1,120 matches
-
eternul feminin în poezia argheziană se situează la antipodul absolutului întruchipat de Dumnezeu (p. 225) și primește frecvent conotațiile nehotărârii și ale ambiguității. Alături de cei doi poli (Dumnezeu și femeia), țăranul, țara și istoria configurează motivele lirice fundamentale în opera argheziană. În această nouă interpretare a lui Arghezi, materializată în volumul din 2004, Dumitru Micu s-a depășit considerabil pe sine, cel din 1965. S-a revizuit semnificativ, într-un mod ce va conta în istoria receptării operei argheziene.
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
în opera argheziană. În această nouă interpretare a lui Arghezi, materializată în volumul din 2004, Dumitru Micu s-a depășit considerabil pe sine, cel din 1965. S-a revizuit semnificativ, într-un mod ce va conta în istoria receptării operei argheziene.
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
care înjură mult, face poezie pură, urăște editorii și visează o vilă la Sinaia. Un zeu fecund în fantezii și pornografie"? Eliade suferă evident de "daltonism estetic" și, asemenea lui N. Iorga, nu găsește suficient spațiu de rezonanță pentru lirismul arghezian. Nici apariția Cuvintelor potrivite nu-i afectează diagnosticul, ci, din contra, este un excelent prilej și un material de exercițiu pentru arta malițioasă a citatului. Aceste neașteptate erori - care se găsesc totuși în recuzita oricărui mare critic - nu-i pot
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
să faci, altceva decît regie de teatru? Mă pregătisem serios pentru studiul limbilor vechi, pentru filologie clasică. De aceea, poate, mă preocupă și acuma folclorul, textele vechi. Ai fi vrut să faci film? Am avut întotdeauna o reținere de tip arghezian în fața fenomenului. Cînd eram student, și eram obraznic, le spuneam disprețuitor colegilor mei de la film că nu trebuie să uite că această artă este a șaptea. Trecîndu-mi obrăznicia tinereții, cred că filmul se află la început. După primitivi și moderni
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
chiar că motivul principal al debutului post-mortem al autorului în volum ar fi chiar „morbul gazetăriei” pe care l-a avut în sânge, spunea Ov. S. Crohmălniceanu. Chiar dacă nu are savoarea textelor de publicistică ale lui Călinescu sau aciditatea pamfletelor argheziene, activitatea de gazetar a lui Ion Vinea nu poate trece neluată în seamă. Ne aflăm acum în fața celui de-al doilea volum de texte culese din presa interbelică, respectiv din intervalul 1920-1924, după ce prof. Elena Zaharia-Filipaș a cuprins în volumul
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
doar, al genului. Cu totul altfel sună sonetele lui Codreanu, care și-a făcut din cizelarea lor un manifest. Sonete care dezvelesc, în forme felurite, un suflet nemulțumit. Precum, întomnate, sonetele lui Petică. Din inventarul, nu prea bogat, al sonetelor argheziene, antologia le reține (firește!) pe cele antimonarhice. În care Arghezi își condensează pamfletul în paisprezece versuri, fără a-l face să piardă nici din tărie, nici din meșteșug. Sonetul pare să cunoască o a doua tinerețe între războaie, când până
Cele mai frumoase poezii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5118_a_6443]
-
în relația cu colegele noastre de la Liceul de Fete și b) scria versuri bășcălioase, ingenioase (numite mai târziu "argotice"). Mai târziu, când am văzut caietele sale de tinerețe, am constatat că, lângă poemele în tradiția Topîrceanu, scria și poeme serioase, argheziene și barbiene. Cópii după tablourile maeștrilor. Își pregătea uneltele și stilul. Nu, Nichita Stănescu nu era un egoist, nu era nici un răzvrătit. Era doar un adolescent care-și lua anumite libertăți și încerca, vorba lui Ion Barbu, custura limbajului său
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
-n propria lui plasă" (Ca ochiul moartei tale). Sau sub semnul unei putrefacții universale, într-un bacovianism reluat în cadrul țărănesc (așa cum Doinaș n-ar putea fi înțeles fără antecedența conceptuală a lui Blaga și Arghezi, iar Dimov fără formele vizionare argheziene, Ileana Mălăncioiu n-ar putea fi percepută în afara influenței autorului Plumbului, adaptat toposului său originar): "Plouă într-un sat de munte uitat de lume,/ Copacii mai putrezi se rup,/ Prin ploaie trece o femeie bătrînă/ Cu hainele ude lipite de
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Treceau rîzînd și nu-i puteam opri,/ Păreau că nu mai înțeleg deloc/ Că sînt prea mulți și nu mai este loc/ Și pentru cei care mai sîntem vii" (Coșmar). Sau, într-un fel ce amintește învierile incomode din romanul arghezian, Cimitirul Bunavestire: "Va veni o vreme cînd morții nu vor mai încăpea/ În perimetrul strîmt al lor și vor ieși/ Și vor trece-n viteză pe Calea Victoriei/ Apărați de cordoanele celor vii" (Veți spune că totul s-a terminat). O
