12,966 matches
-
banal, atunci primea pregătirea necesară pentru a intra gata dedurizat, în sufletul oamenilor. Și devenea, printre altele, motiv de exorcizare a răului. Devenea o veritabilă armă de apărare a omului, în fața neprevăzutului. (Vezi și părerea Sf. Augustin vizavi de teatrul antic, acesta având, oricum am lua-o, și o valoare taumaturgică.) Ce-ar fi să-mi imaginez ce s-ar fi ales de crima Clitemnestrei bunăoară, dacă vestea uciderii lui Agamemnon ar fi fost transmisă de la emițător la receptor în câteva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lucrurile în serios. Mai apoi, în loc să citesc altceva, mă încumet să reiau pagini din jurnalul la care scriam de zor după cutremurul din ’77: „După ce, la revenirea din armată, în toamna lui ’76, târziu, când constatasem că statuetele principalelor zeițe antice achiziționate de mine de-a lungul anilor (statui de zeibărbați nu țin minte să-mi fi cumpărat vreodată, singura statuie bărbătească fiind a regelui David, copie după David al lui Michelangelo, profanată și ea, prin amputarea mădularului masculin) fuseseră ba
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că-și revenea. 11. Epa regreta de multe ori că nu reușise în ultimul timp, oricât s-ar fi străduit, să mai recitească Odiseea lui Homer, așa cum își pusese cu ani în urmă, în gând. Simțea că lectura unei opere antice și mai ales rememorarea unor nume de personaje memorabile și de locuri i-ar regenera memoria. L-ar vindeca. Toate acestea cu atât mai mult, cu cât era de părere că întreaga viață a omului nu-i altceva decât o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dumitale, e alta. Da, sunt de acord că viața noastră e prefigurată de o altă lume care depășește puterea noastră de înțelegere. Este de fapt ceva deasupra logicii care ne aproprie. Îmi câștigase încrederea. Acum aveam curaj: Da. În epopeile antice, observați că întotdeauna, într-o confruntare umană se amestecă în chip nevăzut zeități care se războiesc mai abitir decât oamenii. Războiul lor e decisiv și pentru oameni. Acolo se aranjează cine va fi învingătorul aici pe pământ. (Vezi lupta Achile-Hector
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ilea Hera, ca toate zeitățile antichității precreștine, e o închipuire a oamenilor din acea societate. Atât, nimic mai mult. E o concretizare a ideilor, a credințelor, e o antropomorfizare specifică gândirii grecești, dar e numai o simplă modalitate a omului antic elen-timpuriu de a percepe imperceptibilul. Așa cum e creștinul, bunăoară. Și nu exagerăm apropiindu-le până la un loc. Între zeitățile antice păgâne și sfinții creștini e însă o mare prăpastie. Primele au acces numai la apariții, la încarnări demonice (după părerea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o concretizare a ideilor, a credințelor, e o antropomorfizare specifică gândirii grecești, dar e numai o simplă modalitate a omului antic elen-timpuriu de a percepe imperceptibilul. Așa cum e creștinul, bunăoară. Și nu exagerăm apropiindu-le până la un loc. Între zeitățile antice păgâne și sfinții creștini e însă o mare prăpastie. Primele au acces numai la apariții, la încarnări demonice (după părerea mea, ele se încadrează în ceea ce am putea numi sacrul negativ), pe când ceilalți se bazează pe ancorarea în concret a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mare grijă! Nu te pripi. Nu te lăsa dus de valul feminin cu una, cu două. Nu prea merită. Din exterior totul pare perfect. Mai ales că ești în centrul atenției. Și las-o mai încet cu herghelia de zeități antice, un adevărat underground ceresc. Credeți, domnule Ilea ? Trebuie să răspund cu da sau cu nu? Da. Ei bine, nu-zâmbi victorios Regizorul. Zău așa? Zău așa. Aș fi vrut, domnule, să fiu credincios...credemă, dar... Și ce vă împiedică? Valul? Nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
timp de milenii. Câteva macarale Își repezeau brațele oțelite În zidurile Colosseumului, un excavator mușca din piatra Fontanei di Trevi ca dintr-un tort, câteva mașini de curse concurau pe Via Appia, iar o motostivuitoare prinsese În ghearele-i puternice antica sculptură circulară Gura Adevărului, Încercând s-o fărâme ca pe-un biscuit. În scurt timp Însă, avea să devină din ce În ce mai clar că mașinile Întâmpinau și câteva probleme În drumul lor spre socialism. Risipa de combustibil, lipsa know-how -ului și a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
