1,340 matches
-
doar ocazional ca prezentative. În general, prezentativele pot fi încadrate în următoarele categorii (ca variante contextuale ale valorilor fundamentale): prezentativele existenței, prezentativele identificării (de numire, prezentare a coordonatelor locale și temporale ale unui context), prezentativele citaționale (ale relatării),12 prezentative argumentative (prezintă argumentul de necesitate, cauza, consecința/efectul, modul de desfășurare a unei acțiuni), prezentativele focalizante (de intensificare). 3.1.2. IATĂ și UITE în limba română actuală În lucrările de lingvistică românească, termenul de prezentativ 13 circulă, în mod curent
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Z! (IVLRA: 165) ( în enumerări: A: Bună ce faci? B: Ciao! Bine, uite, sunt acasă, m-am mutat în garsonieră, în Brâncoveanu... A: O!: Ți-ai cumpărat? 171) C. (Mult mai puțin decât omologul său cult iată) evidențiază diverse valori argumentative (prezentativ argumentativ), contribuind la structurarea discursului: ( introduce un argument A: Tu ce faci de stai singură la ora asta. Uite, e nouă fără un sfert, stai singură acasă-n pat. De ce ești singură, Sofia? B: Păi sînt singură doar de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
bani? Uite-ți plătesc. Da' fă-i ceva! Ce i-o fi făcut că a... a rămas în cabinet acolo cu el. Da' nu să poate așa ceva! (IVLRA: 32). În texte monologate, uite acționează, în formule clișeizate, cu diferite funcții argumentative sau stilistice (identificabile contextual). Da' i-am explicat înainte toate cele. Domnule, am dat de el, uitați așa, uitați așa, i-am făcut așa, i-am dres așa, a avut așa, transpirație, cutare, i-am explicat.... (IVLRA: 32) Și uite
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Antena 1, 17.III.2003) B: Și mi-a intrat materialu azi. Hai taci ! (IVLRA: 117). C. Hai(de) - conector discursiv (îi formule clișeizate) În texte monologate, interjecția hai(de) funcționează în calitate de conector discursiv ( în formule clișeizate) marcând diverse roluri argumentative (dirijând decodarea intențiilor cu care a fost formulat un enunț).53 ( Marchează o concesie: A: Păi ce să zic și eu? Să mă gândesc puțin. Să fiu de acord, să nu fiu de acord? Hai treacă de la mine! Sunt generoasă
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
colocvial-familiare (apare în comunicarea scrisă monologată exclusiv în formule clișeizate). 3.2.2.1. Funcțiile îndeplinite în comunicare În comunicare formațiunea stai poate avea diferite valori pragmatice, îndeplinind funcția de: − operator de restructurare a ordinii la cuvânt; − marcator discursiv; − conector argumentativ. A. În calitate de operator de restructurare a ordinii la cuvânt, stai este indicele lingvistic prototipic utilizat de româna actuală vorbită în materie de strategie de preluare a dreptului la cuvânt (luând, cel mai adesea, locul formulelor politicoase de cerere a dreptului
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
treabă are doamna Macovei cu activitatea procurorilor, că parcă erau independenți? Stați puțin. Erau independenți, puteau lucra cu viteză maximă, sunt chiar aceiași puși de doamna Macovei, de ce s-or fi relaxat ? (Realitatea TV, 17.IX.2007). C. Stai - conector argumentativ Contextual, stai marchează diverse roluri argumentative, dirijând decodarea intențiilor cu care a fost formulat un enunț 59. Marchează introducerea unui argument: Am văzut că se plânge lumea că nu o să fie lume. Stați puțin. Dacă javrele au 1220 de bilete
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
procurorilor, că parcă erau independenți? Stați puțin. Erau independenți, puteau lucra cu viteză maximă, sunt chiar aceiași puși de doamna Macovei, de ce s-or fi relaxat ? (Realitatea TV, 17.IX.2007). C. Stai - conector argumentativ Contextual, stai marchează diverse roluri argumentative, dirijând decodarea intențiilor cu care a fost formulat un enunț 59. Marchează introducerea unui argument: Am văzut că se plânge lumea că nu o să fie lume. Stați puțin. Dacă javrele au 1220 de bilete, noi avem cu aproximație 5000 de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
în contexte informale și semiformale, cumulează mai multe valori - manifestând diverse grade de deplasare către altă funcție decât cea prototipică (contribuie la structurarea discursului, marcând începutul unei replici în dialog sau o secvență de citare/enumerare sau evidențiază anumite roluri argumentative). Interjecțiile hortative ocupă un loc important între elementele care au funcția de mobilizare și demobilizare verbală: hai(de) este interjecția prototipică a acțiunii lingvistice, stai tinde să devină interjecția prototipică a reacției în româna actuală. Pendularea hai-stai, cu funcție de "solidarizare
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
