2,077 matches
-
Zoa cad în tabere adverse ce se află în stare de război. Poemul Vala descrie transformările ce se petrec în ființă Albionului, de la starea de dezbinare către unitate, fiecare Zoa avansînd spre unificarea completă finală. În ultima Noapte (a Noua), apocaliptica prin imagerie, opresiunea este răsturnata prin declanșarea tumultului transformațional al Judecății de Apoi. Imaginea "recoltei" provine din Apocalipsa lui Ioan; Iisus învie din morți și purifica lumea de relele mediate de religiile instituționalizate. Ierusalimul ceresc este adevărata Biserică a lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
altfel, termenul era folosit în epocă tocmai cu această conotație "pozitivă". Iată cum îl folosește, de exemplu, Mircea Eliade: mesianismul reprezintă conștiința misiunii "istorice și supraistorice" a unui popor; el presupune "lupta cu destinul, sfărâmarea geografiei, depășirea istoriei, înseamnă o apocaliptică încordare a colectivității, încordare în care insul se pierde și interesele sale imediate (economice, sociale, politice) sunt anulate"238. Mesianismul unui popor pornește, socotește Mircea Eliade, de la conștiința sa de popor ales, adică de popor creator. Așadar, la Mircea Eliade
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată într-o halucinantă nedumerire și dezamăgire. Finalul piesei intenționează o subtilă și legică dialectică a evenimentelor, puterile necurate își devorează proprii slujitori ultimul pe care rafala "mașinii de vînt", de intensități apocaliptice, îl mătură, ca pe orice alt gunoi, este "El la puterea N" el (prietenul, fratele, tînărul, dînsul, dumnealui, excelența sa, amantul, preotul). Constantin Popa Cavou bar Referințe critice Măștile absurdului În gama de stări a acestui teatru, un diez la cheie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
degenerescență în evoluția speciei umane, fiind reprezentantul unei lumi în care cuvântul și abstracția sunt dominate de forța emoțională și reprezentațională a imaginii de televiziune. Sindromul „imbecilizării” prin televiziune descris de Sartori este însă mai curând expresia unor judecăți morale apocaliptice, pe care nu le împărtășesc toți cercetătorii specializați în analiza imaginii (televizuale, publicitare etc.). Foarte probabil că Sartori este prea tranșant în condamnarea efectelor televiziunii asupra omului postmodern, pe care aceasta l-ar deforma de mic, alterându-i chiar structura
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
telespectatori sunt „bombardați” de imagini în care tot felul de bunuri sunt distruse în cele mai varii moduri, de cele mai diferite personaje (atât de către cele rele, cât și de către cele bune), multe dintre acele emisiuni sfârșind în adevărate imagini apocaliptice, în care ordinea (chiar fizică, dar nu numai) este distrusă, iar haosul este total. Figura 6. Frecvența scenelor de violență în funcție de tipul de violență prezentată în cazul canalului Fox Kids; defalcat pe zile lucrătoare/zile de week-end Sursa: Cercetarea CSMNTC
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
O tragedie cerească închipuie distrugerea Pământului și a planetei Marte de către o stea stinsă, accentul căzând nu atât pe aspectul de anticipație, cât pe progresia spaimei și pe modalitățile diferite de trăire a catastrofei: resemnat, filosofic, pe „planeta roșie”; convulsiv, apocaliptic, pe cea „albastră”. Ultima „poveste fantastică” se arată anecdotică, excesiv demonstrativă. Ca traducător, A. se conformează gustului cititorilor și spiritului publicațiilor adresate acestora, oprindu-se la nuvele și romane submediocre. Alături de acestea, apar însă și texte ale unor scriitori precum
ANESTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285364_a_286693]
-
pour l'an 2000) (Miclău, 1978 : 447). Le village et l'âtre Dans la poésie de Blaga, le village est le centrus mundi, une sorte d'espace matrice. L'univers rustique est construit à l'aide des images emblématiques : " Cocoși apocaliptici tot strigă,/tot strigă prin satele românești. " " Dans leș villages roumains leș coqs/apocalyptiques crient sans répit. " (Peisaj transcendent/Paysage transcendant) (Miclău, 1978 : 333) ; " cocoși dunăreni " " des coqs danubiens " (Satul minunilor/ Le village des merveilles) (Miclău, 1978 : 413) ; Le nom
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
în orice cataclism sau dezastru semne ale mâniei cerești. Violență, cruzime, jafuri, omoruri îngrozitoare, războaie peste războaie, secetă și foamete, incendii și revărsări de ape, cutremure, epidemii, stele cu coadă și alte grozăvii alcătuiesc, sub pana lui, un tablou sumbru, apocaliptic. Cronicarul e un terifiat, cu nervii mereu încordați, suspicios, neliniștit, cu o veșnică frică de ce va fi. Adeseori ingenuu în comentariul său, posedă un talent înnăscut de povestitor. Ceea ce scrie are viață, prospețime. Îndemânatec la desen, își ornamentează manuscrisul cu
DOBRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
cronic, pentru care scrisul devine o activitate mecanică (Coja Ion, autorul piesei), sensul puterii și al responsabilității implicate în tentativa de a dirija destinele celor din jur, înfăptuită de un individ care se crede Dumnezeu (Jucătorul de table) sau perspectiva apocaliptică a sfârșitului lumii moderne, paralizată de dezvoltarea vertiginoasă și sufocantă a tehnicii (Adio, Julieta, adio). Interesate de alterarea valorilor prin stereotipii și formalizare, piesele, cu accente onirice, pline de umor, dar și de anxietate, pun în discuție prin experimentare parodică
COJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
1991, 40; Al. Th. Ionescu, Afeleia și Don Pedro, „Calende”, 1991, 11; Mihai Dragolea, Vise cu un ambasdor, ST, 1991, 12; Adriana Bittel, Cererea și oferta, RL, 1993, 34; Ov. S. Crohmălniceanu, Prefață, CC, 1997, 1-2; Octavian Soviany, Textualism, postmodernism, apocaliptic, Constanța, 2000, 114-119; Tudorel Urian, Proza românească a anilor ’90, București, 2000, 139-141; Mariana Criș, Recurs la memorie, LCF, 2002, 43; Dicț. analitic, IV, 443-445. C.H.
