48,939 matches
-
că peste opera și chiar ființa lui planează un spirit leonin, de pradă, care e cu atât mai puternic cu cât e înhămat la disciplina rigidă a formei, în costum negru... Esența forței lui de a impresiona este că te apropii de fiecare piesă nouă pe care o scrie așteptând ceva neașteptat. (...) E peste puterile tale să bănui ce se va mai întâmpla.' Ca și Samuel Beckett, Harold Pinter refuză să explice rațional comportamentul personajelor sale. Un trecut nedezvăluit bântuie personajele
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
mea esențială este să construiesc structura cum vreau eu. Rescriu piesa de trei ori dar în final trebuie s-o lași cum a ieșit. Vine o vreme când îți spui: Asta e, atâta pot să fac. Singura piesă care se apropie cât de cât de o entitate structurală satisfăcătoare pentru mine este The Homecoming. The Birthday Party și The Caretaker au prea mult text. Scopul meu e să reduc, să elimin. Prea multe cuvinte mă irită uneori - pur și simplu așa
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
Macaulay de la Financial Times a fost cel mai uluit (și incoerent): "e poate important să spunem că a nu-l înțelege pe Pinter e o mare bucurie. A vedea cât de alunecos este înțelesul lui înseamnă de fapt a te apropia de esență în ce-l privește". Poate se găsește un bun samaritean care să întemeieze o clinică și să-l trateze pe Pinter de dependența de critică. Cu puțin noroc, poate devine abstinent, învață să râdă iar și scrie chiar
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
cum ai fi sărit înainte o mie și ceva de ani... Pe lângă electricitate, mai construiseră și o fosă igienică datorită unui inginer constructor care trăgea la ei de obicei înaintea lor, încă de prin iunie, fiind și un împătimit pescar... Apropiindu-se de casuța turcoaicei prin soarele necruțător al lui iulie, auzi o melodie orientală semănând cu manelele bucureștene ce aveau să umple văzduhul capitalei României prin țigănosul 2004, și imediat, anunțul crainicei, mai întâi în turcă, apoi și în englezește
Asfințit cu ghioc (V) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12049_a_13374]
-
o luciditate de mare înțelept, știind de minune să alterneze construcția și iubirea de neam, cu grija de propășire și să le îmbine într-o mărinimoasă viziune". Dintre reprezentanții școlii de cercetare de la București, Comarnescu s-a simțit constant mai apropiat de Golopenția, și mai puțin, dacă nu chiar deloc, de Mircea Vulcănescu, al cărui țărănism "idealizant, cu pretenții de realism sociologic" îl supăra (cum nota în 1947, în jurnalul său). Pe Golopenția și Comarnescu îi unea chiar pasiunea comună pentru
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
spînzurată, de înecată, de împușcată-n jugulară... după cum îți trăsnea să mimezi... cu mișcările mici, migăloase, cu care îți prăfuiai atentă genele în pulberi fine de marmeladă solidificată, cu care îți accentuai pînă la halucinație sprîncenele, folosind creioane lungi, senzual-dermatografice, apropiindu-ți mult fața infantil-muierească de cea geamănă, virtuală, îndoindu-te grațios, scoțînd caraghioasă (mă pîndeai să observi dacă mă uit! reliefînd în aerul pofticios al încăperii fundul orgolios... suprafețe lucinde reflectînd la infinit, victorios, obsedant... ochii mari, verzi, rotitori, cu
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
încep al 58-lea an fără iluzii, fără puterea de a continua, fără speranța de a mai apuca timpuri mai bine, cu țara, cu noi..." " Când bântuie gândul sinuciderii nici dispariția ta, ești convinsă, nu ar salva existența celorlalți..." " Se apropie aniversarea a 60 ani - și iar mă simt înșelată de soartă, după operația pe inimă - nu credeam să apuc 50 ani! Din ianuarie voi fi la pensie..." "Să ai 60 ani și să nu știi dacă trebuie să răspunzi invitației
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
vor dovedi că iubesc, cinstesc și prețuiesc tot ce este frumos, drept și bun, fie acela dar al majorității, fie al minorității... Unguri, citiți pe Eminescu, fiindcă prin el sufletul se înnobilează și prin cunoașterea acestui geniu al poeziei ne apropiem de poporul frate român." (Dr. József Kovács: A magyar Eminescu, Ellenzék, 2 dec., p. 11.) Un alt critic, eminescologul László Gáldi conclude: "Ștafetele colaborării spirituale pe deasupra popoarelor și epocilor străbat astfel prin vijelia urii. Pentru aceasta recunoștință lui Al. Kibédi
