916 matches
-
în dosarul său de la Yad Vashem apare și o poză cu autograf în care Ghiță Cristescu îl ține de braț pe Anițoiu. Același dosar conține câteva sute de scrisori, acte, declarații și fotografii din care reiese activitatea sa antilegionară și antifascistă. În anul 1938, Anghel Anițoiu lucra la Asociația Veteranilor de Război „Marele Voievod Mihai“ care funcționa pe lângă Casa Regală și era secretar al Comandamentului Corpului 5 Armată. În această calitate, el a avut acces la ordinele secrete privind perchezițiile, arestările
Anghel T. Anuțoiu () [Corola-website/Science/323068_a_324397]
-
(n. 29 aprilie 1885 - d. 31 martie 1948) a fost un jurnalist și scriitor ceh de limbă germană. Participant activ la lupta antifascistă, a întemeiat reportajul ca formă a luptei sociale. Astfel, a scris reportaje revelatoare prin plasticitatea evocării și subtilitatea comentariului. Activitatea jurnalistică și-a început-o în anul 1906, când a lucrat ca reporter la ziarul "Bohemia" de limbă germană. Interesele
Egon Erwin Kisch () [Corola-website/Science/323218_a_324547]
-
Oleksandr Evdokimovici Korneiciuk (în , n. 25 mai 1905 - d. 14 mai 1972) a fost un dramaturg ucrainean sovietic. A scris drame dedicate eroismului în războiul civil și cel antifascist. Teatrul său se caracterizează prin acțiune bine condusă și spiritualitatea dialogului, limbajul popular de intens lirism. În 1943 a fost decorat cu medalia "Erou al Uniunii Sovietice", iar în anii 1941, 1942, 1943, 1949, 1951 a primit "Medalia Stalin". În
Oleksandr Korneiciuk () [Corola-website/Science/323350_a_324679]
-
fost luat prizonier de germani fiind închis în fortăreața de la Metz de unde a evadat cu ajutorul unei călugărițe, , care organizase o rețea pentru a ajuta evadarea și refugierea în Franța a prizonierilor de război. Ajuns la Paris, Bruhman a recrutat luptători antifasciști organizând în martie 1942 grupul parizian FTP-MOI, prin fuziunea cu "Organizația Specială a Mâinii de lucru Imigrante" (Organisation Spéciale - OS-MOI) condusă de . Acest grup a desfășurat numeroase acțiuni împotriva ocupanților germani precum sabotaje și atacuri împotriva militarilor germani izolați sau
Boris Holban () [Corola-website/Science/326886_a_328215]
-
în Parlament și a publicat articole pe această temă. Mai aproape de activitatea sa profesională, în perioada 1930- 1936 a ținut conferințe legate de problemele familiei și de profilaxia bolilor venerice. Împreună cu alți intelectuali ieșeni a fost printre fondatorii "Comitetului național antifascist" (1933). Profesorul Mironescu a participat la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918) exersând ca medic în spitale de contagioși (holeră) și de boli nervoase. A fost decorat cu următoarele ordine și medalii române și
Ioan I. Mironescu () [Corola-website/Science/325656_a_326985]
-
Krujoslav Dragonovic, au organizat rute de scăpare prin care naziștii puteau să fugă în America de Sud.Se refugiază în Sardinia cu ajutorul CIC (Counter Intelligence Corp) a Armatei a V-a americane, unde face parte din Comitetul Național de Eliberare al rezistenței antifasciste. În anul 1945, este arestat pentru prima oară oficial, în urma acuzațiilor de activitate fascistă, dar este imediat eliberat de către SIM (serviciul secret militar, viitorul SISMI) în schimbul unei liste cu 50 de nume de colaboratori ai Gestapo-ului german în zona
Licio Gelli () [Corola-website/Science/326215_a_327544]
-
aprecieze această țară milenară și pe locuitorii săi, despre calitățile cărora și-a păstrat o stimă deosebită toată viața Întorcându-se în Italia în ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial, Peccei s-a implicat imediat în mișcarea de rezistență antifascistă, devenind membru al grupării Justiție și libertate. După război, a fost implicat în reconstrucția Uzinelor Fiat și a participat la variatele eforturi private și publice de a reclădi Italia, inclusiv la fondarea companiei aeriene Alitalia. În 1949, a plecat în
Aurelio Peccei () [Corola-website/Science/326277_a_327606]
-
îndepărtați din alte teatre germane. Hitler a arătat o așa mare admirație pentru Wagner și o atât de mare venerație față de familia sa și față de Festivalul său încât, la cererea lui Winifred i-a scris dirijorului italian Arturo Toscanini, un antifascist hotărât, să-l roage să conducă Festivalul, însă Toscanini a refuzat. Anii 1930 cunosc o reînnoire artistică pentru Festival. Decorurile și costumele spectacolului Parsifal, neschimbate de la crearea sa în 1882, erau atât de deteriorate încât securitatea reprezentațiilor nu mai era
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
