1,109 matches
-
față.“) „|sta nu e om“, spune Bătrânul cu baston. „Trebuie omorât“, continuă Bărbatul cu ziarul. „Cum să omori un om care plânge?“, intervine Doamna cu voal. În cele din urmă, violoncelistul este împins afară din sala de așteptare, doar cu arcușul în mână, în timp ce eroii au acum o nouă problemă de rezolvat, de natură să dea un nou sens acestei așteptări fără rost: „Dar cu violoncelul ce facem?“. Dar cu violoncelul ce facem?, de Matei Vișniec Scenografie: Gelu Râșca Actori: Irina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
cu vorbele: „Ghinișor logofete să nu îmbeți păpădia”. Apoi, în timp ce dumneavoastră adăstați să se lumineze mintea și spiritul după prima ulcică de vin gustată pe îndelete, lăutarul din fruntea bandei își lăsa obrazul oacheș pe trupul viorii a mângâiere, în timp ce arcușul o făcea să zvonească glas de doină molcomă, glas de bucium grav și zguduitor sau tril de ciocârlie... Când vinul băut gospodărește de mușterii le încălzea sufletele, taraful isca cântece de joc, încât să asude podelele și să curgă țărâna
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
a dragostei și fericirii, ce va fi cucerită prin înfrățirea a milioane de oameni. ORCHESTRA SIMFONICĂ Orchestra simfonică cuprinde multe și felurite instrumente muzicale care, în linii generale, se împart în trei mari compartimente: I. Compartimentul instrumentelor cu coarde și arcuș, care este cel mai numeros și se împarte în 5 grupe: 1. partida viorilor prime 2. partida viorilor secunde 3. partida violelor 4. partida violoncelelor 5. partida contrabașilor II. Compartimentul instrumentelor de suflat, care se împarte la rândul său în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
dacă, brusc, s-ar transforma în cuțite tăioase (care, până la urmă, s-ar topi într-o mare mângâiere). În a treia lucrare, The Dead Man (o ironie savuroasă a lui John Zorn la adresa muzicilor de filme noir), sunetele produse de arcușurile biciuind aerul sau scârțâind haotic pe coarde s-au amestecat cu mirosul de sacâz și cu umbrele instrumentelor, proiectate pe pereți la dimensiuni gigantice. Kronos au trecut apoi prin Mexic și ritmurile celor de la Cafe Tacuba, prin India lui Ram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
transcrii acolo versurile, așa cum le-ai auzit tu. Găselnița mi se pare extraordinară. Chiar dacă entuziasmul e În pericol de-a fi copilăresc, mai adăugați, vă rog, la povestea asta cu sensul, un falsetto, o chitară la care se cântă cu arcușul, ca și cum ar fi violoncel, și impresia, atunci când ascultați Olsen Olsen, că vă puteți face cafeaua din zbor, plutind aproape de tavan, cu ochii pe jumătate Închiși, și credeți-mă pe cuvânt. FILM Roșu Iulia BLAGA Un telefon care sună. Cineva care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
de la orchestră. La fel, suntem încântați de solistul invitat, o personalitate a muzicii internaționale, prezent pe scene din întreaga lume“. Împietrire Rahmaninov. Când Petukhov se avântă în lungile pasaje, când doar pianul său răsună în liniștea deplină, instrumentiștii împietresc cu arcușul în mână, cu capetele întoarse spre pianist. Cu spatele la sală, însuși Ziva rămâne cu fruntea proptită-ntr-o mână, ascultând neclintit. Chiar și dacă n-ai urechea suficient de formată, înțelegi minunea la care asiști, din împietrirea muzicienilor. Petukhov e un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
cu sânge. Și toate acestea umila trestie cu șapte găuri le exprima cu o candoare limpede". Puneți această pagină lângă cea a lăutarilor din Amor vincit: "Muzica lor dereglată e însuflețită de o armonie schimbătoare. Sfâșie lacrimi și bucurie deopotrivă. Arcușul furios se înmoaie deodată, mânia se preface în suspin, suspinul devine fericire. Pe instrumente, cu fața și mâinile tremurânde, oamenii se răsucesc, parcă arși de un foc pe care vor să-l arunce departe. Câteodată o melodie înceată, temătoare și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ziua și ceasul care urmează, iar prezentul mă încântă ca și cum n-ar mai exista ziua de mâine. O floare, o rază de soare, o față tânără și surâzătoare, un chip sfânt de bătrân, un cuvânt, un cântec, o mișcare a arcușului, o frunză, o pasăre, o lumină care strălucește, o faptă bună mă împing în extaz. Sunt adesea întrebată dacă nu am avut dezamăgiri în viață; răspund invariabil: Niciodată, nici măcar una!... Căci Dumnezeu mi-a dat ochi ca să văd și urechi
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
