1,153 matches
-
unui deținut cu expresia "mișcă, țigane!", însoțită chiar de îmbrînceli sau loviri ușoare. Iar un deținut nu va ezita să îl cheme pe un gardian cu "băi, milițian prost!" atunci cînd de față sînt și alți colegi de celulă. Aceste apelative sînt atît de des folosite, încît nu mai stîrnesc reacții de protest decît atunci cînd individul este jignit în prezența colegilor de rang egal sau inferior. Familiaritatea apelativelor peiorative face greu posibilă menținerea unei distanțe sociale, mai ales în cazul
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de ambasadele acreditate în Cipru. Poziția mea de însărcinat cu afaceri ad-interim crea unele dificultăți de comunicare mai ales persoanelor oficiale, care, conform protocolului, trebuia să mi se adreseze folosind titulatura completă. Mulți preferau să mi se adreseze fie cu apelativul "domnule șef de misiune", formulă utilizată de oficialii ciprioți, sau mai scurt "domnule ambasador", care implica reacția mea, urmată de explicații edificatoare și acceptarea în final a unei formule mai comode. Cu colegii șefi de misiune convenisem să ne spunem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
De asemenea, ei numesc orice rus, fie că le este cunoscut, fie că nu, brat (frate)” (Haxthausen, 1853, vol. III, 140). Această concepție pare a fi persistat până în epoca modernă. Nu demult populația republicilor sovietice îl desemna pe Stalin prin apelativul afectuos „tătucul”. Fără a insista prea mult asupra acestui aspect, Haxthausen consideră conștiința înrudirii tuturor rușilor ca fiind bazată pe înrudirea lor de sânge: „În Rusia, Țarul (...) reprezintă în același timp unitatea, șeful și tatăl poporului său; el nu are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cum să pretind un loc mai privilegiat în familie ?! Am avut însă marele noroc că și soția ... tot cadru didactic universitar ... m-a înțeles și m-a sprijinit în munca mea... chiar dacă ... mai în glumă, mai în serios ... tot cu apelativul de "aerian" mă gratulează ... Și cred că are destulă dreptate când mă gândesc la câte situații ... de care face și acuma haz ... s-au întâmplat din cauza uituceniei mele. Pentru distracție ... dar fără să exagerez cu ceva ...iată câteva dintre cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
uită alarmată la mine "da' așa mergeți la curs"? ... și îmi face semn spre picioare ... eram în papucii de casă. Noroc că locuiam aproape de Universitate (în casa cu întâmplarea anterioară). A fost prima dată când soția m-a măgulit cu apelativul "distrat" ... dar și prima dată când am întârziat la curs. Distracția a fost și mai mare în cazul a două întâmplări cu trenul. Prima dată, când plecam la ai mei ... la Bârlad. De obicei ... grijuliu ... plecam din timp la gară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
compunere: "Bravos, bibicule, halal să-ți fie"... și "aicea în Piața Endependenți, unde mâncăm sfânta constituțiune [...] ca să iasă de'un pupat totzi". Primul segment indică o compunere între "Bravos, națiune, halal să-ți fie!"... (Conu' Leonida față cu reacțiunea) și apelativul topicalizat bibicule (D'ale carnavalului...), în timp ce al doilea segment a rezultat din compunerea textemului "a mânca [de la...] sfânta constituțiune" (O noapte furtunoasă) cu textemul dislocat "Piata Endependenți, [...] ca să iasă de'un pupat totzi" (Telegrame). Desigur, în afara acestora, fragmentul mai cuprinde
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
îi descriau pe cei din Ungaria drept indivizi inafatuați, inabordabili, molipsiți de boala ierarhiei rangului social. Comitatul "Trei Scaune", în ianuarie 1944, a dat publicității o hotărâre oficială împotriva acestei maladii a titlurilor, conform căreia fiecare funcționar poate aștepta doar apelativul care se cuvine postului pe care îl ocupă și (în niciun caz) altui rang. De fiecare dată, cei din Transilvania răspundeau cu oarecare plăcere "sadică" la problemele ivite: "Dumneavoastră, nu-i așa, sunteți din țara mamă?" - se adresa scriitorul Wass
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
teoretică (prin opoziție cu praktike și cu poietike)"50. Această direcționare de la proces spre obiect o întâlnim în Republica 51 (521c-534a) lui Platon care pentru a exemplifica cunoașterea dianoietică (διάνοια) enumeră științele aritmetică, geometrie, astronomie, armonie, iar pentru dialectica primește apelativul de știință (έπισήμη). Respectivul fragment se încheie cu o clasificare a cunoașterii: "să numim prima parte știință (έπιστήμη), a doua inteligență analitică (διάνοια), a treia credință (πίστις) și a patra reprezentare (είχασια). Ultimele două sunt în domeniul opiniei (δοχα), primele
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
