2,537 matches
-
manierele sociale brutale ale Myrnei mi-au gonit admiratorii de la masă și am rămas singuri, doar cu cafelele reci și cuvintele arzătoare. Când n-am mai fost de acord cu zbieretele și bâlbâielile ei, mi-a spus că sunt evident antisemit. Logica ei era o combinație de jumătăți de adevăruri și platitudini stereotipe; concepția ei despre lume, un amestec de interpretări incorecte derivate din istoria națiunii noastre, scrisă din perspectiva unui tunel de metrou. Scormoni în geanta ei mare și neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
N-a fost chip să mai storc nici o drahmă de la tatăl meu, așa că Leola, fata găsită în Harlem, a devenit foarte ostilă în privința salariului (sau a lipsei lui) și în cele din urmă i-au scăpat niște remarci puțin cam antisemite. Cui îi trebuie o fată care nu este destul de implicată ca să lucreze gratis pentru un proiect din care ar fi beneficiat rasa ei? Samuel a hotărât să devină pădurar în Montana, deoarece proiectează o alegorie dramatică urmând să se desfășoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe care era scrisă scrisoarea. Domnilor, În sfârșit am primit vești de la tine, Ignatius. Și ce scrisoare dezgustătoare mi-ai mai scris. N-am să vorbesc despre antetul „Levy Pants“ al hârtiei folosite. Ai intenționat probabil să faci o glumă antisemită proastă. Din fericire, sunt mai presus de orice atac în această privință. Dar nu mi-am închipuit niciodată că ai să te cobori atât de jos. Cât trăiești înveți. Comentariile tale despre conferință reflectează o gelozie foarte meschină la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
specializați“. „Așa, așa, puneți-vă mâinile la ochi. Și Între timp, În editura aceea a dumneavoastră, publicați cărți ale nu știu cui. Câți evrei aveți printre autorii dumneavoastră?“ „Nu cerem fișe genetice autorilor“, am răspuns eu, sec. „Doar nu mă credeți un antisemit. Unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt evrei. Eu mă gândesc la un anume fel de evrei...“ „Care?“ „Știu eu care...“ 79 Își deschise cufărașul. Într-o dezordine indescriptibilă se aflau acolo gulerașe, elastice, ustensile de bucătărie, insigne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
numai bună pentru a ataca un nou dușman, și anume Marele Cerc Carbonar, deci pe părinții anticlericali ai mișcării Risorgimento, de la Mazzini la Garibaldi. „Dar toate astea se Întâmplă la Începutul secolului al XIX-lea“, zicea Diotallevi. „Însă marea ofensivă antisemită Începe la sfârșitul secolului, prin publicarea Protocoalelor Înțelepților din Sion. Iar Protocoalele apar În cercurile rusești. Deci sunt o inițiativă pauliciană“. „Normal“, zise Belbo. „E clar că În momentul de care vorbim grupul ierusalemit s-a Împărțit În trei ramuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
după un zvon curent, era evreu, discreditându-i pe evrei erau discreditați martiniștii, iar discreditându-i pe martiniști era lichidat Philippe. Efectiv, o primă versiune incompletă a Protocoalelor apăruse Încă din 1903 În Znamia, un ziar din Petersburg condus de antisemitul militant Krușevan. În 1905, cu binecuvântarea cenzurii guvernului, această primă versiune, completă, era reluată anonim Într-o carte, Izvorul relelor noastre, editată probabil de un anume Boutmi, care participase Împreună cu Krușevan la fondarea Uniunii Poporului Rus, cunoscută apoi sub numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dar eficient). Afirmă cu candoare: „Avem o ambiție fără limite, o aviditate mistuitoare, o dorință nemiloasă de răzbunare și o ură nestinsă“ (dând dovadă de un masochism rafinat, deoarece reproduc cu plăcere clișeul evreului răutăcios care circula deja În tipăriturile antisemite și care va Împodobi copertele tuturor edițiilor cărții lor) și hotărăsc să abolească studiul clasicilor și al istoriei antice. „Ce mai“, observă Belbo, „Înțelepții din Sion erau o șleahtă de șnapani“. „Nu-i de glumit“, zicea Diotallevi. „Cartea asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
