8,321 matches
-
a ieși din rezervă, Olga îl rugă cu un gest al mâinii să mai rămână o clipă, doar o clipă. Se înțelegea că abordarea aceasta, survenită ad-hoc, era semnalul unei ultime dorințe a unui suflet care începuse deja, după toate aparențele, să călătorească spre lumea de dincolo... - Părinte, ce părere aveți, ar fi înțelept să o chem pe cea căreia i-am pricinuit răul pe care vi l-am mărturisit, necugetata mea faptă? Preotul stătu o clipă în cumpănă. Simțea că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
intim, după ce se căsătorise cu Alex, că Olga purta ascuns în cutele inimii un cui înnegrit de invidie. La unii oameni, acesta nu se topește decât o dată cu trecerea hotarului dincolo de lume. Ea își impunea însă ca prietenia lor, măcar în aparență să rămână vie. Trecuseră mai mulți ani de când Olga părăsise orașul și spitalul unde intraseră amândouă ca asistente medicale, după absolvire. Plecase în alt colț de țară. Era și acesta un semn ce putea vorbi, cu prisosință, în locul multor argumente
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
altul. Fiindcă de când am rupt orice legătură cu ceilalți, vreau să mă cunosc mai bine pe mine însumi. Gânduri zadarnice! - fie, dar ele mă torturează mai mult decât orice realitate. Oare acești oameni care îmi seamănă și care ascultă în aparență de aceleași nevoi, de aceleași pasiuni, de aceleași dorințe ca mine nu există întru amăgirea mea? Sunt altceva decât un pumn de umbre create doar pentru a-și bate joc de mine și a mă înșela? Tot ce simt, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lume josnică, plină de sărăcie și mizerie, am crezut că o rază de soare mi-a luminat viața. Ce păcat însă că n-a fost rază de soare, ci doar o strălucire trecătoare, un meteor, care s-a arătat sub aparențele unei femei, ale unui înger mai degrabă. În lumina care O mărginea, mi-am văzut numai pentru o clipă, în spațiul unei secunde, toate nenorocirile vieții și le-am înțeles grandoarea și frumusețea. Dar această licărire s-a pierdut curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
perete umbra acoperită cu aburi; subțire și fragilă ca la zece ani, când eram copil. Mi-am amintit că și pe atunci se profila tot așa pe peretele umed al băii. Îmi examinam corpul; coapsele, pulpele și sexul aveau o aparență exasperant de voluptuoasă. Umbra lor era aceeași pe care o aveau la zece ani, când eram copil. Și-am simțit că viața fugise ca o umbră rătăcitoare, ca aceste umbre care tremurau ușor pe peretele băii, insignifiante și fără scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nu era o haimana vulgară și insipidă de genul amatorilor de femei desfrânate și proaste. Suferințele și nenorocirile sedimentate în straturi pe fața sa, dezgustul pe care-l inspira persoana sa îi confereau, fără să fie poate conștient de asta, aparența unui fel de semizeu. Cu marfa sa nenorocită, el întruchipa simbolul creației. Da, văzusem semnul celor doi colți galbeni și stricați, prin care ieșeau versete din Coran, semnul dinților săi pe fața soției mele, femeia asta care nu mă lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ancestrale? Depozitar al acestui patrimoniu, eu asiguram deci, inconștient, constrâns de o ridicolă nebunie, persistența unor atare expresii! Poate că fața mea nu trebuia să se elibereze de aceste tentații decât în moarte. Abia atunci, în sfârșit, și-ar găsi aparența naturală? Dar, chiar și în acest ultim stadiu, aspectele pe care voinței mele ironice îi plăcuse totdeauna să le imprime trăsăturilor mele n-ar fi făcut să subziste semnul lor veșnic? În orice caz, tocmai înțelegeam de ce eram capabil. Devenisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de egalat de către profesoară, care stătea cu privirile pierdute-n gol. Și dumneaei dădea senzația că ar medita la ceva. Dar și în acest caz, ca și în cel al oamenilor așa-zis simplii Vasile sau Petrică era doar o aparență. Când ajunse aproape de fundul ceștii, baba de Fito tresări: "Azi e ultimu' seminar, nu?". Nu. Mai e unul joi." " I-auzi, ale dracului!", remarcă nevricoasă șefa. Oftă zgomotos: "Numa' cân' mă gândesc ce putoare o fi în amfiteatru și simt
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu mine, era cam distant, ci pentru că el veșnic părea că nu are timp, cel puțin așa părea, de taclale. Mă păcălisem de fapt, pentru că, odată cunoscut, felul de a fi al colegului nostru mai în vârstă, disipa toate falsele aparențe. Constat că avem multe puncte comune, în modul de a privi viața, și discuția noastră alunecă ușor spre oportunitatea venirii mele la Casa de Cultură unde deja lucram de ceva timp. De multe ori mă văd, domnule Ilea, un intrus
