2,449 matches
-
psihice, a frustrărilor și complexelor istorice ale maselor, ele constituie „materialul” din care vor fi elaborate manifestări psihopatologice colective. Considerate din acest punct de vedere, psihozele colective reprezintă un capitol special al psihopatologiei care trebuie raportat la dimensiunea socială și antropologică a acestei discipline. Dacă psihopatologia generală, având ca obiect persoana umană, studiază fenomenele psihice morbide individuale, psihopatologia socială, are ca obiect de studiu fenomene psihopatologice colective ale maselor sau ale grupurilor de indivizi. Aceste manifestări sunt indicatori prețioși ai stării
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
toate aceste aspecte, psihopatologia socială își aduce aportul său la înțelegerea unor fenomene psiho-sociale colective, contribuind alături de igiena mintală la oferirea unor soluții la marile probleme sociale. 43. PSIHOPATOLOGIE TRANSCULTURALĂ (ASPECTELE ETNO-CULTURALE COMPARATE ALE TULBURĂRILOR PSIHICE) Cadrul general În cadrul psihopatologiei antropologice și sociale, psihopatologia transculturală sau comparată ocupă un loc particular. Ea are ca obiect studiul interrelațiilor dintre diferitele culturi și bolile psihice. Din acest motiv reprezintă aspectele etno-culturale comparate, ale tulburărilor psihice. Ca o primă precizare, notăm că psihiatria transculturală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
straniu jurnal, prin care comunică, într-o limbă veche și poetică, tainele conviețuirii armonioase între om și natură, Zamfir Amărășteanu dispare asemenea unui șaman. Cele două romane sunt scrise într-un stil alert, cu nerv gazetăresc, adesea cu plăcerea detaliului antropologic sau folcloric, dar și cu propensiuni spre poetic. Modelul vine din proza scurtă, de care mulți scriitori ai anilor ’80 s-au simțit atrași. Împărțite în capitole, fiecare cu regimul semiautonom al unei povestiri închegate, romanele păstrează structura de puzzle
TABARAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
imposibilă dacă analizele retrospective și prospective lipsesc - atât în ceea ce privește evoluția curriculumului ca practică educațională, cât și în ceea ce privește devenirea teoriei curriculumului ca știință a educației. Morfologia semantică a curriculumului va putea fi, altfel, înțeleasă integral (understanding), ceea ce va permite dezvăluirea sensului antropologic profund al acestei practici multimilenare, definirea exhaustivă și aprecierea pe măsură. Spațiul nu ne permite, aici, decât schițe istorice și viitorologice. Ele vor fi însă suficiente pentru a dezvălui importanța crucială a artei și științei care și-au asumat sarcina
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
disciplină eminamente teleologică" Cercetările contemporane dedicate curriculumului comportă cel puțin un cusur major: ele abordează problematica într-o manieră sincronic-structuralistă care trădează obsesiile științei clasice de a formula „legi universale”, anistorice, eterne, imuabile. Dimensiunea diacronică a acestui fenomen sociocultural și antropologic care marchează istoria civilizației euroatlantice prin metamorfoze complexe și polimorfisme uimitoare este fie ignorată, fie considerată un propadeutikón, a cărui simplă rațiune ar fi aceea de a pregăti triumful vremurilor noastre. Actualizante și nu de puține ori magnilocvente, cercetările transversaliste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
noului secol. Nu le vom detalia aici, întrucât sunt expuse pe larg în capitolul indicat mai sus. Precizăm însă că toate cele opt direcții sunt derivate din teza nedemonstrabilă (dar incontestabilă) conform căreia orice curriculum trebuie fundamentat dintr-o perspectivă antropologică largă și nu restrâns (ca în gândirea curriculară modernă) la „scopuri”, „abilități” etc. definite pragmatic și tehnicist. Postmodernismul este în esență un neoumanism, și orice încercare de a-i contesta necritic valoarea este nu doar o eroare științifică, ci și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
juvenil care nu duce la nimic. Reconsiderarea lucidă a acestora nu înseamnă abandonarea nerațională a tuturor frământărilor postmoderniste. Cu atât mai mult cu cât ele au avut darul de a da la iveală, dincolo de cecitatea economizantă a gândirii moderne, perspectiva antropologică sans rivages a formării personalității umane. Or, aceasta însemnă un anamnesis fecund, dar neexploatat rațional de către postmoderniști. Teoreticienii și designerii de curricula postmoderne s-au apropiat extrem de mult de tradițiile străvechi ale formării plenare, de-a lungul întregii vieți, reprezentate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1.5. Ultramodernismul și formarea „omului total”" Și totuși, ambele par valorificate într-o etapă nouă, care depășește istoria pedagogiei moderne și pe care unii au botezat-o deja „etapa ultramodernă a curriculumului”. (În ceea ce ne privește, preferăm denumirea etapa antropologică a curriculumului.) Ultramodernismul pedagogic nu este „ultima modă” efemeră a gândirii și practicii educaționale, ci redescoperirea târzie a vocației fundamentale a omului - animal nedesăvârșit biologic, condamnat „să se nască pentru a doua oară” prin maieutică socratică, să-și adauge o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un profet pe care pedagogii moderni l-au lăudat, dar nu l-au înțeles. Iată de ce propunem în paginile următoare o examinare exhaustivă - diacronică și sincronică - a curriculumului. Teoria care urmează să se întemeieze pe această explorare va fi una antropologică, în sensul că se va baza pe teza că proiectarea formării personalității umane este o dimensiune sine qua non a condiției umane din toate timpurile, în toate societățile. Curriculumul este o permanență antropologică, la fel ca și educația, și nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