tanchist fusese coleg cu Richter la Școala Militară de la Frankfurt, între cei doi existând o relație reciprocă de prietenie bazată pe respect. Udrea era agreat de comuniști din cauza originii sale „sănătoase” (tatăl ceferist și mama casnică) și a sentimentelor sale antifasciste. Colonelul Roșianu (Virgil Andronic) îl trimite pe Udrea la Comandamentul Militar al Capitalei, unde colonelul Dumbrăveanu (Geo Barton) îi încredințează misiunea de a obține Planul Margareta II de la Werner von Richter. În realizarea sarcinii primite, căpitanul Udrea trebuie să colaboreze
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
de tancuri condusă de căpitanul Udrea. Armatele române reușesc în cele din urmă să elibereze Bucureștiul de trupele germane. La finalul filmului sunt date câteva explicații cu privire la acțiunile ulterioare ale Armatei Române în confruntarea cu trupele germane: "„După insurecția națională antifascistă armata română a continuat lupta împotriva dușmanului, eliberînd pămîntul Transilvaniei contribuind apoi cu eroismul și prinosul său de jertfe la înfrîngerea definitivă a Germaniei naziste.”". După arestarea mareșalului Ion Antonescu la 23 august 1944, Comandamentul Militar al Capitalei a transmis
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
producție s-au ridicat la suma totală de 4.075.000 lei. Lansarea filmului a avut loc la 19 august 1974 în București și simultan în mai multe orașe ale țării, cu prilejul aniversării a 30 de ani de la „insurecția antifascistă și antiimperialistă” de la 23 august 1944. Filmul "Stejar - extremă urgență" a fost vizionat de 3.612.114 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
este un film românesc din 1982, regizat de Malvina Urșianu după propriul scenariu. Rolurile principale sunt interpretate de George Motoi, Gina Patrichi, Emanoil Petruț, Daniel Tomescu, Val Paraschiv și Valentin Plătăreanu. Subiectul filmului îl reprezintă lupta desfășurată de forțele antifasciste din România pentru a împiedica exploatarea bogățiilor țării de către Germania Nazistă. Acțiunea se petrece în anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Armata Germană este interesată de bogățiile petroliere ale României și colaborează strâns cu proprietara mai multor sonde petroliere
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
e frică de moarte, la fel ca și strămoșilor daci. El va fi executat, strigând "Trăiască România Liberă!" în fața plutonului de execuție. Conștientizând că tânărul a murit pentru un ideal în care credea și el, inginerul Voinea se alătură forțelor antifasciste. Nevrând ca germanii să secătuiască rezervele de petrol ale țării, el dispune efectuarea de foraje în alte zone unde știa că nu sunt zăcăminte. Inginerul Nacu, care își dăduse seama de intențiile lui Voinea și voia să colaboreze cu nemții
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
acestea să nu ajungă în mâinile nemților. Inginerul se duce apoi la țară, la sora sa văduvă, căreia îi lasă o sumă mare de bani. Acțiunile lui Voinea sunt descoperite de Gestapo și de Siguranță, iar inginerul este lichidat. Lupta antifascistă a patrioților români a continuat însă până la alungarea nemților din țară și transformarea țării în republică populară. După trecerea mai multor ani, într-un muzeu are loc o expoziție închinată luptei antifasciste. Muncitorului Petre Bratu i se rezervă o statuie
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
și de Siguranță, iar inginerul este lichidat. Lupta antifascistă a patrioților români a continuat însă până la alungarea nemților din țară și transformarea țării în republică populară. După trecerea mai multor ani, într-un muzeu are loc o expoziție închinată luptei antifasciste. Muncitorului Petre Bratu i se rezervă o statuie în centrul sălii, iar inginerului Voinea un bust pe margine. Expoziția este vizitată printre alții de maistrul Vasile Bratu, de soția inginerului și de doctorița Maria. Ieșit din muzeu, bătrânul sondor se
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
osândit la moarte, spune cu emfază: „Nu mi-e frică să mor, ca și strămoșilor noștri daci!”, inginerul petrolist Voinea intră, și el, în contact cu combatanții comuniști pentru a se înrola, cu tot ceea ce știe și poate, în bătălia antifascistă. Ecouri târzii și nostalgice ale Seratei, într-o însăilare narativă care îmbină retorismul cu banalitatea unor statui alegorice. Secv. rapel pentru caracterul festivist al filmului: epilogul-vernisaj al unei expoziții închinate luptei antifasciste. Muncitorului i se rezervă o statuie în centrul
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
cu tot ceea ce știe și poate, în bătălia antifascistă. Ecouri târzii și nostalgice ale Seratei, într-o însăilare narativă care îmbină retorismul cu banalitatea unor statui alegorice. Secv. rapel pentru caracterul festivist al filmului: epilogul-vernisaj al unei expoziții închinate luptei antifasciste. Muncitorului i se rezervă o statuie în centrul sălii, iar inginerului un bust pe margine!”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Liniștea din adîncuri" drept un film cu caracter politic și propagandistic al