i-l atribuia lui Machiavelli (scopul scuză mijloacele), și prin Machiavelli, lui Napoleon. Times Însă nu-și dăduse seama (dar noi, da) că Joly copiase cu mâinile amândouă din documentul lui Sue, anterior cu cel puțin șapte ani. O autoare antisemită, una moartă după teoria complotului și a Superiorilor Necunoscuți, o anume Nesta Webster, În fața acestui fapt care reducea Protocoalele la o copie banală și de doi bani, ne furnizase o intuiție strălucită, cum numai adevăratul inițiat, sau cel ce aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ulterioară va spune, Însă, că adevăratul Readcliff fusese condus În fatalul cimitir de către Ferdinand Lassalle, evreu și socialist. Iar planurile astea sunt mai mult sau mai puțin cele descrise În 1880, cu câțiva ani Înainte, de Revue des Études Juives (antisemită), care publicase două scrisori atribuite unor evrei din secolul al XV-lea. Evreii din Arles le cer ajutor evreilor din Constantinopol pentru că sunt persecutați, iar aceștia răspund: „Preaiubiți frați Întru Moise, dacă regele Franței vă obligă să vă faceți creștini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
exilați la Londra sunt acuzați că ar fi agenți britanici. În ’92, un fals text al lui Plehanov În care este acuzată conducerea partidului Narodnaia Volia că a publicat mărturisirea aceea. În 1902, el Încearcă să constituie o ligă franco-rusă antisemită. Ca să reușească, folosește o tactică asemănătoare cu cea a adepților Rozei-Cruce. Afirmă că liga există, pentru ca apoi cineva să o creeze. Dar folosește și o altă tactică: amestecă Îndemânatic lucruri adevărate și false, iar cele adevărate În aparență Îi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că programele lui Witte sunt totuna cu cele ale complotului internațional evreiesc. Ea Îi trimite documentul generalului Orgheievski, iar acesta, prin comandantul gărzii imperiale, face să-i parvină țarului. Witte se află În Încurcătură. Astfel, Racikovski, mânat de umoarea lui antisemită, contribuie la dizgrația protectorului său. Și, probabil, la a sa proprie. Într-adevăr, din acel moment Îi pierdem urmele. Saint-Germain se deplasase, poate, Înspre alte travestiri și reincarnări. Dar povestea noastră căpătase un profil plauzibil, rațional, limpede, pentru că era susținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cele mai valoroase creații dramatice românești ale epocii), ideologizarea reacționară a Sămănătorului de după sciziunile din 1906 și cea a Convorbirilor literare (sub direcția lui Simion Mehedinți), apariția - pe bazele societății „Frăția bunilor români” - a Partidului Naționalist Democrat, cu program explicit antisemit, condus de N. Iorga și A.C. Cuza (1910) sînt cîteva dintre cele mai vizibile manifestări ale naționalismului antimodern, paseist și xenofob. Estetismul este contestat și de la stînga ideologică, prin „arta cu tendință” (de un naturalism populist, sentimental și moralizator) cultivată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Mallarmé, traduceri din Whitman (primele apărute la noi) ș.a. Adversară a exclusivismului religios, nu a ezitat să publice, sub semnătura „ciorăparului” Ilie Stroiescu din Ploiești un articol în apărarea adventismului oprimat de clerul ortodox autohton. În răspăr cu tradiționalismul antisemit, a găzduit numeroși colaboratori evrei, de la F. Aderca și Tristan (Tzara) la filozoful spinozian Ion Brucăr. Cronica literară a fost ținută, cîțiva ani, de către tradiționalistul moderat Ion Trivale (Iosef Netzler), mort cu arma în mînă, pe front, în 1916. Modelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în