1,208 matches
-
la stres care îndeplinesc disfuncții în comunicarea didactică (de exemplu, postura rigidă sau încovoiată, expresia facială amenințătoare sau apatică, indicarea cu degetul arătător, baterea cu palma în catedră, încruntarea sprâncenelor etc.) produc efecte/sentimente negative asupra elevilor: intimidare, distanțare, umilire, antipatie, descurajare, inhibare, agresivitate, complex de inferioritate, anxietate, frustrare etc. • gesturile profesorilor cu reactivitate scăzută la stres care îndeplinesc funcții (de exemplu, postura relaxată, expresia facială sociabilă, orientarea corpului către elev, înclinarea capului spre elev etc.) provoacă efecte/sentimente pozitive la
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
influențându-le în mod deosebit starea afectivă. Prin intermediul Grilei de observare, am constatat faptul că gesturile profesorilor cu o reactivitate accentuată la stres care produc disfuncții în comunicarea didactică au efecte negative asupra elevilor (intimidare, frustrare, distanțare, complex de inferioritate, antipatie, descurajare, inhibare, respingere, agresivitate, anxietate etc.), iar gesturile profesorilor cu reactivitate scăzută la stres care produc funcții în comunicarea didactică determină efecte pozitive asupra elevilor (apropiere, receptivitate, interes, siguranță, sinceritate, cooperare, respect, stimulare, participare, înțelegere, încredere, motivare, optimism, relaxare etc.
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
dorința de egalitate a cățelului comunist cu dulăul bolșevic, și în nici un caz relații normale între guverne legitime. După acapararea puterii, fostele slugi cominterniste din sau venite în România și-au dat seama că pot manipula în folos propriu tradiționala antipatie a românilor față de Imperiul rusesc. Din păcate, autorul cărții consideră că poate înscrie pe Gheorghiu-Dej și pe Ceaușescu în linia unor acte de independență autentică ce au succedat răpirii Basarabiei în 1812. Cu tot 120 fardul naționalist al unor declarații
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dorința de egalitate a cățelului comunist cu dulăul bolșevic, și în nici un caz relații normale între guverne legitime. După acapararea puterii, fostele slugi cominterniste din sau venite în România și-au dat seama că pot manipula în folos propriu tradiționala antipatie a românilor față de Imperiul rusesc. Din păcate, autorul cărții consideră că poate înscrie pe Gheorghiu-Dej și pe Ceaușescu în linia unor acte de independență autentică ce au succedat răpirii Basarabiei în 1812. Cu tot 120 fardul naționalist al unor declarații
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
un mod de a face anchete penale în România. Ovidiu Budușan venise la București din Cluj, unde făcuse ucenicie în meserie pe lângă un procuror deja experimentat în dosare de corupție și anchete economico-financiare. Acest procuror își câștigase respectul, dar și antipatia colegilor din Cluj, în tulburii ani ’90. Arestase primul judecător din România, devenind impopular în sistem. Făcuse dosare și la București, unde a pus primul parlamentar în cătușe. Unii politicieni începuseră să-l cunoască, să se teamă și să-l
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
a condus oamenii. Vorbește foarte bine limba italiană și vizitează toate orașele și satele italiene din împrejurimile orașului Fiume. Și, mai presus de toate, îi plac italienii. Urăște doar ideea unei lumi slave și a trebuit să plătească pentru această antipatie. Anul trecut, un slav l-a împușcat pe stradă, în Fiume. Îl cunoaște și îl apreciază pe unchiul tău, prințul Henry. I-am spus că semeni mult cu el. Generalul de Gallifet 50 tocmai a murit. Îți voi povesti câteva
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
acțiunii lor simultane. O tipologizare (nu foarte precisă) a cauzelor comportamentului inadecvat în clasă se poate elabora totuși, cu o eficiență semnificativă, mai ales în cazul profesorilor tineri. În acest sens, cităm concluziile unui studiu elaborat de Saunders 117: 1. ANTIPATIA ÎN RAPORT CU ȘCOALA. Întrucât nu face parte din anticipările lor, școala devine irelevantă pentru unii elevi, iar, uneori chiar "agasantă". În astfel de circumstanțe, profesorul nu poate recurge la tradiția scrisă sau nescrisă a școlii, la regulile negociate împreună cu clasa etc.
