KorAP: Find »[drukola/base=argumentație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...81 >

2,025 matches

Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565

de o formă de argumentație. În mod obligatoriu trebuie să existe o poziție anume pe care să o propuneți, iar probele introduse trebuie fie să susțină direct, fie să contrazică această poziție. Speculațiile discursive despre starea universului nu constituie o argumentație. O trecere în revistă a ceea ce au dovedit alții nu constituie o argumentație. Simpla catalogare a problemelor pe care le găsiți interesante în legătură cu un anume subiect nu constituie o argumentație. Formularea ipotezei trebuie să fie scurtă, concretă și empirică. Aceasta

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
anume pe care să o propuneți, iar probele introduse trebuie fie să susțină direct, fie să contrazică această poziție. Speculațiile discursive despre starea universului nu constituie o argumentație. O trecere în revistă a ceea ce au dovedit alții nu constituie o argumentație. Simpla catalogare a problemelor pe care le găsiți interesante în legătură cu un anume subiect nu constituie o argumentație. Formularea ipotezei trebuie să fie scurtă, concretă și empirică. Aceasta trebuie exprimată în termeni generali spre a fi potențial aplicabilă la mai mult

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
această poziție. Speculațiile discursive despre starea universului nu constituie o argumentație. O trecere în revistă a ceea ce au dovedit alții nu constituie o argumentație. Simpla catalogare a problemelor pe care le găsiți interesante în legătură cu un anume subiect nu constituie o argumentație. Formularea ipotezei trebuie să fie scurtă, concretă și empirică. Aceasta trebuie exprimată în termeni generali spre a fi potențial aplicabilă la mai mult de un singur caz. De obicei, în științele sociale, această frază a tezei este concepută ca o

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
omului de știință. Rațiunea este aceea care crează o legătură între testarea științifică și ipoteză, iar nu faptele. Astfel,testarea poate să nu fie ancorată extern și obiectiv în modul strict cerut de criteriul empiric de stabilire a adevărului. Această argumentație a fost elaborată de către Thomas Kuhn.1 În concepția sa, știința nu evoluează prin respingerea formală a unor teorii acceptate anterior, ci prin abandonarea lor. O paradigmă științifică își stabilește singură problemele de cercetat. În calitate de viziune dominantă, aceasta decide care

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
diferite în situații diferite. Cu alte cuvinte, o variabilă trebuie în mod necesar să prezinte o variație. Aceasta trebuie construită astfel încât să poată cataloga diferențele posibile din cadrul datelor colectate. Este surprinzător cât de des întâlnesc tot felul de încercări de argumentație în care variabilele nu prezintă variație. De exemplu, am citit de curând undeva că sărăcia într-o anume țară a constituit cauza unei revoluții. Dar sărăcia, în acest caz, este o constantă nu o variabilă. Aceasta exista în țara respectivă

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
constantă nu o variabilă. Aceasta exista în țara respectivă de multă vreme. Cum, așadar, a putut deveni dintr-o dată cauza unei schimbări violente de guvern? O constantă, o stare stabilă, nu poate explica, doar ea însăși, o schimbare de stare. Argumentația respectivă nu a susținut că o sporire rapidă a sărăciei ar fi cauzat revoluția. Acest lucru ar fi legat o variabilă de o alta. Tot așa, nu a susținut că frustrările cauzate de nivelul înalt și persistent al sărăciei s-

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
în considerare intervenția posibilă a efectului variabilei X2? Explicația pe care o propuneți se poate dovedi aparentă. O specificare mai corectă ar lua în considerare...”. Dar cercetătorii din științele sociale nu se enervează, ci sunt interesați de o astfel de argumentație. Formularea de ipoteze referitoare la variabilele de control posibile este unul dintre aspectele fundamentale ale modului în care trebuie să fie concepute afirmațiile pe care noi le propunem lumii spre acceptare. IV. Modele path multivariatetc "IV. Modele path multivariate" Până

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
să desenați relațiile implicite. Nu contează că textul este dintr-un ziar, de istorie, științe sociale sau chiar un roman. Desenați rețeaua de relații. Exersați identificarea de modele de ipoteze între variabile. Aceasta este o metodă excelentă de a discerne argumentația unui text. (Dacă nu reușiți să desenați nimic, poate că nici nu există o argumentație solidă în text; dacă desenul prezintă contradicții, poate că autorul este confuz.) Dar acest exercițiu va constitui o pregătire bună pentru modelele pe care voi