multiplicarea și «modernizarea» formelor de antisemitism și apariția unor noi capete de acuzare în campaniile împotriva acordării de drepturi civile evreilor” (Volovici, op. cit., p. 38). Apariția de organizații studențești sau profesionale antisemite, înființarea Partidului Naționalist Democratic, cu caracter explicit antisemit, al lui N. Iorga și A.C. Cuza (1910), aduc în prim-plan un antisemitism cultural-religios - în care evreul e văzut ca un „pericol” dizolvant, antinațional și anticreștin - și un antisemitism politic, în care figura evreului e asociată tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plină de alunecări pe semnificant de tip „urmuzian”. Simbolistul ardelean (o excepție dincolo de Carpați), care scandalizase, cu un an înainte, publicul tradiționalist al Teatrului Național din București cu dramoleta erotică Maica cea tînără, acuzată de blasfemie, răspunde aici unor insinuări antisemite ale publicațiilor naționaliste, intrigate de rezonanța numelui său. Pe o linie estetică și mai radicală se înscriu prozopoemele lui Adrian Maniu, incluse ulterior în volumul Figurile de ceară: „Cîntec pentru cînd e întuneric“, dedicat „lui Maeterlinck” - în nr. 1, concentrata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abstracționism, realism, postimpresionism, cubism, expresionism și fovism. A fost, de asemenea, cel mai avizat teoretician și promotor al constructivismului în România. La începutul anilor ’30 face parte (ca și ex-avangardistul Ion Călugăru) din rîndul fondatorilor grupării Criterion. Urmare a prigoanei antisemite din perioada statului național legionar, emigrează în Palestina (1940), unde va întemeia - la Ein Hod, pe muntele Carmel - un sat de artiști pe care-l va patrona pînă la moarte (în 1984, la aproape 90 de ani). Colaborarea lui efectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu „Vino cu mine la țară“ (datat „Gârceni 1915”), apoi cu „Cîntec de război“. În prima perioadă de activitate a Contimporanului, componenta literar-artistică deține o pondere secundară, revista implicîndu-se masiv în campaniile împotriva guvernării liberale și — de asemenea — împotriva acțiunilor antisemite ale Ligii Apărării Național-Creștine (studenții ieșeni discipoli ai profesorului ieșean A.C. Cuza, care, în 1927, vor constitui Legiunea Arhanghelului Mihail). Atitudinea filosemită a publicației (printre ai cărei redactori și colaboratori se numărau mulți etnici evrei, în frunte cu Marcel Iancu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Atitudinea filosemită a publicației (printre ai cărei redactori și colaboratori se numărau mulți etnici evrei, în frunte cu Marcel Iancu, M.H. Maxy, B. Fundoianu, Sergiu Dan, H. Gad și Jacques G. Costin) este ilustrată, între altele, prin articole precum „Profesorii antisemiți“ de H. Gad, „Evreii în cultura română“ de V. Dănoiu, „Scrisori din Iași“, „Tîlcul scandalului“, „Aventura d-lui Iorga“ (cu o oportună subliniere a delimitării marelui istoric de extremismul xenofob al lui A.C. Cuza), „Cultură și antisemitism“, „Evreii și huliganii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
huliganii“, „ Tîlcul scandalului“ de I. Vinea, „Românii cari se deșteaptă“ de Jacques G. Costin, „Soluția de la Pitești“ de F. Aderca etc. În „Scrisori din Iași. Cu huliganii“ (nr. 22, semnat „Aladin”) este relatat un episod de violență huliganică a studenților antisemiți din Iași, conduși de Corneliu Zelea Codreanu și formați la școala lui A.C. Cuza. Vinea s-a aflat acolo, fiind chiar agresat, împreună cu Ion Marin Sadoveanu (pe atunci, colaborator al Contimporanului); spre sfîrșitul anilor ’30, ultimul va adera la Mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-a aflat acolo, fiind chiar agresat, împreună cu Ion Marin Sadoveanu (pe atunci, colaborator al Contimporanului); spre sfîrșitul anilor ’30, ultimul va adera la Mișcarea Legionară... Este combătut fascismul (v., între altele, Ion Vinea, în „Fascia română“) cu agresiunile sale antisemite desfășurate la adăpostul guvernării liberale, pretins antifasciste. De asemenea - așa-numita diversiune a „pericolului bolșevic”. Rolul învățămîntului și al „luminătorilor neamului” în promovarea concepțiilor ultranaționaliste și antisemite este denunțat, și el, în repetate rînduri. Vinea dă, apoi, tonul luărilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