provenind din aceeași limbă-mamă există cuvinte care au același etimon. De pildă, elementul de unitate lexicala dintre limbile romanice este constituit din 146 de etimoane latinești pe care le regăsim moștenite în toate limbile romanice 249. Exemple: adjutare, aer, alter, arcuș, barbă, bene, bonus, caballus, camisia, campus, capră, caput, clavis, cornu, culus, decem, directus, dormire, filum, fructus, herba, homo, intrare, jocare, *lac(te), lana, lingua, longus, manus, mare, nascere, noster, octo, oculus, ossum, panis, petra, pilus, piscis, pons, quails, quinque, rîdere
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
face din nou apariția. Bătrânul o scoate cu grijă și o pune în buzunar. Intră pe peron. Se așază pe un scaun, își scoate vioara din cutia de piele roasă și și-o potrivește pe umărul stâng. Se apleacă, apucă arcușul și-l atinge ușor de corzile întinse. Primele acorduri sunt dizarmonice, degetele caută combinațiile potrivite și recunosc locurile mult prea bătătorite. Bătrânul face o pauză de cinci secunde, apoi începe să cânte. Un cvartet de coarde. Haydn. Bătrânul suplinește cu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
continuă să cânte, dar ochii lui rămân deschiși, mari, mirați. De pe afiș, o femeie tânără și frumoasă îi zâmbește. Se uită drept în ochii lui. Pentru o clipă, bătrânului i se taie respirația. Totuși mâna lui dreaptă continuă să plimbe arcușul pe corzile viorii, iar, pe măsură ce secundele trec, melodia capătă un alt ritm, mai vioi, mai luminos. Bătrânul nu-și amintește s-o mai fi văzut pe femeia din afiș. Până ieri, în locul ei erau niște muncitori nebărbieriți care ciocneau sticle
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
treptat, iar literele capătă contur și devin inteligibile. Agatha. Da, femeia din afiș are exact ochii Agathei, cea mult iubită. Agatha, cea pierdută definitiv acum oare câte zeci de ani? Ochii bătrânului se umezesc. Mâna lui dreaptă continuă să plimbe arcușul pe corzile viorii, în timp ce el observă fiecare detaliu al afișului publicitar. Femeia care seamănă cu Agatha e foarte decoltată. Are sâni mari, iar sfârcurile i se ghicesc ușor prin țesătura aproape transparentă. Femeia ține în mână o felie de pizza
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mai mari. Bătrânul nu aude metroul venind. Abia în clipa în care trenul intră în stație, bătrânul devine derutat, pentru că vagoanele alunecă rapid pe șine și o acoperă pe femeia decoltată. Haydn n a compus niciodată ce cântă bătrânul acum. Arcușul se mișcă haotic pe corzile care vibrează într-o cacofonie de sunete sugrumate, iar bătrânul așteaptă cu sufletul la gură ca trenul să se pună în mișcare. Ușile se închid și metroul dispare în tunel. În dreptul afișului, trei tineri cu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
portativul înaintea nasului, cu ceasul deșteptător uriaș pe pervazul ferestrei, ca să-l am în ochi și nu cumva să robesc cu un minut peste timpul fixat, cu lacrimile curgându-mi pe obraji de ciudă și disperare, scârțâiam de mama focului arcușul pe corzi: parcă aș fi mâncat sacâzul complementar acestei îndeletniciri odioase. Doi ani de zbateri jalnice, până când, în al treilea, avea să mă mântuie, scoțându mă din robie, un Moise în carne și oase. La operă, când îl zăream în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
aproape, la parter: E Rousseau! E Rousseau! și toți ochii se aținteau asupra lojii noastre; dar lucrurile n-au mers mai departe. Acest mic murmur s-a stins fără să stârnească aplauze. Din orchestră s-a auzit primul sunet de arcuș; lumea nu se mai gândea decât la spectacol, iar Rousseau a fost uitat. I-am propus încă o dată să coborâm grilajul; mi-a răspuns pe un ton acru că nu mai era timp. „Nu este vina mea“, i-am răspuns
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Iașul reprezintă pentru români o vatră a generării de cunoștințe, în care s-au plămădit valori ilustre ale neamului românesc, o vioară care a rezonat bucuriile și tristețile, speranțele și împlinirile celor care au avut curajul de a-i mânui arcușul, de Politehnica ieșeană și de facultățile ei mă leagă “dulci aduceri aminte”, dintr-o serie de întâmplări derulate de mai bine de 50 de ani! Facultatea de Electrotehnică ieșeană mă atrăgea prin istoria scrisă de Dragomir Hurmuzescu. După un strălucit
O şcoală în care “excelenţa” generează excelenţă ....... In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Florin Teodor Tănăsescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_957]
-