patruzeci și doi de ani, devenisem, așadar, un anonim tocit și plictisit. În plus, trebuie să recunosc, frumusețea trupească Își pierduse ceva din lustru, genunchiul stâng scârțâia ca o ușă de sobă neunsă, iar În cap auzeam mereu un cor antic de voci cântând piesele lui Marilyn Manson. Cam așa stăteau lucrurile În după-amiaza aceea În care, sătul de tumultul și de lipsa de norme morale a lumii, după ce pistolul cu doi guguștiuci Înamorați al bătrânului a tușit sec În urechea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
latente) și pe Espumisan (medicament recomandat În cazul acumulărilor de gaze) drept membri de vază ai nobilimii, iar pe Asorian (unguent bun pentru dermatozele inflamatorii), Theophylline (antiastmatic) și Omez (inhibitor al pompei de protoni din gastrocite) ca pe niște poeți antici de un inegalabil rafinament. Când ești bolnav, poți fi tot ce vrei și unde vrei. Călare pe pastila ta ca baronul Münchausen pe ghiulea, parcurgi teritorii de o nesfârșită Întindere, călătoria se desfășoară În adâncimile tăcute ale propriei ființe, sub
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nervi, fibroame dezvoltându-se molcom pentru a Împiedica funcționarea sistemelor, pe toate le simțeam mai bine acum, când orice legătură cu ele dispăruse. Aflam constelații de mică pe plafonul celest, unde mii de care se Întreceau ca pe vremea Romei antice. O pastilă efervescentă risipindu-și ceața translucidă În pahar Înfățișa În sens invers episodul separării pământului de ape. Când vertebrele osteneau, o Întoarcere spre antipozii camerei Îmi dezvăluia alte miracole. Tabloul reprezentând o vază cu trei crizanteme galbene, așezată pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nevăzut, dîndu-le destinații uluitoare", iar autorul comentează cu un zîmbet bine dozat: "Vocabularul rudarilor, pe care mă sfiesc să-l reproduc (s.m.), însă nu mă sfiam să-l ascult, revenea cu amploare și c-o artă de o sumbră și antică măreție." Astăzi, asemenea "sfieli" aparțin de multișor trecutului, iar cuvintele absente din dicționar apar nestingherit în proză și în poezie, pătrunzînd sub forma citatelor și în critica literară. Căci ar fi curată ipocrizie să-i pretindem cronicarului unei cărți mai
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
participante, al marilor muzee, este înfățișată o imensă panoramă a culturii și a artei europene, o panoramă extinsă pe o perioada de 13 secole, de la primele momente ale conștiinței de sine a epocii celei noi, cea care a urmat civilizației antice greco-romane, și până la marele concert paneuropean al Barocului târziu, marele "secol al luminilor". Sunt expuse 336 de piese ce provin din mai mult de 150 de colecții și muzee europene. Preluată din tezaurul Muzeului Național de Istorie, țara noastră prezintă
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
de despoți, în care dreptul civil și penal modern se implantează cu greutate, iar cutumele tradiționale posedă încă o mare forță, o lume propice tragediilor" (p. 126). Iar femeile ce plâng deasupra sicrielor, după atentatele de azi, amintesc de bocitoarele antice, lumea care a generat tragedia fiind încă o lume vie. Și în eseul din a doua parte a cărții intitulat Note despre lectură, eseistul evidențiază relația de complementaritate dintre psihanaliză și literatură, condiția acestora fiind una amenințată într-o societate
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
Amestecul de voluptate și moarte, frica de continua amenințare a fatalității, revelația micimii ființei umane, zdrobite sub lespedea Destinului sunt elemente definitorii ale scrisului Irinei Egli. Pământ pustiu (titlul versiunii în limba română a romanului Terre salée) este o tragedie antică strămutată în plină modernitate. La fel ca în tragedia antică, personajele sunt conduse de un Destin implacabil. Ele nu au nici forța, nici voința să iasă de sub vraja propriului destin tragic. Își asumă propria condiție (mizeră) ca pe o fatalitate
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
fatalității, revelația micimii ființei umane, zdrobite sub lespedea Destinului sunt elemente definitorii ale scrisului Irinei Egli. Pământ pustiu (titlul versiunii în limba română a romanului Terre salée) este o tragedie antică strămutată în plină modernitate. La fel ca în tragedia antică, personajele sunt conduse de un Destin implacabil. Ele nu au nici forța, nici voința să iasă de sub vraja propriului destin tragic. Își asumă propria condiție (mizeră) ca pe o fatalitate, fără să se revolte și fără să o problematizeze. Deasupra
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