combătut fascismul (v., între altele, Ion Vinea, în „Fascia română“) cu agresiunile sale antisemite desfășurate la adăpostul guvernării liberale, pretins antifasciste. De asemenea - așa-numita diversiune a „pericolului bolșevic”. Rolul învățămîntului și al „luminătorilor neamului” în promovarea concepțiilor ultranaționaliste și antisemite este denunțat, și el, în repetate rînduri. Vinea dă, apoi, tonul luărilor de poziție în favoarea „revoluției socialiste” - e adevărat, nu fără unele precauții „esopice”. În „Popovici asasinul“ vituperează împotriva asasinării sălbatice a unor comuniști basarabeni de către generalul Popovici; în „Comemorarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sensibilă la toate variațiile de sensibilitate novatoare, fie că e vorba de mișcări avangardiste de stînga sau de „noua spiritualitate”. Dacă în primii ani de apariție predomină articolele cu tentă marxizantă și discret antimonarhică sau campaniile la adresa „huliganismelor” xenofobe și antisemite, treptat, diversitatea ideologică - nu numai estetică - se accentuează în paginile revistei. În nr. 57-58 este reprodus textul lui Miguel de Unamuno, „Împotriva realismului“. Mesajul său intră în rezonanță cu concepția antimimetică a lui Ion Vinea și a celor de la Contimporanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cîțiva corifei ai... Contimporanului: Ion Vinea, Ion Barbu, Marcel Iancu, Brâncuși. O figură aparte, întru cîtva surprinzătoare - mai ales pentru cititorul de azi... - face însă articolul său intitulat „Fascism“. Sebastian vede în fascismul lui Mussolini — pe atunci încă nu explicit antisemit — o benignă „nevoie de încadrare” a tineretului din Italia, în răspăr cu relativismul moral dîmbovițean. Autorul rămîne totuși un moralist „nepolitic”, un individualist ostil înregimentărilor de orice fel: „mi-e groază de orice ordine de idei, de orice unanimitate”. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
extraordinar pe care l-au stîrnit a depășit cu mult granițele lumii idiș, în mai multe orașe ale țării înființîndu-se asociații de „Prieteni ai teatrului evreiesc”, menite să sprijine material și organizatoric trupa. Într-un moment de recrudescență a manifestărilor antisemite, mai ales în rîndul studenților, spectacolele au contribuit - dimpotrivă - la crearea unui climat de solidaritate româno-evreiască în jurul emoțiilor artistice autentice (v. articolul „Trupa din Vilna”, în Cuvîntul liber, nr. 34, 24 octombrie 1925). Primul director al ansamblului a fost M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și de prelegerile despre Geneza curentelor literare de avangardă ținute de către Radu Gyr la Universitatea bucureșteană în 1936-1937. Radical opuse, cele două abordări ilustrează elocvent polarizarea indeo-estetică a momentului, pe fondul ascensiunii mișcărilor de extremă-dreapta: cu toate concesiile și stereotipurile antisemite care grevează majoritatea comentariilor despre scriitorii evrei (avangardiști sau nu), cursul insidios-polemic al lui Călinescu reprezenta la acea dată cea mai subtilă și mai comprehensivă teorie autohtonă a poeziei modernisto-avangardiste, în vreme ce Radu Gyr radicaliza în direcție naționalist-xenofobă - pentru uzul publicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]