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
lor crudă închizându-ți ochii. (t.d.) * deodată camera se face departe și în tăcerea dintre două cuvinte începe să ningă mult. ușa se deschide la fel de încet precum zăpada i se topea în păr. lumina înaintează în cameră o dată cu ea, apropiindu-se de patul din umbră, lumina neputând trece de conturul trupului ei cețos. această lumină verde e lumina privirii ei. (t.d.) * soarele, după-amiaza devreme, își începe coborârea de cealaltă parte a casei - salonul din dreapta se scufundă încet în lumină
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
altul sprijinit de balustrada terasei, și, totuși, în privirea ei - ea știind, cu ochii mari însă, că, de s-ar fi ridicat să facă acei câțiva pași și să intre în salonul scăldat în soare, ar fi trebuit să-și apropie pleoapele. (m.i.) Septembrie 2004, Sibiu
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
Celuia ce m-a făcut Să nu-ți mîngîi fruntea ochii Părul inelat duios M-am ferit de tine Domne Să nu-ți fiu prea drăgăstos Să nu-ți sperii mintea-n gînduri Păcătoase ce mi-ai dat Cînd m-apropii lin de trupul Tău întins pe-un moale pat Care-i dincolo de nouri Și-i cuprins dulce de raze În amurguri și-n amiaze Și în spaima dimineții Cînd ți-e grea toată ființa De iubire pentru mine Și-mi
M-am ferit de tine Doamne by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12555_a_13880]
-
ritmuri" eminesciene: "La un semn triunghiuri vide / vor sui, ciudat de jos" (metrica și ritmul trohaic sînt aidoma cu acelea din Scrisoarea III, iar dacă desființăm înțelesul cuvintelor ce urmează binecunoscutului "La un semn", murmurînd "deschisă-i calea și se-apropie de cort", putem percepe linia aceluiași suport auditiv). "Farmecul" legănării eminesciene reînvie acolo unde te aștepți mai puțin. Și tot la Dimov, o fată își sărută iubitul, mîngîindu-l "cu degete reci". Gellu Naum construiește un vers extrem de complex: "Trestia plină
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
propriul demers: "Poezia mea este un discurs elaborat cu grijă, cu meserie și, uneori, cu inteligență." De ce MRP nu-și amintește, cu această ocazie, de Paul Valéry care-i era atât de drag? Să nu dramatizăm totuși, atitudinea lui se apropie, în finalul aprigelor îndoieli, de cea, pozitivă, a autorului Tinerei Parce : "N-aș vrea ca aceasta să mă împiedice să scriu încă alte poeme." Într-o existență plină de neajunsuri și contrarietăți, o mare bucurie izbucnește, în ianuarie 1942! Deși
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
și unu de ani, MRP visează la câțiva tineri scriitori care să-i vină alături; și, chiar atunci, află că: "tinerii de la Albatros văd în mine un fel de "chef de școală". Acela care alege să meargă alături de mine, se apropie (sau se îndepărtează, după caz) de concepția mea de viață, de inima mea". Pe 13 februarie 1942, realizarea aspirației colegial-pedagogice se precizează : "Vreau să notez aici ultima și cea mai mare bucurie a mea. E vorba de grupul de la Albatros
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
n-am mai văzut cotiuga hingherilor pe rîul doamnei trecînd spre obor decînd ne-au dat indemnizația urcă mercurul în termometru de cameră și dantela galbenă de pe fața poetului mort se lipește de fereastra mea dune și dune cînd ne apropiam cu pakardul albastru de atlantic și coasta bască ca o bască și părul galben ca un galben cum iau eu cu japca sintagmele cu degete subțiri și pătate de mure cotrobăind tot mai adînc în coșulețul de nuiele și ochii
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
vreo două, poate chiar trei sute de oameni fără să se mai mire de prezența acelui corp nelocuit rece sfârșit descompunându-se lent sub lumina neoanelor PANASONIC, de paloarea sintetică a oricărui produs în serie până la urmă câțiva câini s-au apropiat prudenți adulmecând toată mizeria lumească și tristețea trupului străbătut cândva de dorințe, iluzii și pasiuni au așteptat puțin și au început să latre parcă s-ar fi întrebat dacă au înainte un om sau o floare apoi s-au așezat
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
de un procuror imbecil obiectul cu pricina este menționat doar ca o simplă "cravată de cînepă". Paradisul suspinelor - considerat de T. Vianu opera cea mai semnificativă a "fantazistului", străbătută de deliruri erotice într-o "atmosferă de halucinantă lubricitate" (Perpessicius) se apropie mai mult de stilul tenebros, oniric al lui Vinea - admirator și traducător al lui Edgar Allan Poe. Cele două romane apărute postum, Lunatecii în 1965 și neterminatul Venin de mai, reconstituit și pus sub teasc abia în 1971, schimbă din