țară). Pe nesimțite, vorbele alunecă spre conotații fizice, dar ambiguitatea și intertextualitatea (uneltele lui Ackroyd de căpătâi, pe care le mânuiește cu un umor neașteptat) le apără de vulgaritate. Poetul îngână bucuriile trupului cu priceperea unui violonist care își înfige arcușul în suflet. Versul se ferește cu strășnicie de explicit: Și au înțeles cu toții povestea exact cum nu trebuia incredibilele țipete ale patimii mele sunt probabil de vânzare (printre școlari) Vorbe aparent albe, neutre, ascund în ele ideea de homosexualitate. Doar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ziaristului. Despre poet este de reținut această frumoasă frază : "Frate bun, în dubla lui înfățișare lirică, al lui Guillaume Apollinaire, Ion Vinea a sunat din talgere în orchestra de jazz a modernismului românesc, dar a mângâiat, în ascuns, cu un arcuș fermecat, coarde lungi de violoncel." În trei articole subtil-spirituale și superiorironice, ceea ce nu le împiedică să fie grave în substanță (Un moment al liricii noastre, publicat în "Timpul" din " noiembrie ", Versuri, în "Timpul", " decembrie ", Versuri, în "Viața românească" nr. ", "Ă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
brusc, ca unul dintre acei hopa-Mitică cu plumb în picioare, care se ridică de cum încerci să-i culci: Vrei să-ți cânt ceva?" Mi-ai face o mare plăcere. Învățătorul își scoase din cutie vioara și atinse ușor corzile cu arcușul. Câteva clipe de concentrare și apoi, închizând ochii, își culcă tandru obrazul pe vioară ca pe o coapsă de femeie. Melodia se ridică blând, ducând cu ea clinuri însorite, miresme de tufișuri și tineri păstori urmăriți de fatalitate. Însuși sufletul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lucrare desăvârșită, profesorul Petre Popescu a știut să creeze la elevi dorința de a ști și de a deveni. Și fiecare dintre profesorii acestei școli a reușit să facă să vibreze sufletul elevilor, mai puțin sau mai mult, după cum și arcușul unui artist impresionează lemnul viorilor altfel, după cum și lemnul de rezonanță nu este identic.
Schiţă de portret. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Cristina Hordilă Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1851]
-
înălțăm. Corul cânta împreună cu orchestra. Eu, cântând la acordeon, începător fiind, mă uitam unde să apăs pe clape pentru a nu greși. Dirijorul, profesorul Petrescu, cânta la vioară. La un moment dat, dirijorul se oprește și, furios, mă lovește cu arcușul, spunându-mi răstit: „când cânți despre tovarășul Stalin nu te uiți în jos, privești înainte, cu încredere, spre viitorul luminos spre care ne conduce marele conducător”. Lovitura a fost atât de puternică încât arcușul s-a rupt. Iată până unde
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
oprește și, furios, mă lovește cu arcușul, spunându-mi răstit: „când cânți despre tovarășul Stalin nu te uiți în jos, privești înainte, cu încredere, spre viitorul luminos spre care ne conduce marele conducător”. Lovitura a fost atât de puternică încât arcușul s-a rupt. Iată până unde ajunsese propaganda, sovietizarea, în mintea unui intelectual. În clasa a IV-a am fost primit în organizația de pionieri, organizație proaspăt înființată după modelul sovietic. Un grup de nouă copii, cei mai buni dintr-
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
călătorind parcă în altă lume, cu fiecare alunecare a privirii pe corpul ei. Savurând fiecare milimetru al pielii ei brune, netede, fără nicio zgârietură sau imperfecțiune. Pe pulpele ei apetisante curgeau poezii de Apollinaire și lumina cădea peste ele ca arcușul unei viori pe corzi. Stătea picior peste picior, iar deasupra lor părul pubian, negru ca ochii ei, era ca un cuib pufos care mirosea a lapte proaspăt și în care voiai să te faci mic, incredibil de mic și să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Dumnezeu ! — Mariane, îi spune unul dintre colegi, fugi tu și anunță-l pe frate-său, pe domnul Virgiliu, și rezolvă cu dânsul. Sigur e o neînțelegere. Acum ! și țiganul o și ia la fugă în toiul nopții, cu vioara și arcușul în mână, pe Ștefan cel Mare. Vin eu mâine la prânz și vă spun tot ce aflu. — Mâine-dimineață, mă, Mariane, unde te duci la ora asta ? Lumea doarme. — Acum trebuie să afle, cine știe în ce încurcătură s-a băgat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
urechile se lungeau ca niște aripi. Fiecare fereastră îl sluțea în alt fel, ca pe un monstru. Iar pielea îi era roșiatică de la lumina vagonului, care aducea a un apus toxic, apocaliptic. În surdină se auzea o vioară, al cărei arcuș se unduia pe notele unui tango pe care Cristi nu știa de unde îl recunoaște. Un tango pe care îl cântase probabil de mii și mii de ori, însă mintea îi bloca aducerea-aminte a versurilor, a titlului sau vreunui moment de pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]