2,777 matches
-
fiind scrise la cel puțin un deceniu după căderea Ierusalimului în anul 70 d.Hr., și în special în jurul 90-95 d.Hr. Kenneth Gentry în lucrarea sa "Înainte de căderea Ierusalimului" argumentează cu ajutorul arheologiei și a unor texte antice (inclusiv Cartea Apocalipsei) că această carte, Apocalipsa, a fost scrisă în timpul domniei împăratului roman Nero, în anul 60 d.Hr. Tema profetică a Noului Testament este "Necazul", ca o oglindire a celei din Vechiul Testament. În Noul Testament, Isus se referă la aceasta ca "Marele
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
puțin un deceniu după căderea Ierusalimului în anul 70 d.Hr., și în special în jurul 90-95 d.Hr. Kenneth Gentry în lucrarea sa "Înainte de căderea Ierusalimului" argumentează cu ajutorul arheologiei și a unor texte antice (inclusiv Cartea Apocalipsei) că această carte, Apocalipsa, a fost scrisă în timpul domniei împăratului roman Nero, în anul 60 d.Hr. Tema profetică a Noului Testament este "Necazul", ca o oglindire a celei din Vechiul Testament. În Noul Testament, Isus se referă la aceasta ca "Marele Necaz", "Nenorocirea" și "Zilele
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
criticul / teoreticianul literar Eugen Negrici notează: «Din marginea unei foarte vechi mentalități estetice, care nu e încă perimată [...], i se reproșa lui Adrian Păunescu, pe la începutul carierei, lipsa de frână estetică, imposibilitatea disciplinării materiei poetice, însușirea fanfaronă de forme goale, apocalipsa verbală, răsfățul imagistic etc., pentru ca, imediat, aproape toată lumea, direct sau implicit, să-i recomande tânărului foarte talentat mai multă claritate, ordine și bineînțeles precizie. [...] S-a întâmplat că Adrian Păunescu nu a devenit, după prescripțiile criticii, mai limpezit, mai ordonat
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
care ar putea amenința omenirea ca un întreg, cu posibile consecințe nefaste pentru cursul civilizației umane, sau chiar care pot provoca sfârșitul planetei Pământ. Conceptul este exprimat în forme diverse, cum ar fi "Sfârșitul lumii", "Doomsday", "Ragnarök", "Ziua Judecății", "Armagedon", "Apocalipsa" și altele. Diverse riscuri există pentru umanitate, dar nu toate sunt egale. Riscurile pot fi clasificate în aproximativ șase tipuri bazate pe domeniul de aplicare (personale, regionale, globale) și intensitate (suportabil sau mortal). Următorul grafic oferă câteva exemple: Riscurile discutate
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
și Templieri, care doresc pace prin control. Una dintre povești are loc în secolul 21 și îl are în prim-plan pe protagonistul seriei, Desmond Miles, care, cu ajutorul unei mașinării numite Animus, retrăiește memoriile strămoșilor săi și încearcă să prevină apocalipsa din 2012. Cealaltă poveste are loc în secolul 18, înainte, în timpul și după Revoluția Americană, în perioada 1754-1783, și îl urmărește pe Ratonhnhaké:ton (), strămoșul englez-mohican al lui Desmond, cunoscut ca și Connor, în lupta sa împotriva încercărilor Templierilor de
Assassin's Creed III () [Corola-website/Science/327951_a_329280]
-
rasă antică și puternică, care a creat omenirea și care a dispărut aproape complet cu mult timp înainte de întâmplările din joc, după ce o calamitate globală a devastat Pământul. Pentru a găsi cheia care deschide templul, dar și pentru a preveni apocalipsa din 2012, Desmond folosește Animusul (o mașinărie care îi permite să retrăiască memoriile strămoșilor săi) pentru a explora viața strămoșului său din America colonială a secolului 18, în timpul Revoluției Americane; un om englez-mohican, numit Ratonhnhaké:ton, cunoscut ca și Connor
Assassin's Creed III () [Corola-website/Science/327951_a_329280]