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
dacă profesorul nu observă la timp acest lucru și nu ia măsurile adecvate. 7. TRANSFERUL AFECTIV. Un comportament nepotrivit în clasă poate fi acceptabil acasă sau cu prietenii. Pe lângă transferul de comportamente, elevii pot opera și un transfer afectiv; astfel, antipatia resimțită față de tată, de pildă, poate acționa prin transfer asupra profesorului și, prin intermediul acestuia, asupra școlii în general. Transferul afectiv cu efecte negative în comportament se produce mai ales când apar probleme în familie: divorț, separarea părinților etc. Dintre factorii
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
David Fontana constată: În afară de faptul că se arată ineficient, profesorul care adoptă strategia amenințărilor constante ar trebui să se întrebe, de asemenea, dacă dorește realmente o relație bazată pe intimidare cu elevii, având în vedere că o asemenea relație provoacă antipatie reciprocă și lipsă de respect 134. Dar ce este o problemă de comportament? O descriere foarte simplă a acesteia se obține prin raportare la profesor, subliniindu-se astfel dependența evaluărilor comportamentale de relația elevului cu profesorul; elevul are o problemă
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
între copertele cărților scrise, sau înrămat, sau înregistrat pe disc. Sigur că neasemănarea de care vorbesc poate fi înșelătoare, un om, nu neapărat scriitor, se poate arăta celorlalți complet diferit de ce este, ca să se protejeze, sau pentru că interlocutorul îi inspiră antipatie, sau pentru că e timid și pozează, sau pentru că e într-o dispoziție proastă. Sigur, de asemenea, că prin însăși natura lui de aparență, simulacru, iluzie, produsul artistic mobilizează la autorul lui capacitatea de seducție, adică de vrăjire-înșelare, izvorâte din talent
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de propria-i autodesfășurare bogată, în așa măsură încît nu-i poate veni vreo dorință să privească pieziș sau de sus în jos, iar cînd se află în relație cu alte ființe, nu are, în tot cazul, nici un motiv de antipatie. Dau semn de nesiguranță și de lipsă de deschidere deplină în cursul vieții, dacă simt mereu nevoia să întîrzii asupra micimii celorlalți. Tragedia lui Nietzsche a fost că tendința permanentă de a-și exprima antipatiile nu i-a mai lăsat
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
tot cazul, nici un motiv de antipatie. Dau semn de nesiguranță și de lipsă de deschidere deplină în cursul vieții, dacă simt mereu nevoia să întîrzii asupra micimii celorlalți. Tragedia lui Nietzsche a fost că tendința permanentă de a-și exprima antipatiile nu i-a mai lăsat deloc răgazul și puterea să dezvolte pozitiv ceea ce-i stătea totuși cel mai aproape de suflet, marea forță și autoafirmarea vieții. Mereu își întrerupe elaborarea capodoperei ca să dea cuvîntul batjocurii și antipatiei. De aceea opera nici
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de a-și exprima antipatiile nu i-a mai lăsat deloc răgazul și puterea să dezvolte pozitiv ceea ce-i stătea totuși cel mai aproape de suflet, marea forță și autoafirmarea vieții. Mereu își întrerupe elaborarea capodoperei ca să dea cuvîntul batjocurii și antipatiei. De aceea opera nici n-a fost vreodată încheiată. Dar contradicția apare cel mai strident la el atunci cînd sentimentul și patosul distanțării față de marea masă trebuie să constituie un moment esențial în mentalitatea marilor oameni. El nu a văzut
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
al frondei de dragul frondei. Și în această revistă își publică Eugen Ionescu parte din celebrele articole de desființare a unor scriitori români consacrați, precum Rebreanu sau Arghezi, care au fost strânse în volumul Nu. Deși nu-și ascunde o oarecare antipatie pentru gesturile adolescentine executate cu fler de Ionescu, Dan Gulea amintește gradul lejer de „dogmatizare“ a „Faclei“ în comparație cu alte „celule“ ale avangardei: „Din punct de vedere politic, chiar dacă a acceptat contribuțiile unor ilegaliști comuniști, «Faclaă nu a părăsit spiritul democratic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Gulea despre Avangardă vine într-un moment în care se face oricum simțită o oarecare dezinhibare în analizarea subversiunii literare și ca avatar ideologic, când istoria stângii românești începe să preocupe și să fie analizată cu ceva mai mult decât antipatie viscerală. „Poeții cu pietre de toate mărimile prin toate buzunarele/ trebuie să știe că singura greutate e spargerea primei vitrine întâlnite pe marile bulevarde./ fiindcă celelalte vitrine se sparg de la sine“, scria avangardistul Gherasim Luca. Cine crede că poate interpreta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
în noiembrie 1989. La acea vreme îmi amintesc spunând că nu eram sigur când va cădea regimul, deși când aceasta urma să se întâmple va fi probabil acompaniată de violență. Două lucruri au contribuit la violența sfârșitului României socialiste: 1) antipatia incredibilă către regim pe care o exprimau oameni din întregul spectru social, care suferiseră deja de zece ani privațiuni extreme; 2) gradul profund în care atât de mulți oameni erau compromiși de către regim și voiau să evite să-și asume