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
când se uită la un tablou cu Acis și Galateea, care exprimă ceva din visul de aur al omenirii. Cum o să arate omenirea după ce toți zeii și divinitățile au fost detronați? Ce o să facă omul fără ele? Oamenii se vor apropia unii de alții simțindu-se orfelini și or să se iubească toți într-o mare frățietate, zice acest Versilov, și după aceste amănunte înțelegi că e vorba chiar de epoca noastră, când se va termina și se va construi tot
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
fi știut ce se întâmplă pe pământ! Din ziua sosirii mele pe pământ, Mama mi-a șoptit: Fii binevenit! Atunci eu crezând că pământul vorbește am zis: Nu-i așa, mamă, că m-am născut să râd? Ea s-a apropiat de mine cu drag și mi-a zis cu blândețe: Mi-era dor să te văd, dragul meu! Ea, uitându-se la mine, mă întrebă: ŤCrezi în păsări?ť Eu crezusem că râde de mine și m-am îmbufnat: De ce
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
Dacă treci de șocul inițial, te captează autenticitatea semnificativă, intri în jocul mărturisirilor intime și al "noii dezordini amoroase", pentru a descoperi că ele sînt doar o proporție din acest roman complex: de dragoste, social, psihologic. Da, Ioana Bradea se apropie adesea de granița pornografiei, dar se salvează mereu prin atașantul personaj narator, o fată normal-teribilistă, ușor romanțioasă, cu umor adesea exasperat, lucidă și bună, amară și dulce, căreia îi pasă nu doar de sine ci și de tot ce e
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
iuțeala timpului măsurîndu-se și prin fluxul accelerat al obiectelor. Ideea că totuși s-ar putea ca în acest progres să existe risipă mi-a venit mai tîrziu și s-a tot accentuat pe măsură ce am înaintat în observarea societății de consum, apropiindu-mă de înțelegerea resorturilor intime. Ca o piersică frumoasă din care muști cu poftă ca să descoperi un vierme lîngă sîmbure, încît ți se apleacă ce ai apucat să înghiți. Mi-am modificat perspectiva și am continuat s-o fac ieșind
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
ziua de azi, Nu le uita în cea de mâine. Membrele ce se umflă de sânge părăsit Au gândirea cutremurării, Mângâind în Dumnezeu gleznele tale. Totul e divina cerere De a fi aceeași naștere, aceeași dispariție. Cu brațe legate mă apropii de tine, Cu membre ce se umflă de sânge părăsit. Tu știi să dai viață ca în mit Cărnii lor topindu-se pe oase. Vine un frig, vine un frig, avid, Corpul e bântuit de nepăsare, Dar din mormânt iese
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
a frumuseții armonizează deplin gândul și numele cu cadrul natural, tăcerea și distanța translate în mișcări ale comuniunii: Și două sau trei / dintre numele date, de departe / se recunosc. / Ori patru / ori cinci. Și unul de altul într-atât se apropie / încât spune "Destul!" nu știu ce. // Și unul de altul într-atât se îndepărtează / încât spune "Destul!" nu știu ce. // Valul / vântului urcă dealul cu tufe de galbene flori. / Atunci tac, de la unul spre celălalt. / De la unul la celălalt"... Pour dire encore sugerează, încă
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
critică și ironică. Deruta, 1973, un roman al clivajului dintre istorie, politică și cotidian, aduce o perspectivă aproape singulară, diferită de aceea obișnuită, a preeminenței politicului. Să menționez că la Ivasiuc, romancierul "politic", "radical", de care Duda ar putea fi apropiat numai datorită obstinației analitice, se constată chiar preeminența politicului teoretic. O relație cât de cât asemănătoare ca aceea din romanul lui Duda mai există în ciclul din urmă al lui Sorin Titel. Nu întâmplător, Titel a scris cu înțelegere chiar
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
George Radu Pe Virgil Untaru l-am cunoscut în cenaclul lui Lovinescu și ceea ce ne-a apropiat a fost pasiunea comună pentru Stéphane Mallarmé. Asta s-a întâmplat în 1942, anul centenar al nașterii sale, cu prilejul căruia apăruseră o seamă de scrieri importante, mai ales franceze, despre singularul poet. Erau volume substanțiale, atât cu caracter biografic
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]