2,862 matches
-
cu toate că în aceste vremuri, prețuim mai mult pe altii de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, măi spectaculoși, măi senzaționali!... Însă, rămânem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Altfel spus, cuvintele noastre sunt puține și neputincoase pentru a putea spune cât bine a făcut Părintele Arhimandrit Serafim Mân, datorită ținutei sale morale și preoțești, a echilibrului și înțelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice și cărturărești, a dragostei sale
ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA – MARAMUREŞ (1935 – 2013)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2236 din 13 [Corola-blog/BlogPost/383268_a_384597]
-
destul de blândeî - nu sunt acestea două imagini nepotrivite și fără rost, deși nu imposibile? într-o împrejurare de acest fel ne aflăm și noi, povestitorii de la Porțile Orientului. Suntem în camera Cosettei, în cămin arde liniștit focul, afară soarele a apus la timp, pe pereți joacă lumina flăcărilor, mobilele picotesc, patul cu baldachin a adormit de-a dreptul pe cele patru picioare, Cosette a terminat povestea și rugămintea ei și-acum se uită la Broanteș pe sub gene, iar Broanteș bietul sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că te-am avertizat... - Din partea din spate a aparatului scoase un mic rucsac de care atârna un bidon plin cu apă. - Cu asta poți supraviețui vreo două zile, dar dacă mâine dimineață nu m-am întors, mergi în direcția unde apune soarele și în două-trei ore ajungi la puț. — Ai de gând să mă lași aici toată noaptea? — Nu se știe niciodată. — Și fiarele? Fiarele? se miră pilotul. Ce fiare? Chiar crezi că există vreo fiară atât de stupidă încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
omorâm unul. — Sălbaticilor! — Până la venirea voastră niciodată n-am făcut rău nimănui - îi răspunse. Vrei să te întorci în peșteră? Băiatul, îngrozit, negă cu un gest hotărât din cap. — Bine!... - insistă tuaregul. În cazul ăsta, rămâi aici până când începe să apună soarele și apoi ia-o în direcția aia. Sfatul meu e să mergi la prima oră din zi și la ultima a după-amiezii. Altfel te deshidratezi sau te pierzi pe întuneric. - Făcu un ușor gest cu mâna spre cer. - Allah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
era, probabil, singura ființă vie pe o rază de câțiva kilometri, dar nu era un tovarăș de drum, nici măcar nu-ți alina cât de cât groaznica senzație de singurătate care te copleșea în acel loc blestemat de zei. Începea să apună soarele, iar lumina ce cădea pieziș lăsa să se distingă cu mai multă claritate contururile sălbaticului peisaj înconjurător. În fața ochilor săi, munții se transformaseră în insulițe de forme și mărimi foarte diferite, ca niște semețe fortărețe împrăștiate ici și colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dar când ajunse la locul cu pricina, căzu în genunchi, lăsând să-i scape un geamăt răgușit. Vântul capricios se distra cu o cutie de răcoritoare și, de fiecare dată când fundul ei argintat reflecta razele soarelui ce începuse să apună, arunca scânteieri violente. O simplă cutie de răcoritoare! Fusese ultima și zadarnica lui speranță de salvare: o cutie de răcoritoare ce se răsucea pe loc - o dată, și încă o dată... O privi îndelung, fără a schița nici cel mai mic gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
iar pe celelalte două, „Lacul ziua“ și „Lacul la asfințit“. Ăsta era preferatul nostru, el dădea emoție muncii, pentru că aveam ocazia să așteptăm ani la rând. Să-l așteptăm pe acela care va observa că pe malul de la nord nu apune soarele. La cererea publicului, puteam să aduc în fața pânzei și barca pe trei roți. Clientul putea să vâslească în ea, la unu optzeci de fundal, nu cumva să-l sfâșie cu vâsla. — O să umplu mânerul vâslei cu plumb - spunea adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a spus el, continuând să tropotească. — Nu vă sfiiți - l-a îndemnat Engelhart. Eu încerc întotdeauna să pun în practică observațiile clienților mei. — Cum să vă spun? Nu sunt aici decât de o săptămână, dar am observat că soarele nu apune în partea aceea. Am îmbrățișat ursul de la spate și am izbucnit în plâns și mi-am amintit totul. Îl strângeam de-i pârâiau paiele și mi-am ascuns fața în blana lui, ca măcar pe mine să nu mă audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Biblia