și căreia i se supun necondiționat. Amorurile sunt blestemate, relațiile incestuoase dintre tată și fiică se consumă cu voluptate sub semnul aceleiași fatalități reciproc asumate, nu există loc de fugă, singura evadare este în moarte. La fel ca în tragedia antică (mitul lui Oedip - nu întâmplător actrița Ioana își invită la un moment dat prietenii la premiera tragediei Oedip Rege) sau în cea shakespeariană (Hamlet este altul dintre clin d'oeil-urile preferate ale autoarei), viața este o luptă în care trădările
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
este întipărită pe vechile ruine și în gena locuitorilor acestor meleaguri. Vechiul oraș Mangalia dispare în amintirile Andei, sub dune tot mai groase de uitare, așa cum inocența se pierde în repetitivitatea mecanică, indiferentă, a incestului. Într-un amestec de mituri antice (pe alocuri și creștine) omul își caută unitatea primordială (de unde fatalitatea incestului dintre fiică și tată; nu se poate spune cu precizie și nici nu contează cine pe cine seduce sau dacă există o victimă în această relație blestemată), este
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
din Pacific, avea sonorități latine mai mult decît evidente. De altfel, În perioada cît insula se aflase sub ocupație românească, fusese vizitată de un grup de savanți tracologi care ajunseseră fără nici un efort la concluzia că limba rolanzilor derivă din antica limbă traco-dacică. Mai tîrziu, această teorie a fost numită protocronism, iar ulterior, pe baza ei, un mare istoric american de origine română a declarat că nu românii sunt urmașii Romei, ci invers; la un congres de dacologie, desfășurat În anul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Întrucât mi s-a părut că și el radia de fericire m-am întrebat dacă nu cumva se împăcase cu Antonia. Dar era imposibil. Peste capul lui Palmer m-am uitat la Honor Klein. Continua să zâmbească precum o statuie antică. — Ce-ar fi să plecați voi doi, copii? Eu vreau să stau de vorbă serios cu pacienta mea, spuse Palmer. M-am ridicat și am spus: — Atunci, rămas-bun, și am sărutat-o pe Georgie pe frunte. Ea a murmurat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În clipa aceea am simțit că sunt într-adevăr pe punctul de a leșina și mi-am înfipt mâinile în încrustațiile ușii pentru ca durerea să mă ajute să-mi revin. Ea mă privea cu același zâmbet abia schițat de statuie antică, și i-am simțit din plin puterea. Am reușit să-mi controlez respirația. Cu o vădită și nemiloasă atenție Honor aștepta să încep să vorbesc. În cele din urmă am spus: — Cred că-ți dai seama că sunt îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și indienii. În acest caz nu era deloc greu de observat că, de fapt, erau niște femei cu șolduri late, sâni mici și păr rar. Pe raftul de lângă Dora se vedea un șir de faluși În miniatură provenind din culturile antice mediteraniene. Nu puteam să nu mă gândesc la spatula vârâ În buzunar de Karp: În ceea ce privește conturul său, s-ar fi Încadrat perfect Între obiectele alungite de pe raft. — Lucrurile care ne plac au multe nume, remarcă solemn ghidul nostru, Înștiințându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care Îi acoperea picioarele, Else se arătă ofensată. — Știu anatomie, Sascha. Și chiar și nume de mușchi. Conform spuselor doctorului, societățile ideale funcționează ca scrot strâns. Necesită conducător puternic cu viziuni. De aia numele. Astfel au funcționat statele-orașe din Grecia Antică, trase concluzia Hauptstein, și nu exista nici un motiv ca astfel de principii să nu poată fi puse În practică chiar și azi, poate chiar la o scară mai mare. — El zice că orașul nostru de despărțea În Sodoma În est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai mult la Întâmplările astea nefericite, cu atât vedeam mai clar că ele avea legătură cu „apostolul spermei“ despre care vorbise Karp la muzeu. Hauptstein folosea resursele Fundației fără știrea lui Froehlich, pentru a pregăti o societate bazată pe idealuri antice. Dar, judecând după cele Întâmplate aseară, ceva Îi punea Încă planurile În pericol - și asta nu putea fi decât filmul. Cel mai probabil, conținea Înregistrări care demascau activitatea frăției și le arătau așa cum erau de fapt: ilegale. Dar de ce, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
telefon, să discute cu doctorul ei. Dar el ar fi stat de vorbă cu ea? Mă îndoiesc! Trebuie s-o facă, mutul ăla nemernic, până nu-și pune nebuna în practică răzbunarea ireversibilă! UN MANECHIN ÎȘI TAIE BEREGATA ÎN AMFITEATRUL ANTIC; spectacolul cu piesa Medeea întrerupt de o sinucidere... și vor publica bilețelul pe care îl vor găsi, mai mult ca sigur, într-o sticlă vârâtă în vongă. „De vină-i Alexander Portnoy. M-a silit să mă culc cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]