întemeieze pe această explorare va fi una antropologică, în sensul că se va baza pe teza că proiectarea formării personalității umane este o dimensiune sine qua non a condiției umane din toate timpurile, în toate societățile. Curriculumul este o permanență antropologică, la fel ca și educația, și nu o simplă preocupare pasageră cu scopuri limitate la interese economice, necesități profesionale sau aspirații culturale. Pe scurt, este arta multilaterală a predestinării și realizării personalității umane. A existat - în forme tacite și implicite
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
când a publicat, în Educational Technology Research and Development, studiul „Toward a Postmodern Agenda in Institutional Technology” (nr. 48/4, pp. 5-20). În studiu, el citează teza sa de doctorat care, prin titlu, sugerează ambiția de a elabora o filosofie antropologică postmodernă a curriculumului (Toward a Philosophy of Institutional Technology: An Exploration of Perspectives, Foundations and Elements of Postmodernism in Theory and Practice). Teza a fost susținută în anul 2001 la Wayne State University din Detroit, dar nu a fost, din
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
modern s-a împiedicat și a căzut, ca în comediile bulevardiere ale lui Goldoni. Lucrarea lui George Beauchamp Curriculum Theory (1961) părea o adevărată „odă a curriculumului științific”. Beauchamp celebra asimilarea spectaculoasă a diferitelor rezultate ale cercetărilor psihologice, sociologice și antropologice în curricula formale (written curricula) și aprecia că, în acest mod, se naște autentica „știință a curriculumului”. A botezat această nouă știință „teoria curriculumului” (curriculum theory) și i-a atribuit patru funcții. Prima era considerată cea de luare a deciziilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
evoluții ar câștiga în claritate și culoare dacă ar putea fi reduse la scara unor microistorii familiale, de vecinătate, de cartier sau de grup. Ele ne-ar ajuta să înțelegem mai bine originea câtorva dintre particularitățile noastre culturale (în sens antropologic) cele mai contrariante: lipsa de respect față de lege, dificultatea de a adopta, la nivel instituțional, norme, reguli și proceduri de acțiune stabile și transparente, preferința pentru aranjamentele spontane, gustul pentru improvizație în dauna construcției răbdătoare și temeinice etc., toate nefiind
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
contextul cultural, de raporturile intergrupale, de impregnarea socioantropologică. Fiind raliată unui mediu psihologic intern (constelație de elemente cognitive, afective, emoționale), dar și unui mediu extern (social, cultural, ideologic), memoria conferă identitate colectivă prin articularea elementelor psihologice individuale cu cele sociologice, antropologice, istorice. Concluziile desprinse de Tapia din examinarea studiilor inserate în acest număr al revistei Connexions coincid, în mare parte, cu modelul de abordare pe care l-am propus, examinând modul în care funcționează memoria socială și reprezentările sociale în funcție de contextul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din țările occidentale ale anilor ’80. Folosind eticheta sugerată de Daniel Miller (1995, p. 16), vom organiza descrierea unor asemenea practici prin conceptul de cultura penuriei. Prima parte a articolului este o trecere în revistă a categoriilor analitice din literatura antropologică despre consum în timpul comunismului. Studiile cu acest subiect sunt structurate în jurul relațiilor sociale existente în domeniul economiei secundare, însă noi credem că o perspectivă teoretică mai nouă poate fi câștigată printr-o mutare a interesului înspre practici. Cu alte cuvinte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
roman înrudit cu Amazon Beaming, valorifică ceea ce se poate numi aventura științifică, aici studiul întreprins de un tânăr antropolog american asupra unei mici populații africane trăind în sălbăticie și aflată într-un stadiu cvasiprotouman, ca un fel de fosilă vie antropologică. Scriitorul acesta cu aer de dandy, de „monden”, făcând oricând figură bună în înalta societate, a „căzut” peste câteva „mituri” ale generației anilor ’70: singurătatea colectivă, limbajul secret al muzicii „tinere”, subversivitatea adolescenței, drama lipsei de ideal etc. Scriitor citadin
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
de păpuși - par simple divertismente. Se reține, totuși, Ceasornicarul revoluției sau Beaumarchais la St. Lazar (1982), prin intermediul căreia autorul face să răbufnească suferințele și privațiunile trăite în închisorile comuniste. În studiile și eseurile reunite în Stilistica spectacolului. Elemente de stilistică antropologică în teatru (1985), R. încearcă să fundamenteze „stilistica antropologică” sau „antropologia stilistică” pornind de la sugestiile lui Buffon sau de la ideile lui Gilbert Durand. Considerațiile sale pe marginea unor piese de teatru de Ibsen, Strindberg, Gorki, Beaumarchais ș.a. sunt rodnice pentru