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai liniștită, fără acel zgomot obositor al minții mele. În sfârțit, am reușit să înțeleg că doar așa pot trăi mai liniștită și în final mai fericită. Detașarea mea nu este tot una cu apatia sau indiferența (așa cum pare în aparență), mai precis, deta șarea se traduce printr-o implicare profundă, dar pe teritoriul meu, care este alcătuit din viciile, slăbiciunile și micile imperfecțiuni. Doar pentru acestea, eu și toți ceilalți suntem responsabili. De multe ori mi s-a întâmplat să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
lucruri să fie posibile, mi-am pus răbdarea la muncă în primă fază și mi-a fost mai ușor să mă pun în situația pozitivă, după ce cunoșteam dezavantajele negativului. A trebuit doar să simt binele ca și când ar fi existat, pentru că aparențele contradictorii țineau de obișnuințele mele, pe care doar trebuia să le educ, să-mi educ mintea, inima mea și în final viața mea. Am avut nevoie în această transformare de un Gând Sponsor ArmoniosPozitiv, eram conștientă că nu voi putea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
senzații atât de plăcute, nu am mai simțit de mult această senzație și i-am mulțumit Lui Dumnezeu că m-a ajutat să revin acasă (la sentimentele mele autentice), așa cum am scris și în poezie. Pentru mine acest moment, în aparență banal este acea conștientizare și pasiunea trăirii clipei. Ce sentiment plăcut, această conștientizare, vă spun sincer, un lucru atât de mic și simplu, poate să trezească emoțiile și sentimentele de mult adormite și hipnotizate de acumularea timpului psihologic. Stau și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să facem noi primul pas și să ne implicăm prin acțiune. Suntem un tot universal, uniți, omogeni și depindem unii de alții, creând un lanț infinit de evenimente și lucruri. Doar când am simplificat lucrurile, am reușit să vad dincolo de aparențe și realitatea iluzorie. Ușor-ușor, lucrurile încep să capete sens și claritate, iar eu mă bucur sincer pentru că s-a ajuns în cele din urmă la înțelegerea faptului că Dumnezeu este Tot Ce Există și noi, evident nu suntem afară din
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pot afima că viața poate fi simplă și ușor de abordat în momentul în care îți regăsești liniștea și echilibrul interior. Concluzia mea finală și irevocabilă este aceasta: Ca să te poți bucura de momente de liniște în viață, indiferent de aparențele exterioare este necesar să liniștim apele tulburi din oceanul nesecat care se află în interiorul nostru! Doar liniștind furtunile interioare vom reuși să vedem cu mai multă claritate frumusețea vieții așa cum este ea, trăind în recunoștință și iubire cu tot ce
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
începem să ne descoperim pe noi înșine, să începem să iertăm, să începem să vedem lucrurile diferit, să începem să fim mai curajoși sau pragmatici eliminând frica aceea care ne ține blocați în peștera uitării, să începem să vedem dincolo de aparențe și să începem să trăim diferit chiar dacă la început poate fi un pic mai dificil. Doar începând ceva, ne putem trezi la adevărata noastră identitate fantastică pentru că orice s-ar spune, singura putere de care dispune ființa OM, este puterea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
din Atlanta se află un exemplar din volumul Renatei Pescante Botti, L'alito eterna, pe care o mână juvenilă a caligrafiat ori mâzgălit, în urmă cu patruzeci de ani, o serie de poezii în limba română. Mai mult, după toate aparențele și după toate iscăliturile, mâna cu pricina îi cam - vorba vine - aparținea celui care a strălucit prin Licence to Carry a Gun (în traducere: Permis de port-armă). Atentat - nesancționabil, ce-i drept - la bibliofilie ! Tânărul emigrant își luase libertatea de
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
el. Am început cartea acasă, apoi am continuat-o, cu bucățica, în metrou, în tramvai sau în așteptarea tramvaiului. Amintiri, reflecții, explicații ale unei persoane care în singurătea scrisului trecea de la o luminoasă seninătate, la exerciții de autoflagelare, cu aceeași aparență de calm, uneori exasperant, cu care izbutea să-și țină sub control demonul autodistrugerii și temerile care uneori se metamorfozau într-o neașteptată agresivitate, de om timid, cu un imens orgoliu. Îmi explic de-abia azi de unde i se trăgeau