de neon Capitolul unu E prima oară când merg cu trenul. Stau pe scaunul ăsta de vreo douătrei ore. Nu văd nimic afară. E întuneric acum, dar când a pornit trenul, soarele de-abia începuse să apună și puteam să văd frunzele roșietice și brune, iarba îngălbenită de pe dealuri. Mă simt un pic mai bine pe măsură ce trenul se îndepărtează de casă. Furnicăturile care mi-au străbătut picioarele pe dinăuntru, în sus și în jos, au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Eu aveam douăzeci și trei de cenți în pușculiță, dar mama nu a vrut să-i ia, deși i-am spus că poate s-o facă. Tanti Mae era încă sus, dormindu-și probabil în continuare somnul de după-amiază. Soarele apunea chiar în spatele furnalului Renning, care arăta ca un băț negru de chibrit în fața unui bec porocaliu. Apusul umplea camera de portocaliu, mai puțin partea luminată unde studiam eu. Îl auzeam pe tata venind de afară prin cenușa din curte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fac clasele tot timpul. Când s-a lăsat liniștea, au început iarăși vocile profesorilor: cea nazală a doamnei Watkins, cea dulce a domnișoarei Moore, a cărei clasă se întorsese, și cea înaltă și prelungă a domnului Farney. Soarele începuse să apună. Mă întrebam dacă erau pe drum cei de la autoritățile locale. Probabil erau în capitală și, în mod normal, le ia ceva vreme să ajungă până în oraș. Mi s-a părut că a mai trecut o zi până am auzit elevii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o fac să spună mare lucru. Stătea doar și se uita la mine cu o privire pierdută și zâmbea. Zâmbea la orice spuneam, așa că după o vreme nu mai ziceam nimic și stăteam doar printre pini și ne uitam cum apunea soarele și se făcea întuneric. Apoi venea afară și tanti Mae să stea puțin. După asta mergeam înăuntru pentru masa de seară. În serile când avea de lucru, tanti Mae se ducea sus să se pregătească, iar eu stăteam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
întotdeauna. Domnul Williams a modificat fațada dinainte, punând sticlă în loc de cărămidă. Asta a repus afacerea în mișcare, cum spunea chiar el că o să se întâmple. Nu cred că s-a gândit la felul în care te simțeai în drogherie când apunea soarele și intra direct prin toată sticla aceea. Tot magazinul devenea portocaliu atunci și te dureau ochii la orice te-ai fi uitat. Apoi a trebuit să cheltuiască mult mai mulți bani pe jaluzele, care au dat peste cap tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
văzute din spate. - Cu plăcere, Sofia Petrovna, se întoarse Iag spre Sonia, ținând măsuța în mâini și punând-o apoi jos ca să-și poată desface mâinile a încuviințare. Pe balcon, fețele noastre căpătară o culoare purpurie în lumina soarelui care apunea; era bombat ca un gălbenuș de ou crud și, deși mușcat de acoperiș, se vedea în întregime, de parcă ar fi străpuns cu flacăra lui de la un capăt la altul podul casei vecine. — Permiteți-mi să vă torn puțin lichior, Sofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întunericul nopții în mod special. Lumina zilei o arde, o secătuiește și o alungă înapoi în adăpostul subpământean. Nu voiam să spun decât că stă să se crape de ziuă, este ora patru de dimineață. Cristian privi în sus, luna apusese dar stelele licăreau intens pe cer. Fiind între munți, încă nu se vedea nici o geană de lumină dinspre răsărit. Tot întrecându-se cu vâlva, pierduse noțiunea timpului. De unde știi ce oră este? întrebă el. Aș putea să-ți spun cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo. Sunt convinsă că va veni, spuse Ileana, ridicându-se și ea după Cristian, numai că seara se apropie cu repeziciune și mi-e teamă că vom intra în criză de timp. Ia spune-mi, când iese vâlva afară? Imediat ce apune soarele. Ei, vezi? N-am eu dreptate când spun că moșul își face de cap? În timp ce vorbea, Ileana se apropiase de gura peșterii. Privea curioasă înăuntru încercând să străbată cu privirea întunericul din interior. Neizbutind, mai făcu un pas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo, ar fi fost de ajuns pentru ca ea să se poată strecura afară. No, ce faci? auzi el în spatele său glasul lui Calistrat. Vrei să intri și nu ai curaj? Nu-i cea mai fericită alegere. Chiar dacă încă nu a apus soarele, nu știu cum se comportă vâlva în propriul bârlog. Ai întârziat! Unde ai stat până acum? îl apostrofă Ileana țâfnoasă. Ți-am spus să n-o aduci și pe ea! îi reproșă bătrânul lui Toma, făcându-se că nu o aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
