2,251 matches
-
numele, și avea să fie inaugurată chiar de ea, întreg grandiosul edificiu cu ample deschideri din sticle înrămate în oțel arunca spre oameni focul venit din cerul incandescent. Dar nu pleca nimeni! Toți așteptau arși de soare, să vină Nadia. Apăsătoare, trudnică și topitoare ca o oțelărie a fost pentru oameni așteptarea, în căldura de Sahară, dar când a sosit Nadia, mulțimea a început să freamăte ca marea, glasurile urcând până la sticla boltită și albastră, de sus. Luminos și etern ca
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
nevoie să revină asupra unui subiect atât de cunoscut. În completarea Evangheliștilor sinoptici, el notează așa încât doar faptul că Mântuitorul Iisus Hristos, rămas numai cu cei unsprezece Apostoli după plecarea trădătorului Iuda, respiră ușurat, ca după eliberarea de o povară apăsătoare și zice: "Acum s-a proslăvit Fiul Omului și Dumnezeu s-a proslăvit în El. Dacă s-a proslăvit Dumnezeu în El, și Dumnezeu îl va proslăvi pe El în Sine și îndată îl va proslăvi" (Ioan XIII, 31-32). Prin
PRIVIRE RETROSPECTIVĂ A TEOLOGIEI EUHARISTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348676_a_350005]
-
la o cafea, vor putea să refacă legătura firului rupt cu ceva timp în urmă, între fiu și părinții săi. Când au terminat de servit masa, au chemat ospătarul să achite nota, îndreptându-se apoi spre casă, în aceeași liniște, apăsătoare, care a domnit și în timpul servirii cinei. În oraș a început să se aprindă iluminatul public. Se lăsase seara parcă mai devreme ca pe litoral. Era și mai răcoare. Cerul era acoperit de nori. Stătea să plouă. Părinții au coborât
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
Apoi mă podidește plânsul. Înainte tata a avut cai și vite de nu mai încăpeau în curte. Acum la bătrânețe rămăsese numai cu un măgar. Și împins de sărăcie se dusese pe câmp să adune spice în urma secerătoarei. Atmosfera devine apăsătoare și nu știu cum să o consolez. - Alte neplăceri nu a mai avut. - Tata? - Da. - Au venit într-o seară doi tipi la el și l-au întrebat ce pretenții are „după tot ce s-a întâmplat pe câmp”? Tata și-a
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
fund - // ultimul strop... fără tine!” ( Băutura ta preferată - nectar). Stăpână pe mijloacele de expresie, mișcându-se cu dezinvoltură printre răsărituri și apusuri, trăirile poetei trec de la starea de liniște, calm aparent... la starea de angoasă, măcinare lăuntrică, neliniște, înfrângere , singurătare apăsătoare... acestea căpătând valențe grave, profunde - străbătute de intensitatea fiorului liric. „ Vai ,mie!, // cerșesc azur // și mistuit de sete, // mușc brazda caldă... pe țărmul unde iele - // în seva mea se scaldă!”// O, sfânt giuvaier // ți-e ruga în zadar... // și-azurul
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
o va dori. Pe legea mea că-ți dau drumul dacă faci acum o minune! Irod Antipa se oprise chiar în fața lui privindu-l cu insistență, însă cel din fața sa privea în jos către pardoseala de piatră. Așteptarea se prelungi, apăsătoare. După un timp în care nimeni nu spuse nimic prizonierul își ridică privirea către el și îl privi pe tetrarh drept în ochi. Apoi, după câteva clipe își întoarse privirea în altă parte și se gândi la ale sale. Irod
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
să tresară. Ușa exterioară, din tindă, fiind împinsă de vântul dezlănțuit, a lovit în tocul ei cu atâta forță, încât geamurile de la ușa interioară au zbârnâit... mai-mai să se spargă. Imediat s-a lăsat o liniște de mormânt care devenise apăsătoare și-i dădea senzația lipsei de aer. A simțit o-nțepătură ca o arsură usturătoare trecându-i prin ceafă, urmată de-o o transpirație rece. Imediat și-a pus mâna în dreptul inimii care bătea mai să-i spargă coastele deșirate
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
a vrut sfântul ca să pătimești pentru greșala care-ai făcut-o, păcat de neiertat în fața bisericii creștine”. Niciodată nu i-am mai amintit Lenei de noaptea aceea care, ori de câte ori mi-aduceam aminte, simțeam cum mă roade-n suflet un regret apăsător și scormonitor, asemănător cu apa când macină malul unui râu. Nu am reușit să mai readuc în discuție cele petrecute, și parcă-mi pare rău... că n-am aflat și gândurile ei; dar acum când nu mai este, pe cine
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