trebui să renunțe: de exemplu, în loc de formula canonică, pe linia tradiției patristice, a fraților creștini, marcă esențială a monahismului ortodox, unii clerici optează pentru o adresare improprie, frizând de-a dreptul cacofonia: credincioși creștini, ca și cum ar exista și credincioși necreștini. Apelativul frați creștini este în duhul comunitar și comunional al Bisericii lui Hristos, unde laicatul și clerul formează unitatea de foc a creștinismului. Actualitatea predicii ortodoxe trebuie să se centreze, din punct de vedere al moralei creștine, pe condamnarea fără echivoc
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Joc secund (1930), le consideră simple exerciții de digitație. Ne aflăm în fața unei severități în marginile exagerării, cu ele a și debutat la "Sburătorul", unde în fața amfitrionului clasic, cum îl supranumește pe E. Lovinescu, se prezintă cu întîile pagini sub apelativul de Ion Popescu. În revistă va semna Ion Barbu (numele bunicului, constructor zidar), nu cu adevăratul nume, Dan Barbilian. Cauza: "Nu aveam curajul să amestec pe geometru în poezie", deși întreaga sa operă lirică e o extază care celebrează logodna
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a consolidat vechea nomenclatură PCR în posturi de conducere pentru ca din aceste poziții să jefuiască ,,în mod legal”, a lăsat o țară în dezastru. Din postura în care se afla, acest individ s-a adresat altă dată unor oameni cu apelativul ,,măi animalule” , iar unii spun și astăzi că Iliescu este ,,deștept”. Dar prin ceea ce a făcut, Iliescu n-a demonstrate decît că este el însuși un animal ! - Un animal viclean ! Iliescu nu reprezintă decît un Golan, un Golan cu pretenții
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
genera, totodată, si un impuls, un sentiment ("Introduction à la métaphisique", 1903), ori o emoție creatoare 68, cum este denumit de Bergson acest aspect, în ultima sa lucrare importantă, "Leș deux sources de la morale et de la religion" (1932). Indiferent de apelativ, o trăsătură le definește: "Une exigence de creation" [o exigenta de creație]69: Aceasta preceda, într-adevăr, orice reprezentare, este ea însăși generatoare de idei noi. Ea nu are propriu-zis un obiect, ci doar o esență, ce se răspândește asupra
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
într-un mediu social, economic, cultural, același pentru toți; principiul opțiunilor și deciziilor reale asigură dreptul la opinie și la acțiune responsabilă și implicată, cu deosebire pentru persoanele cu cerințe speciale; principiul noncategorizării presupune evitarea clasificărilor sau acordarea unor atribute/apelative în rândul populațiilor/comunităților umane, ca urmare a unor criterii formale; principiul nonsegregării presupune evitarea cu orice preț a practicii de separare, izolare, sub orice motiv, a unor grupuri minoritare, de către marea majoritate a celorlalți; principiul normalizării presupune asigurarea unei
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
revelație! Tacit folosește în text cuvintele chrestos și chrestiani; dar christos și chrestos avea sensul de bun, cinstit, onest iar cuvintele au fost folosite și de Suetoniu. Deci nu este vorba de un personaj istoric cu numele acesta ci un apelativ cu sensul de bun, cinstit, așa cum apare conducătorul Frăției Celui Ales în scrierile adevăraților eseni, cu numele de ,,Învățătorul sau Maivîrstnicul”. Catarii erau numiți de cei din afara comunității lor ca oameni buni, iar țăranii ruși, în feudalism se numeau cres-tiani
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
adresat unei adunări la Chișinău unde lăuda partidul pentru că „a luptat insistent cu prejudecățile naționaliste și cu manifestările frecvente de șovinism de mare putere ca și cu naționalismul local”, referire evidentă la politica românească din ultimii ani și folosind un apelativ rezervat anterior doar atacurilor la adresa regimului burghez interbelic. Totuși, referiri la anexarea Basarabiei de către Rusia și privirea acesteia ca teritoriu românesc a continuat. Apare în lucrarea Unitate și continuitate în istoria poporului român, în redacția lui Dumitru Berciu, care
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
cu argumente cât de cât veridice, nu inepții care afirmă că orice națiune are și o fizionomie proprie și propria culoare sau nuanță. Iar dacă „român” desemnează doar „cetățean al statului România”, de etnie ardelenească, muntenească sau moldovenească, atunci acest apelativ (de român) a apărut, în mod logic, doar odată cu statul România, așadar după 1859, 1866, atunci când denumirea de „România” este folosită într-un act oficial de mare importanță (Constituția adoptată în acel an) sau chiar 1878 (odată cu recunoașterea independenței sale
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
cel puțin trei secole decât apariția statului România. Și din nou autorul basarabean, într-o rătăcire logică aberantă, inversează raporturile cauză - efect și consideră că apariția statului cu numele România (nume apărut din nimic !!!) a determinat desemnarea locuitorilor acestuia cu apelativul de „români”, și nu etnia locuitorilor noului stat a dat numele statului. După părerea noastră, „istoricul” Vasile Vieru face un deserviciu enorm chiar „cauzei moldovenismului”, prin argumentația sa absurdă ce nu permite păstrarea celei mai fragile credibilități. Despre cele două