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
ocupat de prigonirea așa zișilor dușmani ai regimului. Sub directa sa conducere a fost înscenat Procesul Leningrad, judecarea conducerii locale din Leningrad, care a dus la executarea a doi membri ai Biroului Politic ai Partidului, precum și prigoana contra membrilor Comitetului Antifascist Evreiesc. Potrivit indicațiilor lui Abakumov, în 1948 a fost organizată asasinarea conducătorului acestui comitet, actorul de limba idiș Solomon Mihoels. Paralel cu activitatea sa ca ministru al securității statului în anii 1945-1951 Abakumov a fost membru în comisia secretă a
Viktor Abakumov () [Corola-website/Science/330828_a_332157]
-
a fi transformată în muzeu al comunității. Acest gest a fost omagiat de către Zaharia Stancu, în acel moment președinte al Uniunii Scriitorilor, acesta exprimându-și într-o scrisoare oficială „înalta prețuire” față de „jertfa poetului Ion Șiugariu, căzut eroic pe frontul antifascist”, subliniind faptul că „mama care a dat naștere și a crescut un asemenea fiu, dăruit țării până în ultima sa clipă de viață, împarte cu fiul-erou gloria și recunoștința ce li se cuvine deopotrivă”. În 2015, autoritățile române s-au opus
Ion Șiugariu () [Corola-website/Science/328648_a_329977]
-
asistent stagiar (preparator), 1948; asistent titular, 1949; șef de lucrări, 1951; cel mai tânăr conferențiar, 1954 și conducător de doctorat, 1968. A avut parte de o viață foarte zbuciumată. Pe timpul studiilor la Berlin a fost anchetat de Gestapo datorită poziției antifasciste a unchiului său, fostul ambasador Viorel Tilea și a fratelui său Ion-Iancu, crainic la Radio Londra (BBC), refugiați politici în Anglia. A fost expulzat în România unde a fost anchetat de către Serviciul Siguranței Statului și pus sub urmărire. După 1948
Mircea-Dimitrie Rațiu () [Corola-website/Science/328776_a_330105]
-
pe jumătate (rasoforia) ca mai apoi să meargă pe front ca și chirurg militar (1939-1940), după întoarcerea acasă lucrează ca medic în Paris. În timpul ocupației Franței a participat la mișcarea de rezistență franceză, el a fost un medic în subteran, antifascist. La 17 aprilie 1943 tânărul Andrei primește logodirea Marelui Mire (tunderea în monahism) cu numele de Antonie în cinstea Sfântului Antonie de Kiev (al Peșterilor). Tunderea în monahism a avut loc la mănăstirea Podvorja, stareț și duhovnic al acesteia fiind
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
fost plantați goruni în numele reginei Maria și al generalului Berthelot. La 1 noiembrie 1931 pe mormântul lui Avram Iancu a fost așezată o lespede inscripționată. La 6 decembrie 1935 sub gorunul lui Horea s-a semnat acordul de Front Popular Antifascist, acțiune organizată de Frontul Plugarilor. Biserica, ortodoxă, având hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită pe locul alteia, de lemn, între anii 1893-1896 și are pictate în interior pe tavan brâuri tricolore, fiind singura biserică din România care expune astfel
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
cu Gestapo, "Sicherheitsdienst" (serviciul de spionaj al SS) și cu "Sicherheitspolizei" (poliția secretă a SS). Administrația militară germană avea la dispoziția sa autoritățile și poliția franceze, care trebuiau să colaboreze cu germanii în condițiile armistițiului pentru eliminarea evreilor, a elementelor antifasciste și a altor disidenți conform directivei "Nacht und Nebel (Noapte și Ceață". Autoritățile germane sprijineau elementele colobaraționiste precum "Milice française", "Franc-Garde" și Service d'ordre légionnaire. În Franța au activat două partide colaboraționiste: Partidul Popular Francez (PPF) și Adunarea Națională
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
stânga care a stat la baza creării Frontului Popular. María și Rafael se aflau la Ibiza în 18 iulie 1936, tunci când a izbucnit Războiul Civil Spaniol. S-au întors la Madrid, unde ea a devenit secretara a "Alianței Scriitorilor Antifasciști" și a fondat revista "El mono azul" care a apărut la 27 august 1936. Printre colaboratorii revistei s-au aflat Manuel Altolaguirre, Antonio Aparicio, Vicente Aleixandre, José Bergamin, Luis Cernuda, Antonio Machado, Ramón J. Sender, Lorenzo Varela, María Zambrano și
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
ar fi achitat salariile la timp, le citea uneori ziare, inclusiv sovietice, se purta omenește cu ei, unora le-a mai dat și bani suplimentar. Amintesc și despre editarea ziarului „Viața Noastră”, calificându-l drept un ziar de stânga și antifascist. Favorabil apărea și declarația lui Bivol că în anul 1938 a aderat la Blocul democratic, semnând un manifest democratic. La 9 noiembrie 1940 ancheta preliminară este terminată, dosarul înaintat la Moscova pentru examinare în cadrul consfătuirii speciale (renumitei troici) și aplicarea
Nicolae Bivol () [Corola-website/Science/331862_a_333191]