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
1999) reia teoria „campaniei”, „complotului”, „conspirației” care ar fi fost pusă la cale împotriva poetului de forțe oculte. C. duce mai departe tezele lui Octavian Vuia și Nicolae Georgescu (în alt plan și pe ale lui Ilie Bădescu), în termeni apocaliptici: „28 iunie 1883 este cheia hermeneutică pentru istoria românească modernă și ea marchează înlăturarea lui Eminescu de la făurirea destinului românesc”; poetul în anii bolii e „un rege Lear detronat și un Hamlet în neputință de a-și răzbuna strămoșii martirizați
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
de senzații, Timișoara, 1996; Cartea cu semne fermecate sau Drum imaginar prin abecedar, Iași, 1997; A opta zi de la facerea lumii sau Fragment dintr-o piele de șarpe, Iași, 1997; Destinul spiritului și secolul XXI, Iași, 1998; 666. Misterul numărului apocaliptic, București, 2001; Apocalipsa decodificată sau Schimbarea algoritmului, București, 2002; Între Alfa și Omega, București, 2003. Repere bibliografice: Constantin Ciopraga, Poezie: Vasile Constantinescu, CRC, 1971, 19; Mihai Dinu Gheorghiu, Fantezii reversibile, CRC, 1978, 51; Mircea Scarlat, Vasile Constantinescu, „Am inventat o
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
Scrie, în fine, ca să nu se sinucidă. Scriitura lui Cioran este de la început un spectacol intelectual și așa va fi până la sfârșit. În aprilie 1933 redactase deja jumătate din Pe culmile disperării, o carte lirică, „de cea mai bestială și apocaliptică tensiune”, anunță el cu un fel de mândrie tragică. Colaborase, mai înainte, începând din 1931, la „Mișcarea”, „Gândirea”, „Floarea de foc”, „Arhiva pentru știință și reformă socială”, „Vremea”, apoi la „Discobolul”, „Abecedar”, „Rampa”, „Acțiunea”, „Cuvântul” ș.a. Debutează în 1934, an
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
demonstreze valențele poetice ale limbii române, e atinsă de aripa reflexiei sceptice, recuperată în morala faptei bune, mântuitoare. Sunt dezvoltate motive poetice circulate în literatura antică și medievală, ca fragilitatea vieții, lumea înșelătoare, fugit irreparabile tempus, extincția universală de aspect apocaliptic, timp și divinitate, norocul, ubi sunt..., egalitatea în fața morții ș.a., toate nuanțând complementar, tema fortuna labilis. Termenii de comparație care sugerează trecerea sunt spuma mării, floarea, fumul, umbra, visul, părerea, apa, reîntâlniți mai târziu în poezia romantică, la Eminescu inclusiv
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
mai toți simboliștii, sumbru. Poetul trăiește în „orașul morții”, acoperit de giulgiul zăpezii; lumina moare în culori întunecate, răsfrântă în oglinzi care o irizează funebru; trenul damnat, izbucnit din „cripta gării”, se îndreaptă spre cețuri și ploi filigranate, către amurgurile apocaliptice ale munților. Muzicale, de o cursivitate prozodică aproape ireproșabilă, poeziile lui B. sunt înrudite cu versurile cantabile ale lui I. Minulescu. Se apelează adesea la oximoron, spre a sugera o ambiguitate care este însă mai curând paradox juvenil decât profunzime
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
dintre dezvoltarea durabilă Și turism. 1.1. O scurtă istorie a alarmismului: de la Thomas Malthus la Al Gore Pe parcursul ultimelor secole, au existat mai multe valuri de alarmism, de scenarii cu privire la „sfârșitul lumii” Și la situații de criză cu tentă apocaliptică. Malthus, în urmă cu 200 de ani, a fost primul care a considerat că direcția în care se îndrepta lumea era extrem de periculoasă. Dar istoria ne-a demonstrat că Malthus s-a înșelat. A urmat o lungă perioadă în care
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
nu s-au mai axat pe epuizarea resurselor, ci pe consumul excesiv. Dacă în anii ’70, populația a trăit cu teama că se vor închide fabricile ca urmare a prețului țițeiului, la sfârșitul anilor ’80 Și începutul anilor ’90, „scenariile apocaliptice implicau economii Și ecosisteme distruse de noxele emanate de uzine Și implicațiile climatice ale efectului de seră” (Nordahus, 1992a: 1). În ultimele decenii ale secolului XX, un cercetător atrăgea din nou atenția lumii asupra problemelor ce puteau apărea dacă se
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