materialul inclus în corpusurile de limbă vorbită investigate: IVRLA CORV UITE 61 14 IATĂ 11 (TEXTE OFICIALE VORBITE) 4 (TEXTE OFICIALE VORBITE) 19Nu ne propunem în paginile de față să analizăm diversele nuanțe (de exemplu, modalități de identificare sau funcții argumentative) pe care le dezvoltă, contextual, formațiunea în discuție. Multe dintre situațiile prezentate sunt polisemantice. 20 Conferințe, discursuri parlamentare, academice, caracterizate prin maximă formalitate. 21 Pentru tratarea problemei pragmatizării, cf. Dostie 2004: 21 și urm. 22 Spre deosebire de haide, interjecție primară, familiară
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
critică poate fi foarte ușor înțeleasă ca o acuză cum că respectivul autor nu cunoaște faptele, adică nu cunoaște despre ce vorbește, ceea ce, trebuie să recunoaștem, e ceva într-adevăr personal. Concret, scrisul istoric în România nu are o structură argumentativă, eseul argumentativ fiind practic necunoscut. Unul dintre simptomele acestei lipse de argumente este neputința majorității istoricilor de a produce un rezumat al lucrărilor lor. Neputința lor e adesea ilară, pentru că ei trebuie să selecteze nu argumente, ci fapte înșiruite mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fi foarte ușor înțeleasă ca o acuză cum că respectivul autor nu cunoaște faptele, adică nu cunoaște despre ce vorbește, ceea ce, trebuie să recunoaștem, e ceva într-adevăr personal. Concret, scrisul istoric în România nu are o structură argumentativă, eseul argumentativ fiind practic necunoscut. Unul dintre simptomele acestei lipse de argumente este neputința majorității istoricilor de a produce un rezumat al lucrărilor lor. Neputința lor e adesea ilară, pentru că ei trebuie să selecteze nu argumente, ci fapte înșiruite mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mai mult sau mai puțin cauzal, dar atunci „argumentația” își pierde din „coerență”. Argumentul ultim, un veritabil deus ex machina, este acela că realitatea este prea complexă pentru a fi rezumată în câteva cuvinte. Complex este cuvântul-cheie care relevă insuficiența argumentativă și conceptuală a respectivului text/discurs. Un al doilea motiv este lipsa conceptelor istoriografice. Textul istoriografic este în întregime deconceptualizat, iar limbajul este comun. Nu este vorba aici de a acuza istoricii că nu folosesc un limbaj excesiv de conceptualizat, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a elevilor și a studenților lor. în consecință, scrisul și interpretarea istoriei în România rămân la nivelul unor metafore neelaborate, preluate de regulă din aer, din pneuma timpului. Al treilea motiv este că sursele istorice sunt folosite ilustrativ, și nu argumentativ. Mai precis, după „selecția” citatelor necesare, acestea sunt organizate într-o anumită compunere în care ele joacă rolul argumentelor. Autorul nu face altceva decât să interiorizeze respectivul text fără nici un fel de distanță critică. în acest sens, Bogdan Murgescu este
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tabloul prezentat este edificator, iar conținutul, dincolo de omisiunile și reducționismele inerente, clarificator? Da, întrucat lucrarea în sine este nu numai o excelentă sinteză, urmărind în primul rând să ne ghideze pașii prin "gigantică bibliotecă a utopiei", ci și un discurs argumentativ, coerent și consistent, profund și subtil, ce răspunde unei necesități vis-à-vis de modul în care mai știm astăzi să citim și să interpretăm operele fondatoare ale literaturii utopice. Drept urmare, considerăm că Utopia. Imaginarul social între proiecție și realitate reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
specializați într-o parte diferită a lecției i-a revenit o responsabilitate importantă în lecție și anume predării reciproce și învățării de la colegi. Această metodă, are un puternic caracter formativ, stimulează încrederea în sine a participanților, dezvoltă abilități de comunicare argumentativă și de relaționare în cadrul grupului, dezvoltând gândirea logică, critică, independentă și răspunderea individuală și de grup. Metoda cadranelor este o modalitate de rezumare și sintetizare a unui conținut informațional solicitând participarea și implicarea elevilor în înțelegerea acestuia. Activitatea se poate
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Curelea Anica-Adriana () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1146]
-
și parcă vrea să refacă legăturile cu grecii, cu filosofia adevărată, prin intermediul clasicilor ruși și pe linia lui Bergson, Husserl și Heidegger. La rîn dul său, Habermas încearcă să reînnoiască încrederea într-o raționalitate bine calibrată și echilibrată, în dezbaterea argumentativă și democratică. Puțini știu că opera lui Levinas l-a influențat pe Papa Ioan-Paul al II-lea și pe Vaclav Havel și este studiată în întreaga lume. Opera sa ne-a rămas în toată genialitatea ei, fiind tratată, din păcate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Nichita Stănescu. Revenind la nivelul abstract, bazat însă pe modelul propus, M. înțelege structura de adâncime a textului ca fiind guvernată de categorii pragmatico-teleologice, asociate tipurilor de activități umane deja constituite, demonstrativul, argumentativul, prescriptivul, descriptivul, narativul, conversaționalul. Pentru textul poetic (literar) autoarea adoptă categoria estetică a „autoformativității”, generatoare a unei activități pentru care forma devine scopul însuși al acțiunii formative. Imaginarul, una dintre categoriile fundamentale ale poeticității, se bucură de o atenție specială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