-
ul este o viziune creștină escatologică care interpretează profețiile Bibliei, mai ales Daniel și Apocalipsa, ca evenimentele care s-au întâmplat deja în secolul I AD. ul consideră că Vechiul Israel își găsește împlinirea în biserica creștină odată cu distrugerea Ierusalimului din anul 70. Termenul "preterism" provine din latinescul "praeter", care apare în dicționarul lui Webster
Preterism () [Corola-website/Science/323106_a_324435]
-
reciclare: în organic și în anorganic. ASTA E? Nimeni nu e numai bun sau numai rău... Cred (știu) despre mine că partea bună o depășește pe cea rea. Astfel și cei mai dragi mie, urmașii mei. * înrăirea umanului: promisiunea amenințare (Apocalipsa) lui Ioan Teleologul (captiv în peșteră, considerat de Putere ca personna non grata) - este cea mai devastatoare „operă” a înrăirii omului, datorată fricii (terorii „din ceruri”); zeii lui răzbunători-pedepsitori sunt mai degrabă plăsmuirea „profetului”). Umberto Eco are sintagma „sacerdoți ai
Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
Teleologul (captiv în peșteră, considerat de Putere ca personna non grata) - este cea mai devastatoare „operă” a înrăirii omului, datorată fricii (terorii „din ceruri”); zeii lui răzbunători-pedepsitori sunt mai degrabă plăsmuirea „profetului”). Umberto Eco are sintagma „sacerdoți ai barbarilor”, iar apocalipsa ebraică este un fel de program-terror mentis global pe termen lung... Paradoxal, este efectul feed back de la om, pentru om. Numai că Tele-ologul, a fost inspirat de ceva, sau cineva, din illo tempore... * Știu un scrib din H. care a
Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
care data scrierii este plasată fie circa 95 e.n., în timpul domniei lui Domițian, fie circa 64-69 e.n., în timpul sau imediat după domnia lui Nero. Mesajul cărții privește triumful escatologic al lui Isus Cristos asupra dușmanilor săi și ai Bisericii. Autorul apocalipsei se denumește pe sine drept „Ioan”. Autorul afirmă de asemenea că era în Patmos când a primit prima viziune. Ca urmare, autorul Apocalipsei este numit uneori Ioan de Patmos. Alti comentatori teologici, precum Donald Guthrie si J. Alec Motyer afirmä
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Nero. Mesajul cărții privește triumful escatologic al lui Isus Cristos asupra dușmanilor săi și ai Bisericii. Autorul apocalipsei se denumește pe sine drept „Ioan”. Autorul afirmă de asemenea că era în Patmos când a primit prima viziune. Ca urmare, autorul Apocalipsei este numit uneori Ioan de Patmos. Alti comentatori teologici, precum Donald Guthrie si J. Alec Motyer afirmä cä visiunea este scrisä de cätre Ioan, dar viziunea are amprenta lui Hristos. Iustin Martirul (c. 100-165 AD) care-l cunoștea pe Policarp
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
-lea ea este adoptată de Clement din Alexandria și de către Origene din Alexandria și mai târziu de Methodius, Ciprian, Lactanțius, Dionisie din Alexandria, iar în secolul al V-lea de către Quodvultdeus. Eusebiu din Cezareea (ca. 263-339) era înclinat să considere Apocalipsa împreună cu cărțile acceptate, dar a trecut-o de asemenea în Antilegomena. Ieronim (347-420) o considera drept carte de mâna a doua. Cele mai multe canoane o includeau, dar unele, în special din Biserica Răsăriteană, o respingeau. Nu este inclusă în Peshitta (un
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
-o de asemenea în Antilegomena. Ieronim (347-420) o considera drept carte de mâna a doua. Cele mai multe canoane o includeau, dar unele, în special din Biserica Răsăriteană, o respingeau. Nu este inclusă în Peshitta (un Nou Testament timpuriu în aramaică). Autorul Apocalipsei se numește pe sine „Ioan”, astfel că această carte a fost în mod tradițional atribuită apostolului Ioan. Referiri la scrierea ei de către apostol se află încă de la Iustin Martirul, în al său "Dialog cu Trypho". Alte mărturii timpurii sunt de la