-n mine/ îi las ce nu-s/ mutând din spațiul negru, ca la șah,/ un mugure în timpul sfânt și alb.” (Timp alb, s. n.). Spațiul, datorită zbaterii sufletului, este și el alb; dar sub povara dramei omenești se strânge și devine apăsător, opac: „tavanul mut” așteaptă nevzuta mână să scrie: „mene, mene techel upfarsin” (Precum tavanul mut al scrisului de înger). Cauzalitatea se sprijină în cele neimanente, cu o vorbă a poetului, pe „toiagul de ceară” al omului, al topirii și al
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
slăbiciune, am observat cum deodată i-au izbucnit lacrimile; nu știam cum să reacționez sau ce să o întreb. Cred că totul a fost atât de lejer, de neforțat, încât mi-a spus singură ce o macină după o liniște apăsătoare. În lacrimi a apucat să îmi spună că nu înțelege de ce Maria a hotărât să ne facă familia în așa hal de râs, că nu se gândește la consecințe, la faptul că vom ajunge în stradă, că își vor pierde
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
cedeze niciodată. I-am bătut în ușă Mariei, dar doar o singură dată, deoarece într-o fracțiune de secundă i-am auzit vocea ușor tremurândă care mă poftea în interior. Când am reușit să pășesc pragul, o atmosferă atât de apăsătoare parcă m-a izbit, îi simțeam starea, trăirile încă din prag. M-am apropiat de ea dar parcă mă apropiam de o imensă groapă căscată, atât de pierdută și de absentă o simțeam. Am așezat ceașca pe noptieră și m-
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
cu lux de amănunte. Un oarecare fior nostalgic este prezent permanent și aceasta și pentru că, anii trecând, autoarea se vede în oglinda copilăriei și a adolescenței, care nu diferă cu mult de cea a tuturor copiilor acelui timp. Atmosfera tulbure, apăsătoare din casa Danei, faptul că a avut o mamă mai rigidă, predispusă bârfei cu vecinele de bloc și un tată căruia îi plăcea mult păhărelul și scandalurile se țineau lanț, au făcut-o să se simtă oarecum stingheră în propria
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
unei necesități organice sufletului nostru național, atunci el să fie păstrat în formele lui originare și autentice. Iar dacă aceasta nu se mai poate atunci este mai bine să fie lăsat să se stingă în liniște, scutind lumea de scenele apăsătoare ale unor zvârcoliri zadarnice. Noi socotim însă că nu acesta e cazul.”. Pentru Nae Ionescu, înnoirea nu înseamnă schimbare ci „creștere firească” în comunitatea de iubire care este Biserica. Atâta vreme cât această comunitate de iubire funcționează normal, este exclus ca creșterea
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
în pace acum? - Bine. Cheful vine mâncând. Știi tu, ca la nuntă... Când trebuie să mergem la nunta lui Valentin cu Olga? Nu mi-ai spus. - ...N-am spus? Probabil că am uitat..., a bolborosit el după o pauză destul de apăsătoare. Fusese surprins de întrebare. "De unde p...a mă-sii a aflat asta, frate? La restaurant nu s-a vorbit despre așa ceva". Mergem peste două săptămâni cred, a continuat el oarecum împăciuitor. Anca s-a lungit aproape de el în pat și
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
de ea depindea, să aibă cândva tot ce-și dorea la vârsta aceea. În luna octombrie le sosise o nouă colegă de cameră, pe nume Nicoleta. Așadar patul de lângă ușă, fusese ocupat. La început în cameră, se așternuse o tăcerea apăsătoare. Colega cea nouă vorbea foarte puțin, iar seara după ce se da stingerea, se auzeau suspinele ei sub așternut. De la mama Antonia, aflaseră fetele că Nicoleta își pierduse mama, în urma unei boli incurabile. Fata se închisese într-o muțenie, din care
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
numită oficial exproprierea - se spunea că se va face de bună voie, dar aceasta în condițiile în care puterea uza de două pârghii constrângătoare și anume sistemul cotelor și al impozitelor care la un moment dat deveniseră într-atât de apăsătoare încât țăranii erau nevoiți să cumpere produse pentru a-și achita cotele altfel erau arestați ca sabotori ai economiei naționale. În numeroase județe din toate colțurile țării au avut loc revolte care au fost reprimate cu brutalitate, forțele de armată
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
un timp, chiar să le văd strălucind în scrierile semnate de alti autori. Deși stau singură la masa de scris, în spatele meu fojgăe o mulțime de alter ego care se iau la harță. Conștientizarea propriei limite este de multe ori apăsătoare și chiar dureroasă. Reușită în scris se plătește în fel și chip și, nu de puține ori, propriile-mi slăbiciuni îmi râd sub nas. Realizările cer jertfă proporțional cu importanța lor. Nu știu cât reușesc din tot ce am incercat sa împlinesc