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
sociale sau chiar un roman. Desenați rețeaua de relații. Exersați identificarea de modele de ipoteze între variabile. Aceasta este o metodă excelentă de a discerne argumentația unui text. (Dacă nu reușiți să desenați nimic, poate că nici nu există o argumentație solidă în text; dacă desenul prezintă contradicții, poate că autorul este confuz.) Dar acest exercițiu va constitui o pregătire bună pentru modelele pe care voi înșivă veți dori să le construiți. Gândiți cu creionul și hârtia la îndemână și încercați

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
în general vorbind, instituțiile guvernamentale? Există oare un cadru general prin care să poată fi examinate trăsăturile de bază ale guvernelor, în ciuda diferențelor lor individuale? George Tsebelis a făcut un exercițiu de modelare de acest tip și a construit următoarea argumentație: instituțiile fundamentale acționează ca jucători cu drept de veto, definiți ca acei actori colectivi de a căror aprobare este nevoie pentru a se implementa o anumită politică. Instituțiile fără efectivă putere de veto pot fi ignorate complet. Această situație include

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
Mesajul este din nou acela că instituțiile sunt importante. Exemplul nostru se va concentra asupra structurii legislaturilor, care adesea pot face cu succes însumarea preferințelor și pot să implementeze politicile publice, chiar și atunci când problemele sunt complexe și multidimensionale. Urmărind argumentația lui Gerald Strom din cartea sa Logica întocmirii de legi1, voi sugera trei soluții care să poată ajuta la contracararea presiunii de fragmentare. Fiecare dintre acestea trei acceptă modelul nostru de bază, dar introduce și o considerație în plus. Scopul

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
putință să o evit. În mod logic, dar ca o ironie a sorții, mă comport în mod contrar binelui colectiv, văd cum acest bun colectiv este distrus, și totuși nu sunt personal responsabil de acest rezultat. Pot să construiesc o argumentație similară în legătură cu votul. Eu susțin democrația și la fel fac milioane de alți cetățeni din țara mea. Dar acțiunea mea individuală de a vota sau de a nu vota, nu va salva sau distruge democrația din țara mea. Dacă milioane

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
în condițiile agendei mele așa de încărcate, irosind timp și efort cu votarea. Parcă vă aud protestând, susținând că votarea este o activitate socială valoroasă. Sunt de acord, așa că o să încep cu acceptarea acestui fapt ca premisă de bază a argumentației conform căreia democrația este benefică pentru societatea mea. Nu se pune în discuție binele colectiv, ci doar comportamentul meu individual. Întrebarea este doar dacă eu, ca individ autonom, trebuie să votez într-o anumită campanie electorală. Aceasta este o problemă

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
efectul acțiunii sale marginale individuale va fi neglijabil asupra rezervei totale, cu toate că suma unor asemenea acțiuni poate constitui o catastrofă socială. În consecință, interesul personal rațional subminează condițiile necesare satisfacerii interesului colectiv, vătămând în cele din urmă și interesul individual. Argumentația de bază poate fi prezentată și într-o formă mai riguroasă. În acest scop, voi introduce distincția dintre bunurile publice și cele private. Bunurile private pure sunt complet divizibile și extractibile. Divizibile - înseamnă că distribuția lor se face în anumite

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
și interne. Soluțiile externe depind de actorii din afara jocurilor de n persoane care trebuie să implementeze rezultatele colective benefice. Soluțiile interne depind de alegerile jucătorilor. Le vom lua în discuție pe rând. Dintre soluțiile externe, cea mai evidentă este impunerea. Argumentația pentru aceasta apare clar în scrierile filozofului politic Thomas Hobbes. După cum susține Hobbes, starea naturală este un mediu periculos în care viața omului este solitară, săracă, urâtă, brutală și scurtă. Fiecare persoană încearcă să acumuleze cât poate și de aceea

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
transformat conceptele abstracte în variabile, am inserat variabilele într-un model formal și am derivat din acest model un set de ipoteze specifice și testabile. Judecățile făcute în timpul acestor faze sunt plauzibile și pot fi susținute; au fost totodată prezentate argumentații solide pentru a explica alegerile făcute la fiecare punct de decizie. Prin urmare, am oferit eficient lumii anumite propuneri noi și interesante. Acum devine necesar să cerem lumii să ne răspundă. Vom adopta o atitudine sceptică, amintindu-ne că există

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
se întâmplă ca cineva să înțeleagă eronat, sau să încurce faptele, sau să înfrumusețeze povestea ca să fie mai interesant de relatat - și astfel această versiune devine cea acceptată, sau repetată la nesfârșit de parcă ar fi cea adevărată. Hanff își încheie argumentația cu relatarea unui alt episod despre Livingston, a cărui familie a fugit de trupele britanice în timpul Revoluției. Fiecare relatare istorică succesivă din surse a adăugat ceva nou la povestea propriu-zisă. La un secol după această întâmplare un studiu se referea