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
identificare a fost negată de alți Părinți ai Bisericii, incluzându-i Dionisie de Alexandria, Eusebiu din Cezareea, Chiril din Ierusalim, Grigore de Nazianz și Ioan Gură de Aur. Apocrifonul lui Ioan afirmă că Ioan a scris atât Apocrifonul cât și Apocalipsa. Donald Guthrie scria că dovezile oferite de Părinții Bisericii susțin identificarea autorului cărții cu apostolul Ioan. Conform lui Epifanie de Salamina, un anume Caius din Roma credea că Cerinthus, un gnostic, era autorul Apocalipsei lui Ioan. În secolul al treilea
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
a scris atât Apocrifonul cât și Apocalipsa. Donald Guthrie scria că dovezile oferite de Părinții Bisericii susțin identificarea autorului cărții cu apostolul Ioan. Conform lui Epifanie de Salamina, un anume Caius din Roma credea că Cerinthus, un gnostic, era autorul Apocalipsei lui Ioan. În secolul al treilea episcopul Dionisie din Alexandria respingea ideea că ea ar fi fost scrisă de un apostol, dar accepta cartea drept canonică. Dionisie credea că autorul era un al bărbat numit Ioan, și anume prezbiterul Ioan
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
învățătorul lui Papias, episcop de Hierapolis. Eusebiu din Cezareea a căzut mai târziu de acord cu Dionisie. Deoarece persoana autorului era una din considerentele necesare pentru canonizarea cărții, mai mulți Părinți ai Bisericii și Conciliul de la Laodicea au respins autoritatea Apocalipsei. Viziunea tradițională susține că Apostolul Ioan, despre care se susține că ar fi scris Evanghelia după Ioan și epistolele lui Ioan, era exilat în Patmos în arhipelagul egeu în timpul domniei lui Domițian și că ar fi scris acolo Apocalipsa. Cei
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
autoritatea Apocalipsei. Viziunea tradițională susține că Apostolul Ioan, despre care se susține că ar fi scris Evanghelia după Ioan și epistolele lui Ioan, era exilat în Patmos în arhipelagul egeu în timpul domniei lui Domițian și că ar fi scris acolo Apocalipsa. Cei care sunt în favoarea autorului apostol arată către mărturia Părinților timpurii ai Bisericii (vezi „Viziunea timpurie” mai sus) și către similitudinile dintre Evanghelia după Ioan și Apocalipsă. De exemplu, ambele opere sunt soteriologice și conțin o hristologie înaltă, afirmând partea
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
opere sunt soteriologice și conțin o hristologie înaltă, afirmând partea divină a lui Isus mai degrabă decât partea sa omenească, prezentă preponderent în evangheliile sinoptice. În Evanghelia după Ioan și în Apocalipsă Isus este numit „Cuvântul lui Dumnezeu” (), deși contextul Apocalipsei este foarte diferit față de cel din evanghelie. Cuvântul din este parte din judecată dar în imaginea este folosită pentru a vorbi despre un rol în creația lumii și în mântuire. Explicațiile diferențelor dintre operele lui Ioan oferite de cei care
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
oferite de cei care propun un același autor includ analiza motivelor și scopurilor de la baza scrierilor, publicul diferit căruia i se adresează cărțile, colaborarea autorului cu sau utilizarea unor scribi diferiți și vârsta înaintată la care Apostolul Ioan a scris Apocalipsa. Charles Erdman (1866-1960) a apărat teza autorului apostolic și a scris că numai Apostolul Ioan se potrivește imaginii autorului desprinsă din text. Metodele mai recente de cercetare, cum ar fi critica textuală, au fost foarte influente în a sugera că