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
revoluției sau Beaumarchais la St. Lazar (1982), prin intermediul căreia autorul face să răbufnească suferințele și privațiunile trăite în închisorile comuniste. În studiile și eseurile reunite în Stilistica spectacolului. Elemente de stilistică antropologică în teatru (1985), R. încearcă să fundamenteze „stilistica antropologică” sau „antropologia stilistică” pornind de la sugestiile lui Buffon sau de la ideile lui Gilbert Durand. Considerațiile sale pe marginea unor piese de teatru de Ibsen, Strindberg, Gorki, Beaumarchais ș.a. sunt rodnice pentru regizor, actor și spectator atâta timp cât rămân la nivelul aprecierii
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
complicație survenită din senin, cu urmări grave asupra destinului protagonistei, în linia prozei lui Mihail Sadoveanu, V. Voiculescu, Mircea Eliade. SCRIERI: Shakespeare, un psiholog modern, București, 1979; Civilizația armenilor, București, 1983; Ultima nădejde, București, 1983; Stilistica spectacolului. Elemente de stilistică antropologică în teatru, Iași, 1985; Mozart. Șapte zile pentru nemurire, București, 1987; Pe bulevard în jos..., București, 1990; O vizită la regele Mihai I, București, 1990; Caidul. Nuvelele adolescenței în temnițele comuniste, București,1992; Sânge pe râul Doamnei, București, 1992; Casa
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
interesul pentru ideologia literară și pentru palierul teoretic al cercetării, atenția acordată metodei adecvate la text. Tinzând spre interdisciplinaritate și utilizând o paletă amplă de strategii critice mai vechi sau mai recente (istoristă și pozitivistă, stilistică, structurală, psihanalitică, tematistă, sociologică, antropologică, semiotică), istoricul literar își va lărgi accesul la text, ajungând la ceea ce Edgar Papu avea să numească pansemantism. Lectura superficială, care își neglijează obiectul declanșează resortul polemic necruțător al lui M.. Pentru revelarea pansemantismului, el propune trei tipuri de lectură
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
de univers. Opera este percepută în structuri, „sensibilul”, „inteligibilul” și „imaginarul” fuzionând în logos. Este valorizată gândirea mitică a poetului, prin apelul la logica dinamică a contradictoriului (Ștefan Lupașcu). Imaginarul subordonează sensibilul și inteligibilul, integrând și polii antinomici ontic (principiul) - antropologic („formele”). Sub semnul lui Aristarc anticipează Istoria... printr-o serie de studii cum ar fi cel despre „metafora «drumului»” la Ion Creangă, teatrul comic al lui I.L. Caragiale (o analiză structurală temperată), Ioan Slavici (abordat din perspectivă psihanalitică). Micromonografia Introducere
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
periodizarea epocii marilor clasici, care în opinia lui se circumscrie anilor 1866-1886, în vreme ce Junimea cunoaște epoca de început între 1863 și 1871, iar pe cea de glorie de la 1871 la 1886. Imaginea finală a marilor clasici e rezultatul unei perspective antropologice, potrivit căreia „romanticitatea” nu se rezumă la stil, ci reprezintă un mod al umanității de a se înscrie în univers. O serie de studii introductive și prefețe (la Cezar Bolliac, B.P. Hasdeu, Eminescu, Creangă) întregesc preocupările istoricului literar, iar întrucât
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
implicit teoretic se etalează emfatic. Criticul coboară în picaj abrupt, fără nici un fel de scuze pozitiviste, admițând ab initio că se orientează după o concepție semiotică fermă. Premisa o reprezintă schemele elementare de acțiune și de interacțiune umană, adică disponibilitățile antropologice universale - numite aici „vocații” -, satisfăcute prin creație și prin receptare, indiferent de natura materialului colportat prin comunicare. Inițiativa de a compune sistematica prezentă în Poezia medievală în limba română se situează firesc în prelungirea ipotezelor anterioare ale criticului, care are
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
se lase pătruns de subiectul de studiu, să-l observe în detaliu, să descifreze cum operează lucrurile din interiorul acestuia și să descrie convingător rezultatele, astfel încât și ceilalți să poată percepe complexitatea existenței umane. În spiritul celor mai bune tradiții antropologice, cercetătorul „călătorește” până la „satul de baștină” ca să-i învețe discursul și obiceiurile. Acesta trebuie să devină parte a culturii pe care o investighează și trebuie să respingă orice abordare externă ca nelegitimă. Winch spune că înțelegerea societăților umane nu este
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
rezolvată. Faptul că indivizii umani trăiesc în culturi caracterizate de sisteme de înțelegere comună face practicarea științelor sociale mult mai dificilă decât cea a științelor naturale, dar nu o împiedică. Punctul central al contraargumentului meu este acela că o perspectivă „antropologică” pură sau interioară este imposibil de adoptat. Imaginați-vă că ați fi „debarcați” undeva pe glob și vi s-ar cere să asimilați cultura respectivă astfel ca să puteți gândi ca un localnic. Asta ar merge dacă fiecare cultură și-ar
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]