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și-au manifestat sprijinul pentru cauza românească. Iar primul dintre ei este numit și „istoric vai de capul lui” de o somitate în domeniul cercetării istorice, pe nume Grigore Romanenco, istoric și eminent al învățământului public. Ce este mai grav, apelativul respectiv este dat într-un articol intitulat (vai) „Cameleonii proromâni au rupt cuiul...”, publicat, bineînțeles, tot în organul de presă al Partidului Comuniștilor. Folosirea acelorași termeni, fie ei și jignitori, de către „istoricii” comuniști de la Chișinău (în cazul de față, Vasile
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
cercetare a (științelelor - adăugirea mea) comunicării pentru a își distinge munca de analiza textuală istorico-critică a retoreticienilor"20. Mai mult, în 1950, un an, iarăși, extrem de important de reținut pentru fiecare dintre noi, un grup de "cercetători" - în acest moment, apelativul mărturisește, sper, tipul de orientare metodologică înspre fenomenul comunicării pe care aceste persoane îl girează și exprimă - pun bazele unei organizații profesionale alternative față de mai vechea Speech Association of America (Asociația Americană a Oratoriei), și anume International Communication Association (Asociația
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
cel prin care și-o aproprie cei din cultura sa, care îi asociază valori radical diferite: pentru aceștia din urmă, Selena rămâne la Reina de la Musica Tejana (regina muzicii tejano), în timp ce e de știut că mi reina (regina mea) este apelativul, prin excelență, cu care mestizos se referă, într-un mod afectuos, la mamele, iubitele sau fiicele lor. Astfel, constată cei doi critici, descrierile la nivel lingvistic ale (muzicii) Selenei, ce au proliferat în perioada de după moartea sa, venind dinspre comunități
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
mai ales, numiți la conducerea celor două țări române extracarpatice în cadrul pactului turco-fanariot, au atins adevărate culmi în acest sens. Astfel, Nicolae Mavrocordat se intitula el însuși “slugă”, “slujitor”, „supus”, “servul” sau chiar “robul” sultanului. Veniamin Ciobanu consideră că aceste apelative nu reprezentau elemente protocolare, ci reflectau semnificația juridică a titlului de voievod. Un alt domnitor, Theodor Callimachi, la 1758, aprecia că voievozii Moldovei și ai Țării Românești au fost “din vechime”, “dintre slujitorii înaltului Devle”, numindu-se pe sine “un
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
fapt, același cuvânt. Pentru a folosi o distincție făcută de L. Wittgenstein, ele constituie un singur semn, dar sunt simboluri diferite. Așadar, atunci când se spune că și Juan este "numele multora" și că, prin aceasta, el nu se deosebește de apelative precum câine, nu se vorbește de "cuvinte" în același sens, căci se ia câine drept cuvânt adevărat (semn- simbol), iar Juan drept "simplu cuvânt", drept "semn" pur"38. Eugeniu Coșeriu pornește de la cunoscuta opoziție a lui Donat între numele proprii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vorbește de "cuvinte" în același sens, căci se ia câine drept cuvânt adevărat (semn- simbol), iar Juan drept "simplu cuvânt", drept "semn" pur"38. Eugeniu Coșeriu pornește de la cunoscuta opoziție a lui Donat între numele proprii (nomen unius hominis) și apelative (appellatio multorum)/ nume de "clasă" sau de "tip" și concluzionează că, dacă numele proprii sunt monovalente (nu sunt nume de clasă), individuale (se aplică unui obiect sau unui ansamblu de obiecte văzut ca individ), unidimensionale (se aplică unui obiect sau
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
realitatea ultimă, misterioasă și insesizabilă, fons et origo a oricărei Creații, temei al întregii existențe", stările de conștiință sunt interschimbabile (Dionis a visat că este Dan sau invers?). Totuși, în mijlocul entuziasmului general, prietenii îl cheamă cu numele cunoscut, însoțit de apelativul familiar tuturor, "cuconul Dominic" ca pentru a-l trezi la singura realitate posibilă care îl revendică: "Îl priveau toți cu bucurie amestecată cu spaimă, înghesuindu-se unul într-altul ca să-l vadă mai bine, repetându-i, exclamând, numele (s.m.)"826
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
antinomia undă-corpuscul, înțelegând prin aceasta conflictul dintre teoria ondulatorie și teoria corpusculară cu privire la natura luminii. Așa încât, ar trebui să spunem că termeni precum cei din cuplurile enumerate mai sus sunt "antinomici", iar nu că acele cupluri sunt "antinomii", rezervând acest apelativ doar pentru situația în care aceste cupluri de termeni prescurtează un conflict de aserțiuni. Discuția de mai sus arată că, atunci când este însoțită de o interpretare adecvată, utilizarea termenului "antinomie" la nivel categorial sau conceptual poate fi legitimă. Un episod
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]