voce slabă. Crezi că poți face rost de alt exploziv? se întoarse inspectorul spre Moș Calistrat. Unul care să nu fie degradat? Am să încerc! declară bătrânul. Numai că nu pot să garantez. Din păcate nu mai e mult până ce apune soarele. Cred că trebuie să ne pregătim pentru încă o noapte de luptă cu vâlva. Moșneagul avea dreptate, era puțin probabil să găsească altă dinamită în timp util. Ba mai mult, nici nu era sigur că vor reuși să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asigur că am făcut treabă bună, îi explică el lui Calistrat care încercase să-l împiedice să se miște. No, deocamdată, totul pare a fi în regulă dar nu vom ști cu siguranță decât la noapte, îl liniști acesta. Imediat ce apune soarele, voi fi aici să mă asigur că bestia nu mai iese din bârlog. Bătrânul avea dreptate, chiar dacă la o examinare vizuală peretele de piatră părea etanș, numai la căderea nopții vor afla dacă reușiseră cu adevărat să o închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mai întâi, trebuiau să construiască șasiul viitoarei capcane. Pentru aceasta, pusese să se execute trei cercuri mari, din profile laminate. Supraveghease personal activitatea muncitorilor, nepermițându-le să ia pauză nici măcar ca să mănânce. Veți avea destul timp să vă odihniți imediat ce apune soarele! îi îmbărbăta el. Până atunci nimeni nu se oprește nici pentru a se duce la budă. Fiecare dintre ei era un supraviețuitor al măcelului din seara precedentă, văzuseră cu ochii lor tot ce se întâmplase, așa încât nu era necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șase luni de discuții lungi, seară de seară, Înainte de culcare, despre plecarea lor la Arad, la gimnaziu, ar fi fost un sacrilegiu și o copilărie să te-arăți acum indiferent și nerecunoscător. Afară era Încă lumină, deși soarele stătea să apună. Doar domnul Brener putea să-l vadă de pe locul său, ca un tron, și poate-i trecu prin minte un vers - pentru că domnul Brener iubea poezia, negustoria nu-i secătuise, de tot, simțul frumosului - un vers despre un apus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în sat sau au plecat în alte sate, în aceeași condiție socială, sau în cea de țărani dependenți. Documentul de la Petru Voievod este important, deoarece precizeaz hotarele moșiei Filipeni: „la stâlpu în mijlocul satului ce se cheamă Filipeni și drept spre apus pe Dunavăț la piscul pârâului Boțului din sus și la dealul mai în 54 gios la dreptu Știubeani în dreapta, la răsăritul dealul Oțeleștilor și peste Dobreana, dreaptă parte la Obârșie la Branova. Zapisele de vânzare-cumpărare sau de danie dovedesc fără
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
este aproape de Runcul. și au cerșut (sic) osebită a noastră milă de întăritură pe acea parte de sus scrisă giumătate din poiană, unde au fost Cos[t]e călugărul, la stâlpu, în mijlocul satului ce se cheamă Filipeni și drept spre apus pe Dunavăț la piscul pârâului Boțului din sus și la dealul mai în gios la dreptu Știubeani în dreapta la răsăritu, la dealu[l] Oțăleștilor și peste Dobrana, dreaptă parte la Obârșie la Branova. și văzând domnia mea urice și drese
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să mă ocup de tejghea, În timp ce Fermín, cu manevrele lui obișnuite de echilibrist, se cocoțase pe scară În vîrful picioarelor și rînduia ultimul raft de cărți, aflat la numai o palmă de tavan. Cu puțin Înainte de ora Închiderii, cînd soarele apusese deja, silueta Bernardei se contură Înapoia vitrinei. Era Îmbrăcată ca pentru joi, ziua ei liberă, și mă salută cu mîna. Sufletul mi se umplu de bucurie numai cînd am văzut-o și i-am făcut semn să intre. — Vai, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și izolează Anversul, lipsit de marină militară, de rețelele sale comerciale; argintul din America nu mai poate urca spre nord și rămâne la Sevilia sau ia drumul Mediteranei. Anvers rămâne la discreția celei mai mici crize financiare, iar strălucirea sa apune în 1550, în urma unei crize bursiere declanșate la Sevilia. Franței, țara cea mai întinsă și mai populată din Europa, i se oferă o a doua șansă de a deveni „inima” capitalismului. Nivelul său de trai crește, iar situația marinei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]