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
ajunge în posturi de decizie, cum de cele mai multe ori alții, înaintea lor, au și ajuns, fericindu-ne azi cu luminile "competenței" lor. S-a gândit, se gândește la această perspectivă cineva din cei în drept s-o facă? După toate aparențele, nimeni n-o face și mă tem că înșiși cei în drept s-o facă sunt în mare parte tot beneficiari ai fabricilor de doctori. Altfel cum să-ți explici o asemenea tembelă apatie în fața unui fenomen infracțional practicat cu
Titluri cu tarif by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9199_a_10524]
-
de familiar pășunismului românesc, care crede că deține prin naștere veșnicia și misterul ei, ca să poată, astfel, în numele ei, refuza la mod superior tot ce nu corespunde acestei mentalități de taliban. Nae nu vede în rațiune decât un instrument al aparenței logice - ceea ce este comod și banal; numai că, în felul acesta, acoperi și sugrumi sensul spiritual al rațiunii. Cu alte cuvinte, nu este numai vorba să admiți că actul revelației are un conținut rațional prin însuși faptul că ai de-
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
dat ambiția infantilă să lase să se creadă, în mod public, că Hitler îi dăruise personal un Mercedes, pe care, de fapt, Nae îl plătea pe ascuns, în rate, neștiut de nimeni. Este aici o vădită disproporție între pretenție și aparență; ca să vorbim popular, Nae nu vroia decât să "se dea mare". Ei și, ce e rău în asta? Răul nu e mare, faptul e inofensiv; dar el poate deveni "ofensiv: când îți instalezi cu asemenea efecte o autoritate cu influență
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
le pareze cu poze de prestanță. Cred că era un om orgolios și superficial, adică, era superficial chiar în felul lui orgolios de a fi. Mai exact, nu era congenital și obsesiv orgolios; se păstra și aici un amestec de aparență între serios și neserios; el se afla undeva între ele, având grijă și frică să nu devină comun, adică grija continuă de a ieși artificial din comun: pentru că era de fapt un om destul de comun! Rândurile de mai sus au
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
ascultătorilor noștri În detaliu toate chinurile la care am fost supuși, timp de cinci zile. Scopul acestei evocări este cu totul altul. În a șasea zi, dis-de dimineață, trezindu-ne, am găsit rezemat de carlingă un tînăr care, după toate aparențele, venea dinspre Mediterana. Fusese trimis, cel puțin așa susținea el, În mod special pentru a ne ajuta să rezistăm pînă cînd vom fi găsiți de vreun echipaj de salvare. Lucru curios Însă, nu avea asupra lui nimic de mîncare și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fiindcă nu-i plăcea să piardă. Și fiindcă era un om corect și cinstit cu sine Însuși. Știa că e un prost jucător de biliard. CÎnd joci singur, chiar dacă pierzi, nu dai nimănui socoteală. Totuși, Întrucît, cel puțin la nivelul aparențelor, biliardul e un joc de competiție, prelua pe rînd rolurile celor doi adversari, unul fiind el Însuși, iar celălalt Jegg, sau colonelul Pruritanal, pe care dorea din toată inima să-i Învingă; totuși, din spirit de fair play, lovea cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pragul ușii, mormăia nemulțumit ceva, atunci cînd bilele nu urmau traiectoria pe care ar fi dorit-o. Abia Într-un tîrziu, maiorul Înțelese că reconstituia versurile unei poezii, sau poate că o compunea el Însuși În acele momente. După toate aparențele, era vorba de o poezie patriotică. În momentul cînd, pregătind o mică stratagemă, maiorul hotărî să-și facă simțită prezența, Pablo repeta cu obstinație un anumit vers, a cărui continuare părea că o uitase. — Să urce națiunea spre comunism În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
De altfel, după cum o spune clar unul din personajele mele, realitatea e un simplu efect. Aparent, lumea va rămîne la fel ca Înainte, Însă numai aparent! Sau mai precis, dacă avem În vedere că ceea ce numim lume nu e decît aparență, tocmai aparența va dispărea. Nu va mai exista nici o aparență, deci nu va mai exista lumea. Va exista numai ce vor ei. Se pare că sunt capabili să deplieze ordinea ascunsă, dacă ai auzit de teoria lui David Bohm, și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]