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
faptul că, utilizând drept paravan scuza sus pomenită, ei preferă să atace răul mai mic, girând în confruntarea directă răul mai mare. Iar absurditatea logicii lor (dacă e vorba aici de logică, fiindcă eu cred că tot emoțiile, simpatiile și antipatiile sunt de vină) e dată de ignorarea realității vieții politice. Nu cea românească, ci viața politică în general. În politică alegem întotdeauna răul mai mic. Ca simplu cetățean, nu ai niciodată soluția ideală. E trist, e enervant, dar n-avem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
câteva poze. Pentru Parisul real, pe care am avut inconștiența arogantă să sper cățl voi descoperi, ai nevoie de ceva mai mult timp. Nu știu cât. Dar, în mod cert, mult mai mult decât două săptămâni. Așa că, asumânduțmi riscul de ațmi crea antipatii serioase din partea celor care au putut descoperi cu adevărat Parisul, voi coborî și pentru această a doua vedere de aici în lumea mică din jur. Cea peste care dai vrândțnevrând, din momentul în care ieși din hotel, apoi în metrou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
la jurnaliști. Dincolo însă de ceea ce mi se pare mie a fi o campanie orchestrată, rămân problemele reale ale membrilor acestui guvern. Dacă scandalurile de corupție, adică tema principală a națiunii române din ultimii ani, nțau reușit să atragă o antipatie majoră, pentru că reacția a fost totuși destul de bună de fiecare dată (inclusiv în privința lui Remeș, a cărui demisie provocată a venit exact la momentul oportun pentru un PNL aflat aproape de colaps), toate celelalte întâmplări minore în care au fost implicați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
întrunit în iarna trecută, supt direcția unui din mădulările sale, spre a da 12 reprezentații în limba națională și alcătuite de piese comice, de melodrame și însuși de tragedii. Planul a fost mare, dar isprava mică“, concluziona Kogălniceanu, atrăgându-și antipatia lui Gheorghe Asachi, care publicase în „Albina românescă“ cronici laudative la adresa spectacolelor pregătite de Asociația diletanților, dar mai ales antipatia lui Theodor Stamati, directorul Teatrului Național din Iași la acea vreme. „În loc de a critica, mai bine s-ar fi apucat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
de piese comice, de melodrame și însuși de tragedii. Planul a fost mare, dar isprava mică“, concluziona Kogălniceanu, atrăgându-și antipatia lui Gheorghe Asachi, care publicase în „Albina românescă“ cronici laudative la adresa spectacolelor pregătite de Asociația diletanților, dar mai ales antipatia lui Theodor Stamati, directorul Teatrului Național din Iași la acea vreme. „În loc de a critica, mai bine s-ar fi apucat să facă ceva de criticat“, îi replica Stamati lui Kogălniceanu în „Albina românească“, supărat foarte de cronica usturătoare, care - mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
care au stârnit atenția mediei de acest tip. Rezultatul, previzibil, n-a fost altul decât o distanțare tot mai vizibilă de mediul în care s-a format și, firesc, transformarea unor simpatii bazate pe respectul față de omul de cultură în antipatii pornite din nedumerirea pe care o stârnea omul politic Adrian Cioroianu. Așa se face că ascensiunea domniei sale până în Guvern, datorată, pe de o parte, calităților profesionale, dar și, pe de altă parte, imaginii publice create până atunci, s-a produs
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
nevoit a le suporta. Conceptele înseși de pedeapsă și privilegiu nu sînt croite din stofa vieții civile."95 Dreptul la vizită, legal permis oricărui deținut, poate fi pierdut dacă autoritățile consideră necesar. Dreptul la hrană nu poate fi interzis, dar antipatia cadrelor îl poate aduce pe deținut în situația de a primi mîncare mai puțină sau de calitate mai proastă sau chiar de a-i fi dată în condiții umilitoare (în castroane infecte, aruncată pe jos, cu scuipat în ele etc.
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
văd ei) sau ascund multe lucruri importante, maculîndu-le și mai mult imaginea publică, întărind stigmatizarea deja existentă. Anumiți reporteri sînt ținta unor ironii permanente, apariția lor pe micul ecran chiar atunci cînd transmit despre lucruri total străine mediului penitenciar trezind antipatii la unison. Pe seama lor se fac bancuri ce stîrnesc hohote de rîs neînțelese de un neinițiat. Am asistat la o scenă în care un perdant la un joc de zaruri a fost pus să-l imite pe Cătălin Radu Tănase
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ani, ultimii, centrul absolut al lumii ei, marele ei interes în viață, cel căruia n-aș zice că îi sacrifica pe toți ceilalți ăea nu se sacrifica niciodată decât pe sine), ci căruia îi subordona tot. Domnul de Chateaubriand avea antipatiile, aversiunile și chiar amărăciunile sale, pe care Memoriile de dincolo de mormânt le manifestă acum îndeajuns. Ea tempera și corecta toate acestea. Cum se pricepea să-l facă să vorbească atunci când tăcea, să-i atribuie vorbe binevoitoare față de alții, vorbe pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]