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
căror atribuire de valori pentru observații nu este la latitudinea experimentatorului. Se introduc conceptele de tendință centrală, putere și semnificație. Primele două dintre aceste concepte se discută făcându-se referire la analizele univariate și bivariate. Stephen Toulmin susține că o argumentație trebuie să conțină în mod necesar trei părți - o afirmație a unei opinii bine definite, un set de dovezi care să susțină afirmația și o premisă justificatoare care să le cunoască pe cele două, stabilind că dovezile sunt relevante și

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
cercetătorul poate fi tentat să selecteze cazuri în care relația ipotetică dintre cauză și efect să fie vizibilă. Dat fiind numărul mic de cazuri, n, din studiu, este nevoie doar de câteva astfel de observații pentru a se construi o argumentație aparentă. Astfel, un cercetător rău orientat ar putea avea ideea preconcepută că expertiza instituționalizată ar cauza o politică publică mai bună, iar utilizarea experților pe post de consilieri externi ar cauza una inferioară; un astfel de cercetător ar selecta pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
legată de alte studii de caz pe baza unei abordări standardizate. Studiile de caz „cumulative” se doresc a fi exemple care, alături de multe altele să poată forma, în combinație, un set potrivit pentru comparație și inferență. Unii comentatori au construit argumentații solide în sprijinul utilității empirice a studiului de caz. Oportunitatea de a pune la dispoziție detalii intensive în prezentarea de date facilitează „urmărirea procesuală” în care cercetătorul examinează alegerile, fazele și secvențele care leagă antecendentul de consecința sa. Am făcut

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
sunt adesea strategice, punând în evidență faptul că rezultatele apar în urma interacțiunii dintre diferiții subiecți decizionali independenți și maximizând situația în funcție de reacțiile raționale ale celorlalți. Un studiu de caz cu un design atent poate explora detaliile comportamentului social uman. O argumentație devine mai convingătoare pe măsură ce fundamentele de nivel micro se asociază cu cele de nivel macro. Urmărirea procesuală se concentrează asupra conexiunilor care fac astfel ca un anumit rezultat să pară logic într-un context dat, furnizând un plus de substanță

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
să răspundă dacă afirmațiile noastre sunt plauzibile, sau nu. Știința se compune astfel, atât din modelare, cât și din testare, acestea fiind două activități la fel de necesare, chiar dacă diferite. Faptele fără teorie sunt oarbe, teoria fără fapte este goală. Dar această argumentație merge mai departe: înțelegerea se desfășoară într-un proces care decurge de la teorie înspre fapte și nu invers. Există un număr infinit de lucruri de observat și înregistrat, referitor la orice fenomen din lume. Teoria este aceea care ne îndrumă

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
și inferențelor ce pot fi făcute pe baza acestora, să fim conștienți de obiecțiile ce se pot aduce pozițiilor noastre ca să reușim să ne susținem bine poziția împotriva unor eventuali oponenți; trebuie să ne dăm seama de slăbiciunile manifestate în argumentațiile noastre și să ne susținem afirmațiile cu moderație rezonabilă. Cred că a fi bun cetățean și știința care se ocupă de această calitate sunt două lucruri valoroase și se cuvine ca ele să se dezvolte împreună. Cea de-a treia

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
să producă o oarecare ordine în haosul aparent. Aceasta cere imaginație, dar și tehnică; cere agerime mentală și un anume tip de gândire, aș numi-o chiar perversă, care să ia ceea ce este acceptat în mod general și să inverseze argumentația, ca să vadă ce se întâmplă în situația inversă, un tip de gândire care să facă analogii de la un domeniu la altul și care să studieze cu atenție excepțiile și anomaliile în scopul găsirii de teorii alternative. În plus, meșteșugul cercetării

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
mai plauzibile care pot fi găsite. Adesea, cercetătorul repetă studiile de câteva ori, folosind de fiecare dată specificări de modele diferite, precum și modele de testare diferite, pur și simplu spre a-și demonstra sieși din nou și din nou că argumentația sa este suficient de robustă. Adesea, cercetătorul știe foarte curând după începerea proiectului care vor fi, probabil, concluziile majore. Dar scopul său este să construiască aceste concluzii cu măiestrie desăvârșită. Pentru ca să ajungeți acolo, vă sugerez să întocmiți liste cu lucrările

[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]