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
întotdeauna să-l descopăr pe misticul Arghezi în absolut tot ce scrie, pamflet, poezie erotică, blestem, bilet de papagal, pagină de corespondență, deși școala l-a impus ca pe un răzvrătit numai pe jumătate credincios. În atât de concisa definiție argheziană strecurată în locul cel mai profan cu putință - dar pentru mistic nu există locuri profane - se află o întreagă teorie a rugăciunii. A te ruga înseamnă a crea un dialog lipsit de artificii. Eu și tu intră în comunicare directă, inima
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
ca moment fundamental al culturii române prin introducerea noilor concepții critice, a noilor criterii de disociere, a noilor idealuri, în ultimă instanță; despre conflictul lumilor în Baltagul sadovenian; despre simfonia (beethoveniana) a aspectelor stilistice din Răscoală lui Rebreanu; despre forță (argheziana) de plasticizare a verbului poetic blagian; despre proza de "observație și experiența" a lui Pavel Dan... și despre multe altele. Am să mă opresc doar, în încheiere, la un alt studiu din 1945, Un ev galant al lumii dunărene în
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
o consubstanțiere cosmică. Nu pare să existe vreo soluție a stării în cauză, în ordinea practică a lucrurilor. "Visul" gratuit, "copil al suferinței", e rodul de vîrf, de ordin spiritual, al decantării suferințelor colective, precum expresia estetică vizată în Testamentul arghezian, acea "odraslă vie-a crimei tuturor"... Dar Octavian Goga s-a îndepărtat de poezie, lăsîndu-se absorbit de stihia politicianistă. înaintea "realist-socialiștilor", e cea dintîi jertfă notabilă a poeziei noastre pe altarul politicii, deși cu o remarcabilă diferență față de proletcultiști, pe
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
conferă poemului ceva din aerul naiv al unei icoane pe sticlă. Dar Mioara Cremene nu are doar nostalgia trecutului, o are de asemenea pe aceea a literaturii române, astfel încât volumul cuprinde și interesante transpuneri în limba franceză a unor poeme argheziene, dar mai ales a unor fragmente din Miorița, în legătură cu care poeta formulează, de altfel, și câteva puncte de vedere provocatoare. „În Munții Vrancei - precizează domnia sa - continuă încă să subziste, între altele, străvechiul obicei al înmormântărilor cu măști. Or, la astfel
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
Gheorghe Grigurcu Robusta îndoială argheziană, balansarea țărănească a autorului Cuvintelor potrivite între "credință" și "tăgadă" sînt devansate de acest discipol al absurdului, sufocat de disperare, care e Dan Damaschin. Poetul declară: "Eu nu posed nici un adevăr nu dețin nici o certitudine" (Atotsfîrșitul), asigurîndu-ne că: "de-acum
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
femeii tale iubite spre fereastra de lemn a unei biserici de lemn din Maramureșul de piatră. Pentru un jurământ de dragoste. III. Ce noroc pe poezie și cât de Bacovia întretăiat de Blaga sub o dantelă de arhiduce a vorbirii Argheziene! IV. Și câtă universalitate a năucului de poet de Ion Barbu cel care considera limba română ca pe o vorbire a stelelor și încifrând-o ca atare și descifrând-o ca arătare. V. Ce meșter în spartul inimii de copil
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
aceste imagini și se apropie de elementele lor cu privirea îngândurată; un glas, când patetic, când monoton, rostește un fel de predică în pustiu. În Rugăciuni crește încet o poezie a întrebărilor fără răspuns (așa cum se întâmplă și în Psalmii arghezieni); cititorul pătrunde într-o lume de-familiarizată treptat, ghidat discret de o împletitură a două fire de fum, un fir al liniștii cu un altul al neliniștii, o lume în care se simte dureros absența, dar în care, în același
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
sau, pur și simplu, explicația trebuie găsită în faptul că este mai simplu datul cu presupusul decît darea unei știri. Ori, Doamne ferește, avem de-a face cu o altă realitate, și anume cu ,,traducerea în viață" a unui cunoscut vers arghezian: dacă, după '90, majoritatea gazetarilor care se ocupă de cultură, de pildă, au transformat subit și, de bună seamă, pentru-ntîia oară,/ plugu-n condei/ și braz-da-n călimară? Nu-i vorba, că prin plug putem subînțelege orice unealtă anterioară și prin brazdă