au vorbit Și cei de mai sus, trebuie să aibă loc în curând. Fără o schimbare extraordinară Și dramatică, cel mai probabil rezultat al traiectoriei curente a civilizației industriale este convulsia Și colapsul. Colaps nu înseamnă un final brusc Și apocaliptic, ci un declin accelerat al mediului economic, social Și ecologic pe parcursul unei generații sau două... Rezultatul va fi catastrofic atât în termeni umani, cât Și ecologici. (Atkisson, 2006: 234) Nu în ultimul rând, Dennis Meadows, unul dintre autorii cărții Limitele
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
drept), un nou Mahomed „care va arde toate Beaubourg-urile lor” și un nou Genghis-Han „care va pune capăt tuturor ploconelilor lor democratice”. Inspirându-se din perindarea neîntreruptă a oamenilor de culoare prin fața terasei la care eram așezați, vorbea amestecând previziunile apocaliptice și speranța într-o Europă regenerată de sângele tânăr al barbarilor, promisiunile unui război interetnic total și încrederea într-un metisaj universal... Subiectul îl pasiona. Se simțea, probabil, când de partea Occidentului muribund, căci piela lui era prea albă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
atins. Este punctul unde mijloacele (căile) și finalurile se întâlnesc și se unesc. Teroarea nu este un mijloc de a impune decizia asupra dușmanului, este decizia pe care dorim s-o impunem asupra lui". Teroriștii de azi sunt fundamental mai apocaliptici în perspectivă și în metodele lor. Pentru multe organizații violente și radicale, teroarea s-a dezvoltat de la a fi o cale, până la a fi sfârșitul în sine. Comisia Națională de Luptă Împotriva Terorismului, l-a citat pe R. James Wodsey
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
ca arma genetică 18. Altfel spus, deasupra omenirii atârnă o nouă sabie a lui Damocles. Într-un context internațional în continuă schimbare, se vor diversifica și mijloacele prin care se vor pregăti, promova și impune noile obiective geopolitice 19. Sectele apocaliptice, extremiștii de dreapta, organizațiile extremiștilor islamici, al căror obiectiv nu este să negocieze cu guvernele sau să obțină susținerea opiniei publice, ci pur și simplu să distrugă un sistem politic pe care-l consideră ostil, odios, o religie, o existență
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
Ele stimulează considerabil faptele de dominație ale celor puternici, care cu greu pot fi stăvilite, ca orice ispită de imense câștiguri. Ciocnirea tectonică dintre cele două civilizații ajunse în faza lor totalitară, la nivel internațional, nu este lipsită de conotații apocaliptice. Păsările de foc și parjol ale aviației americane, că și armele nucleare, sunt concepute pentru războiul total, adică distrugerea absolută și rapidă a adversarului. Cum însă lumea islamică nu are încă acces la tehnologia avansată de distrugere, ea opune strategiei
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
Asiei. Este suficient să-l amintim pe Zeus care fulgeră și leagă în Tartar pe Titani : [...] Titanii Aprig izbiți se-ncovoaie, sub largul pământ îi afundă Zeus, ferecați cu zăvoare și lanțuri ce nu se dezleagă (Hesiod, Theogonia). Sau pe îngerul apocaliptic „pogorându-se din cer, având cheia genunei și un lanț mare în mâna lui” : „Și a prins pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este diavolul și Satana, și l-a legat pe o mie de ani. Și l-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Mavrocordat preferă să sugereze că numele nikotiani ar proveni de la grecescul kotos, adică „ranchiună, ură” - sentimente pe care, chipurile, le-ar provoca tutunul prin inhalarea fumului degajat. „Denumirea [plantei] indică acțiunea însăși”, conchide Nicolae Mavrocordat. Domnitorul fanariot descrie în termeni apocaliptici „trăsăturile nocive” ale tutunului și efectele lui malefice nu numai asupra corpului, ci și asupra minții fumătorului : „în timp ce alte [plante] vatămă numai trupurile, asta nimicește și mintea nu mai puțin decât trupul. Arde corpul, și prăpădind umezeala proporționată, face trupul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
înțelege Burtă verde cum am zice și de-aci discreditul mărfii patriotismului subliniat în piață, căci nu mai are trecere și nu se mai ia drept bani buni. Orășenii s-au convins că nu e nimic, absolut nimic îndărătul înțelepciunii apocaliptice a politicei roșie, că fraza goală care nu esprimă nici o necesitate economică, nici o cerință de organizare nu e decât o nadă pentru a prinde și ameți pe cei săraci cu duhul. Formulele mistice ale d-lui C. A. Rosetti nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]