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
el nu face exces de alcool, nu consumă droguri, mănâncă cu cumpătare, duce o viață sexuală ordonată, apreciază familia, luptă împotriva egoismului. Religia în calitatea și sensul ei de legătură cu Divinitatea poate birui și depăși frici și stări sufletești apăsătoare. Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaște sau obiectele sfințite. Oameni de știință din Sankt Petersburg au dovedit-o și au descoperit și mecanismul „material“ al acestui fenomen dumnezeiesc. S-a afirmat și din
CÂTEVA INDICII DESPRE RELIGIE ŞI RELAŢIA SAU RAPORTAREA ACESTEIA LA SĂNĂTATEA OMULUI CONTEMPORAN ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345210_a_346539]
-
e plecat și el dincolo de viață prin cotloane de întuneric...tăcerea dintre noi vorbește mai mult decât orice cuvânt...mașina alunecă singuratică pe șoseaua lină; doar gâjâitul aparatului de radio, ce-și pierde postul din când în când lovește liniștea apăsătoare. - Nu mai plânge, nu ai ce face! Toate se întâmplă că așa trebuie să se întâmple. Cu vocea răgușită de cancerul care-l mănâncă pe dinăuntru, Mircea încearcă să îmi șteargă lacrima care nu se mai usucă de o vreme
O VIAŢĂ ÎNTR-O CLIPĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345332_a_346661]
-
mă interesa datorită unei crăci care o masca și astfel, le-am sugerat ca să anunțe firma care administra drumul și să o taie. Sugestia mea i-a surprins găsindu-i total nepregătiți pentru o asemenea propunere nesăbuită iar în liniștea apăsătoare care s-a lăsat brusc cel mai mare în grad mi-a replicat mustrător: - Cum poți pretinde așa ceva?! Cum s-o taie? De-abia după aceea mi s-a explicat cu răbdare cât de mult protejează ei plantele și mai
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
apune într-o noapte , Mi-e perpetua speranța Ce ne picura-ntre șoapte ... În zbor frânt de aripă Coboară dorul între noi , Amintirea a trecut în pripă Pe ălei când rătăceam în doi ... Si-ntr-un strigat risipit Prin tăceri apăsătoare , Din uitări tu m-ai răpit Cu o singură îmbrățișare ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Din uitări / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2115, Anul VI, 15 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DIN UITARI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377004_a_378333]
-
nu mai sunt eu. În sufletul meu locuiește el; cu trupul lui, cu sângele lui, cu trădarea... Palpită în mine și-l port ca pe-o minune, pretutindeni. Uneori, povara ce mi-a fost dăruită... devine ca o stâncă, grea, apăsătoare și gata să strivească orice gând. Vigilentă, mă așez la umbra unei lacrimi și-ncep să-l alint, să-i spun povești frumoase, și să-i cânt... Și-atunci cerul devine mai senin, și eu mă bucur ca un copil
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
și drepte și le auzeam adeseori chicotelile. Ne mai opream pe traseu să ne odihnim pentru câteva secunde și pentru a nu rupe grupul de teamă să nu ne rătăcim. Ajunși afară am respirat adânc, ne-am scuturat de mirosul apăsător de petrol și am izbucnit, victorioși, în urale, bravând în fața celor ce ne așteptau îngrijorați! Înainte de a urca în autocar pentru a ne deplasa la următorul obiectiv aflat pe agenda de lucru a doamnei Rodica Rodean, vă precizez că plec
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
apoi cu tot corpul. Ia-mă! Nu rezist nici eu ultimului asalt, apoi ne despărțim, cu promisiune de a ne mai vedea cât de curând. Puntea este pustie și în aerul rece al dimineții plutește ceva greu, visceral, o senzație apăsătoare. Thomson iese grăbit din centru de comandă, mă vede și vine spre mine. - Te căutam! îmi strigă de la distanță, iar după ce se apropie suficient, adaugă: știi să folosești un pistol? Aprob printr-o înclinare de cap. Îmi strecură ceva greu
DRUMUL APELOR, 25 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376323_a_377652]
-
crede, ba chiar dimpotrivă. Mă concentrez asupra cărții mele, domeniu în care sunt, într-adevăr, priceput, dar care în cazul de față nu mă ajută. După vreo douăzeci de pagini simt cum mă părăsește și inspirația, făcând loc unui sentiment apăsător, vecin cu depresia. Stau cu ochii ațintiți fix în tavan asupra unei muște, a cărei existență aici, în mijlocul Pacificului, mi se pare excepțională. Dacă, prin absurd, cineva ar înfinge un cuțit în mine, n-ar curge sânge. Asta observă și
DRUMUL APELOR, 29 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376326_a_377655]