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
acceptat autorul apostol, datând Evanghelia după Ioan înaintea asediului Ierusalimului din 70 e.n. El argumentează de asemenea că greaca „săracă” a lui Ioan este un procedeu literar datorită faptului că galileenii erau renumiți pentru greaca lor excelentă. El afirmă: „Greaca Apocalipsei nu este cea a unui începător ale cărui gramatică și vocabular s-ar putea îmbunătăți și maturiza în cele ale evanghelistului. Ea este greaca vulgară a cuiva care știe precis ce trebuie [să spună]”. S-a susținut de asemenea că
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
ce trebuie [să spună]”. S-a susținut de asemenea că versetele cheie ale cărții, în general de la la , sunt supraviețuiri ale mărturiilor despre profețiile lui Ioan Botezătorul. Din acest punct de vedere, Mielul lui Dumnezeu și alte puncte culminante ale Apocalipsei sunt corelate cu ceea ce se cunoaște despre Ioan Botezătorul, deși trebuie mărturisit că nu se cunoaște prea mult despre el. "Apocalipsa" are o mare varietate de interpretări, plecând de la mesajul simplu că trebuie să avem încredere că Dumnezeu va învinge
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
mărturiilor despre profețiile lui Ioan Botezătorul. Din acest punct de vedere, Mielul lui Dumnezeu și alte puncte culminante ale Apocalipsei sunt corelate cu ceea ce se cunoaște despre Ioan Botezătorul, deși trebuie mărturisit că nu se cunoaște prea mult despre el. "Apocalipsa" are o mare varietate de interpretări, plecând de la mesajul simplu că trebuie să avem încredere că Dumnezeu va învinge ("interpretarea simbolică"), ajungând la scenarii complexe ("interpretarea futuristă"), până la perspectivele criticilor care neagă că Apocalipsa ar avea vreo valoare spirituală. La
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
se cunoaște prea mult despre el. "Apocalipsa" are o mare varietate de interpretări, plecând de la mesajul simplu că trebuie să avem încredere că Dumnezeu va învinge ("interpretarea simbolică"), ajungând la scenarii complexe ("interpretarea futuristă"), până la perspectivele criticilor care neagă că Apocalipsa ar avea vreo valoare spirituală. La începutul erei creștine, creștinii priveau această carte ca prevestind evenimente viitoare, în special venirea unui mileniu de paradis pe pământ. În Antichitatea târzie și Evul Mediu, Biserica dezaproba ideea mileniului drept regat literal de
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
viitoare, în special venirea unui mileniu de paradis pe pământ. În Antichitatea târzie și Evul Mediu, Biserica dezaproba ideea mileniului drept regat literal de o mie de ani. Odată cu Reforma Protestantă oponenții catolicismului au adoptat o viziune istoricistă, în care apocalipsa prezisă se desfășoară de-a lungul istoriei bisericii. În secolul al XIX-lea, futurismul (credința că predicțiile sale se referă la evenimente care nu s-au întâmplat încă) a înlocuit în mare parte istoricismul la protestanții conservatori. Viziunea futuristă consideră
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
loc de-a lungul istoriei. Istoricismul a căpătat popularitate odată cu Reforma Protestantă. În secolul al XIX-lea, odată cu apariția dispensaționalismului, protestanții conservatori au abandonat în mare parte istoricismul în favoarea futurismului. Adventiștii afirmă o interpretare istoricistă a predicțiilor Bibliei din Cartea Apocalipsei. Rastafarienii interpretează istoricist Cartea Apocalipsei, legând-o atât de evenimente din secolul XX cum ar fi încoronarea Împăratului etiopian Haile Selassie și Al Doilea Război Italo-Etiopian, cât și de evenimente viitoare cum ar fi a doua venire a lui Selassie
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]