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
Autorul preferat" al lui Șerban Cioculescu, ales în răspăr cu opinia majoritară a epocii, a fost Tudor Arghezi, despre care a și scris un studiu fundamental. Acum își exprimă doar sentimentul unei revelații pe care i-a produs-o poezia argheziană, comparabil cu șocul "pe care-l primiseră cu 40 de ani înainte tinerii ce-l descopereau pe Eminescu" și ne dă un semnificativ portret privindu-l pe om, ca înfățișare fizică, dar și pe scriitor, observându-i conversația "uluitoare" și
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
G. Pienescu În anul 1998, Editura 101 + Gramar a publicat, în colecția "Pagini alese - Literatura română", o antologie de versuri argheziene, însoțită, după cum se menționează pe coperta interioară, de o postfață semnată de Aureliu Goci și de un tabel cronologic semnat de Mitzura Arghezi. Dar, ciudat, pe aceeași copertă interioară nu este menționat numele nici unui îngrijitor de ediție, iar Nota asupra
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
nu scrie simplu, cum s-ar cuveni: " Pentru alcătuirea acestei cărți am ținut seama de opiniile celor mai importanți critici ai versurilor lui Tudor Arghezi", ci se fandosește academic: "în realizarea acestei ediții am folosit reputate referințe în cuprinderea operei argheziene". Ce va fi însemnând "reputate referințe în cuprinderea operei argheziene", nu se prea înțelege, dar e clar că este vorba de referințe "reputate" și că ele privesc "cuprinderea operei argheziene", deși nu de toată opera trebuia să se ocupe editorul
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
cărți am ținut seama de opiniile celor mai importanți critici ai versurilor lui Tudor Arghezi", ci se fandosește academic: "în realizarea acestei ediții am folosit reputate referințe în cuprinderea operei argheziene". Ce va fi însemnând "reputate referințe în cuprinderea operei argheziene", nu se prea înțelege, dar e clar că este vorba de referințe "reputate" și că ele privesc "cuprinderea operei argheziene", deși nu de toată opera trebuia să se ocupe editorul, ci numai de versuri. Și nici nu era nevoie să
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
realizarea acestei ediții am folosit reputate referințe în cuprinderea operei argheziene". Ce va fi însemnând "reputate referințe în cuprinderea operei argheziene", nu se prea înțelege, dar e clar că este vorba de referințe "reputate" și că ele privesc "cuprinderea operei argheziene", deși nu de toată opera trebuia să se ocupe editorul, ci numai de versuri. Și nici nu era nevoie să aibă "tot timpul în față exemplare" din edițiile antume apărute în 1940 și 1959, și din ediția postumă apărută în
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
formele de perfect simplu (făcui, văzui) și de mai mult ca perfectul (am făcutură, șsic!ț am plecatără), ori forme substantivale nearticulate regionale (mătușe, cenușe), ori cuvinte transcrise învechit (advocat, tot-tu ș?!ț) toate integrate structurii prozodice și semantice argheziene inconfundabile" (subl. G. P.). Dacă prefața îngrijitorului, nesemnată, rămâne, deocamdată, "opera" unui anonim, și dacă antologia poate fi rodul unei colaborări între succesoarea biologică a poetului și postfațator, textele, fără îndoială, poartă "puternicele" amprente ale nepriceperilor d-nei Domnica Theodorescu (alias
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
dacă antologia poate fi rodul unei colaborări între succesoarea biologică a poetului și postfațator, textele, fără îndoială, poartă "puternicele" amprente ale nepriceperilor d-nei Domnica Theodorescu (alias Mitzura Arghezi), inconfudabilele d-sale amprente antitextologice. Ca și în alte ediții de poezii argheziene "îngrijite" de d-sa, "reputata" d-nă refuză cu o plină de ridicul obstinație să recunoască valabilitatea, autenticitatea versurilor tipărite în ediția Scrieri și în ediția Versuri (2 vol., 1966), preferând întotdeauna să se întoarcă la ediția Versuri (cu o prefață
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
care bântuie printre estici. Ar fi plăcut de glosat frumoasele poezii de dragoste, ce punctează lirica basarabeană de la simbolismul lui Alexandru Robot (Madrigal, p. 43) și dramatismul coșbucian din poemul epic Cleopatra de Nicolai Costenco (p. 56-65), trecând prin inflexiunile argheziene din Mărțișor de George Meniuc (p. 67), elogiul corporalității din Nud de Valentin Roșca (p. 85) sau Metamorfoză de Emil Loteanu (p. 94-95), pentru a ajunge la suava ironie din Probabil Lorelei de Leo Butnaru (p. 166-168) și la scenariul
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]