, ulterior, pilotul comandantului forțelor aeriene române. După război, toate proprietățile familiei sunt confiscate. Vintilă Corbul și familia sa sunt evacuați și forțați să locuiască în bucătăria unui imobil șubrezit, într-una din cele patru camere locuite de patru familii
Vintilă Corbul () [Corola-website/Science/304770_a_306099]
-
din nou-construitele cartiere muncitorești din București (astăzi Bulevardul Nicolae Grigorescu), precum și Pieței Titan. După Revoluția din decembrie 1989, bulevardul și piața au fost redenumite. De asemenea, obiective industriale și militare au primit numele generalului (Școala Superioară de ofițeri de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație “Leontin Sălăjan” din Brașov etc.).
Leontin Sălăjan () [Corola-website/Science/304808_a_306137]
-
membru al Comitetului Central al PCR (1965-1984). De asemenea, a fost deputat în Marea Adunare Națională. Generalul Ioniță devine apoi comandant al Aviației Militare (februarie - noiembrie 1956), membru în Consiliul Militar (decembrie 1958 - noiembrie 1959) și comandant al Comandamentului Apărării Antiaeriene (octombrie 1959 - decembrie 1962). Pe rând este avansat la gradele de general locotenent (martie 1961), general colonel (octombrie 1964) și general de armată (mai 1971), cel mai înalt grad din Armata Română din acea perioadă. După ce în perioada decembrie 1962
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]
-
fi aruncate, ca nu cumva să rănească pe cineva la sol. Pierderile britanice în timpul "ofensivei aeriene împotriva Germaniei" au fost scăzute: șapte bombardiere au fost doborâte în timpul raidurilor aeriene, iar două avioane Spitfire au fost doborâte de focul propriilor baterii antiaeriene. Pe 11 septembrie, au fost stopate toate raidurile aeriene. Atât rapoartele antebelice ale spionajului polonez, cât și mărturiile postbelice ale unor generali naziști, în principal ale lui Wilhelm Keitel și Alfred Jodl, afirmă că pe frontul de vest existau în
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
Vologda din prezent. În anii al II-lea Război Mondial, în Vologda a fost instalată situația militară și industria a fost trecută la producerea armatei. Toamnă 1941 Vologda devine oraș frontal. Orășenii luau parte în lupta. Se construiau sisteme defensive antiaeriene, si ca rezultat nici o bombă nu a căzut pe oraș, cu toate ca încercări de bombare erau destule. Pe banii orășenilor a fost formată coloana de artilerie „Colhoznicul din Vologda”, în cinstea căreia și în cinstea orășenilor care aveau activitate în lupta
Vologda () [Corola-website/Science/305513_a_306842]
-
întâmpinarea summitului de la Washington (Adoptare.) Dezbateri asupra proiectului de Hotărâre pentru constituirea Comisiei parlamentare de anchetă privind actele de contrabandă de la Aeroportul Otopeni. Adoptarea proiectului de Hotărâre privind aprobarea intrării și staționarii pe teritoriul României a doua divizioane de rachete antiaeriene ale Armatei Naționale a Republicii Moldova pentru executarea unor activități de pregătire pentru lupta și trageri antiaeriene. Dezbateri asupra proiectului de Hotărâre privind organizarea și funcționarea Comisiei speciale a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului de
Corneliu Dorin Gavaliugov () [Corola-website/Science/305329_a_306658]
-
privind actele de contrabandă de la Aeroportul Otopeni. Adoptarea proiectului de Hotărâre privind aprobarea intrării și staționarii pe teritoriul României a doua divizioane de rachete antiaeriene ale Armatei Naționale a Republicii Moldova pentru executarea unor activități de pregătire pentru lupta și trageri antiaeriene. Dezbateri asupra proiectului de Hotărâre privind organizarea și funcționarea Comisiei speciale a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului de Informații Externe. Dezbaterea și adoptarea proiectului de Hotărâre privind participarea țării noastre la Forța viitoare din
Corneliu Dorin Gavaliugov () [Corola-website/Science/305329_a_306658]
-
Rahova este un cartier din sud-vestul Bucureștiului, România, situat în sectorul 5, în vestul râului Dâmbovița. Numele cartierului provine de la victoria obținută la Rahova de armatele române, în 9 noiembrie 1877. Cartierul este delimitat în vest de Strada Antiaeriană, Drumul Sării și Piața Panduri, în nord de Șoseaua Panduri și Calea 13 Septembrie, Bulevardul George Coșbuc, Șoseaua Viilor și Șoseaua Sălaj în est și periferia Bucureștiului în sud. Cele mai importante străzi sunt Calea 13 Septembrie și Calea Rahovei. Cartierul
Rahova (cartier) () [Corola-website/Science/303439_a_304768]
-
Creta nu aveau suficiente transportoare de trupe sau camioane, ceea ce a limitat mult capacitatea de reacție la atacul german. Aliații dispuneau de 85 de piese de artilerie de diferite calibre, multe dintre ele capturate de la italieni în nordul Africii. Apărarea antiaeriană era asigurată cu ajutorul bateriilor antiaeriene cu tunuri automate de 20 mm, aflate în număr aproximativ egal în jurul celor două aeroporturi importante ale insulei. Tunurile erau camuflate cu grijă, de cele mai multe ori în apropierea plantațiilor de măslini. Unele dintre baterii au
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]