2,289 matches
-
chiar de el și având același nume ca și prezentul volum: "Cutia cu bătrâni", ca și cum coperta ar fi imaginea din oglindă a cărții. Este primul joc de simboluri dintr-o scriere în care te poți ușor rătăci printre semnificații și arhetipuri. Ce este acest obiect care servește drept titlu și copertă? O aflăm la pagina 132, unde autorul, continuându-și jocul, dă o descriere detaliată a "cutiei": "Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ruptură de nivel, unde spațiul devine sacru, real prin excelență. Orice creație implică o supraabundență a realității, altfel spus o izbucnire a sacrului în lume. Rezultă așadar că orice construcție sau fabricație are ca model exemplar cosmologia. Facerea Lumii devine arhetipul oricărui gest creator al omului, oricare ar fi planul său de referință. Am văzut că așezarea într-un teritoriu repetă cosmogonia. După ce am desprins valoarea cosmogonică a Centrului, înțelegem mai bine de ce orice așezare umană repetă Facerea Lumii pornind de la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și sfârșind cu China și India -, Templul cunoaște o nouă și importantă valorizare: nu mai este doar o imago mundi, ci și o reproducere pământească a unui model transcendent. Iudaismul a moștenit această concepție paleo-orientală a Templului, considerat copia unui arhetip ceresc. Această idee este probabil una dintre ultimele interpretări pe care omul religios le-a dat experienței primare a spațiului sacru, în opoziție cu spațiul profan. Se cuvine să stăruim puțin asupra perspectivelor deschise de această nouă concepție religioasă. Să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
creată din nou la începutul fiecărui An. Am văzut în capitolele precedente cât de important este mitul cosmogonic ca model exemplar al oricărui tip de creație sau de construcție. Cosmogonia înseamnă și creare a Timpului, ba mai mult: cosmogonia fiind arhetipul oricărei "creații", Timpul cosmic pe care cosmogonia îl face să țâșnească este modelul exemplar al tuturor celorlalte feluri de timp, adică al Timpurilor proprii diverselor categorii de făpturi care există pe lume. Altfel spus, pentru omul religios al culturilor arhaice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de cultivarea plantelor comestibile (yam, taro și altele), de refacerea sanctuarelor. În realitate, toate aceste activități ceremoniale se deosebesc de aceleași munci făcute în zilele obișnuite prin faptul că ele nu privesc decât anumite obiecte, care sânt într-un fel arhetipurile categoriilor respective, și prin aceea că se desfășoară într-o atmosferă impregnată de sacru. Într-adevăr, indigenii sânt conștienți că reproduc în cele mai mici amănunte actele exemplare ale zeilor, așa cum aceștia le înfăptuiseră in illo tempore. Astfel, omul religios
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cum anume se repară bărcile. Nu mai este vorba de o operație empirică, ci de un act religios, de o imitatio dei. Lucrul care trebuie reparat nu este doar unul dintre cele care alcătuiesc numeroasa categorie a "bărcilor", ci un arhetip mitic: barca de care zeii s-au folosit "in illo tempore". Timpul în care are loc repararea rituală a bărcilor amintește de Timpul primordial, adică Timpul în care lucrau zeii. Exemplul pe care l-am analizat nu se poate aplica
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vegetației taina Vieții și a Creației, cea a reînnoirii, a tinereții și a nemuririi. S-ar putea spune că toți arborii și toate plantele socotite sacre (de pildă arbustul ashvatha, în India) își datorează acest statut privilegiat faptului că reprezintă arhetipul, imaginea exemplară a vegetației. Pe de altă parte, faptul că o plantă este îngrijită și cultivată se datorează valorii sale religioase. După unii autori, toate plantele cultivate în zilele noastre au fost socotite la început plante sacre.29 Cultele vegetației
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Strămoșul mitic a trecut de la preexistență la existență, iar Soarele de la întuneric la lumină. Trebuie remarcat că acest fel de "trecere" se încadrează într-un sistem mai complex, ale cărui articulații le-am abordat când am vorbit despre Lună ca arhetip al devenirii cosmice, despre vegetație ca simbol al reînnoirii universale și mai ales despre numeroasele feluri de repetare rituală a cosmogoniei, adică trecerea exemplară de la virtual la formal. Se cuvine să precizăm că toate aceste ritualuri și simbolisme ale "trecerii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
chiar de el și având același nume ca și prezentul volum: "Cutia cu bătrâni", ca și cum coperta ar fi imaginea din oglindă a cărții. Este primul joc de simboluri dintr-o scriere în care te poți ușor rătăci printre semnificații și arhetipuri. Ce este acest obiect care servește drept titlu și copertă? O aflăm la pagina 132, unde autorul, continuându-și jocul, dă o descriere detaliată a "cutiei": "Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aeternitatis, adevărul, ci că trebuia să te mulțumești cu ce adevăr puteai obține prin aproximare. Care Încerca să trăiască cu inimă manierată. Cu generozitate dezinteresată. Cu un sentiment al potenței mistice a omenirii. Cu o Înclinație de a crede În arhetipuri de bunătate. Dorința de virtute nu era nici un accident. Noi lumi? Noi Începuturi? Nu era o chestiune atât de simplă (Sammler, Încercând să dea de o distracție). Ce făcea căpitanul Nemo În Douăzeci de mii de leghe sub mări? Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