românilor, atât de nefaste, au fost intuite și înțelese de Eminescu, pentru viitorime, cu o profunzime neegalată de vreun alt istoric sau gânditor român. Spre o ultimă evaluare a acestui destin, am găsit, alături de textele numeroase ale lui Eminescu, sprijin argumentativ și în foarte documentata carte a istoricului american Larry L. Watts, Ferește-mă, Doamne, de prieteni, în versiunea românească din 2012. Se atestă, în imaginea lui Eminescu și a lui Larry L. Watts, continuitatea politicii țariste și bolșevice față de Basarabia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de o întemeiere total asigurată a încrederii într-un purtător al autorității, acceptarea unei autorități epistemice fără vreo motivare trebuie repudiată din motive morale 52. În consecință, orice autoritate trebuie recunoscută în baza unei justificări de natură intuitivă sau rațională (argumentativă), justificare pe care se sprijină încrederea subiectului în purtătorul autorității. Iar probabilitatea ca o propoziție spusă de acesta să fie adevărată sporește dacă sunt îndeplinite câteva condiții: În primul rând, trebuie să fiu convins că purtătorul își cunoaște într-adevăr
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
diferite, nici nu este cazul necunoașterii surselor invocate de cealaltă parte. În al doilea rând, este timpul în care latinii nu numai că sunt cunoscuți, dar textele lor devin chiar invocate și folosite, sau măcar apar semne ale utilizării mijloacelor argumentative ale scolasticii de factură tomistă. Acest lucru era firesc în contextul repeta¬telor încercări de unire a bisericilor. Demetrius Cydones va traduce Summa contra gentiles a lui Toma D'Aquino care, deși nu are o circulație foarte largă, era bine
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
apoteoza scolasticii și zorii Renașterii în Apus, permitea ducerea discuțiilor pe temeiurile unei argumentări logice solide și întemeiate, dar și pe o interpretare foarte atentă și nuanțată a textelor. Se specula fiecare detaliu și se exploata orice slăbiciune a construcției argumentative a adversarului. La originea controversei stă modalitatea de in¬terpretare propusă de un calabrez venit la Constantinopol, Varlaam, care este prețuit pentru erudiția sa de împăratul Andronic III și primește o catedră la Universitatea Imperială. Prelegerile ținute de calabrez aici
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
texte scrise în secole aflate la o mare distanță între ele, spre exemplu unul aparținând lui Ioan Philophon în secolul VII și altul lui Nicephoros Chumnos din secolul XIV, este prezența unor teme comune de meditație, ce își găsesc terenul argumentativ în oscilația între motivele platoniciene sau aristoteliciene. Atât unul cât și celălalt se preocupă de natura lumii, și ambii se dovedesc a fi aristotelicieni din perspectiva felului de a argumenta, dar și al preluării unor teme ale Stagiritului. Însă Chumnos
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în rândul iconodulilor, cel mai bun exemplu fiind cel al lui Ioan Damaschin. În prima parte a veacului al VIII-lea, Ioan scrie trei tratate împotriva iconoclaștilor. Ceea ce caracterizează maniera de discurs a acestor texte este grija deosebită pentru forma argumentativă, logica formală a lui Aristotel constituind fundamentul dialecticii lui Damaschin. Chiar când autorul bizantin își propune o clarificare inițială a noțiunii de icoană o face prin prisma logicii aristoteliciene, mergând pe deosebirea între genul proxim și diferența specifică. În al
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
iubește imaginile și comparațiile care trezesc imaginația cititorilor", ca, fără îndoială, "metaforele și ceilalți tropi prezenți în discursul său dau un "farmec" [Reizsamkeit] indiscutabil, de multe ori chiar poetic, scrierilor sale"24. Că, "în momente de importanță capitala pentru procesul argumentativ, expunerea să devine tributara "mașinăriei" retorice"25. (Poate la această tendință de a face uz de figuri stilistice, de a valorifica potențialul expresiv al imaginilor se referea și Macmillan, când vorbea despre așa-numitul "mod poetic de a gândi" al
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
cât mai solidă; - la un moment dat, cele două perechi se despart temporar, cuplându-se cu perechi cu poziție similară, care Împărtășesc același punct de vedere. Aici, continuă să-și aprofundeze argumentația, să dezbată autonom, să-și constituie un edificiu argumentativ cât mai solid În favoarea propriei poziții; - după un timp de „documentare” perechile se Întorc În echipa inițială, unde dezbaterile continuă de pe poziții Îmbogățite cu idei, opinii și argumente noi; - În această etapă are loc și o inversiune a rolurilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]