distinge figura lui Antonius Primus, curajosul general al armatei romane, numit de istorici „eroul lungului an“, personaj-cheie al întâmplărilor. Protagonistul romanului este fratele lui Antonius Primus, Valerius, un medic care, prin forța împrejurărilor, ajunge cel mai bun gladiator din Imperiu. Arhetip al figurii gladiatorului, Valerius își trăiește aventurile și își îndeplinește misiunea în cadrul unor evenimente în care sunt implicate personaje istorice sau fictive: Antonius Primus, Galba, Otho, Vitellius, marele maestru Proculus, gladiatorul Titus etc. Romanul, ce prezintă eroismul individual și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
doi unul altuia, între ei existase o legătură importantă: nevoia reciprocă a contrariilor. A spus: — Puștiul De-Două-Ori a fost un om dintre cei mai aleși. Irina Cerkasova avea două cuvântări de rostit. Stătea nemișcată, cu bărbia împinsă înainte pe sub văl — arhetipul mândriei rănite. A vorbit scurt despre loialitatea și altruismul lui Norbert Page, iar Alexei Cerkasov a bătut din palme în momentul în care ea i-a rostit numele. Apoi, mutându-se la mormântul soțului ei, a spus: — Ar fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Linia de sosire este momentul startului, restul sunt doar tururi de onoare. Sau câtå întâmplare se adunå în / din secundă când omul își då seama de sine, de calitåțile disponibile, și-și propune så devinå? Chiar dacå e de neatins arhetipul, plåsmuit în imaginate zeitåți, este de ajuns luarea acestuia drept țintå, din el izvorând credință în norme etice și estetice, pre supuse monade comune. „Adevårul, mai înainte de a ne stă întreg în fațå, se manifestå treptat”. Am poposit în aceastå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
șoldurile, coapsele și fruntea. Așezată așa, cu picioarele depărtate Întinzându-i fusta, din față părea o doică solidă și Înfloritoare - ea, atât de fină și de elastică -, fiindcă o Înțelepciune calmă o ilumina cu o autoritate matriarhală.. „Pim”, nu există arhetipuri, există trupul. Înăuntru, În burtă, e bine, pentru că acolo crește copilul, acolo intră cocoșelul tău foarte bucuros și acolo coboară mâncarea bună și gustoasă, și de aceea sunt frumoase și importante peștera, ungherul ascuns, nișa, subteranul, și până și labirintul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să se uite În oglindă”. „Tu-mi spui Întotdeauna adevărul. Tu ești Minele meu, care nu-i altul decât Sinele meu văzut de Tine. Vreau să descopăr toate secretele arhetipale ale trupului”. În seara aceea am inaugurat expresia „a face arhetipuri”, pentru a indica momentele noastre de tandrețe. În timp ce eu mă lăsam acum În voia somnului, Lia mă atinse pe un umăr. „Uitasem”, spuse ea, „sunt Însărcinată”. Ar fi trebuit s-o ascult pe Lia. Vorbea cu Înțelepciunea cuiva care știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
său, acesta ultimul este și trebuie să fie, neapărat, mai complex decât sunt cărămizile create și treaba se complică iar, băieți! Ei, dacă tot s-a ivit ocazia, haideți să ne lămurim! Să înțelegem unde se sfârșește imaginarul colectiv, cu arhetipurile și cu bâjbâielile lui perverse și unde începe, de fapt, Singularitatea. Și cum arată dimensiunea aia grozavă, spirituală, care te întâmpină, zice-se, când vei fi trecut prin spuma cuantică, prin oglindă, Dincolo! Să știm și noi, pentru când va
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu mai sînteți atenți. Vi se pare, poate, că am intrat în filonul bătut și răsbătut al copilului-erou, care se sacrifică pentru o idee sau pentru o cauză nobilă. Mendebilul, așa cum l-am cunoscut eu, avea, într-adevăr, ceva din arhetipul ăsta. Dar fundamental, cum sper că o să se vadă, el nu era nici pe departe vreun Cireșar sau vreun Nemecek din strada Pal. Acțiunile și cuvintele sale, pe care mi le aduc aminte acum cu o limpezime de-a dreptul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
morală a lumii: 1. relativismul generalizat (ca reacție la substanțialismul și "moralismul universal"); 2. parcursul inițiatic (ca trecere de la "individualizarea" modernă, înscrisă în activismul faustian sau prometeian, la "individuarea" postmodernă în fuziuni comunitare; și 3. ethosul comunitar, ca reînviere a arhetipurilor umanității toate conducând la/și fiind explicitate în ceea ce autorul numește "imoralismul etic" în gestație în societățile noastre postmoderne, ceea ce nu echivalează cu indiferența față de valori. Exigența unei "etici morale", înscrisă în experiența comunitară și comunicațională o nouă expresie a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
lumea socială. Sociologul fenomenolog s-a hrănit abundent cu seva filosofiei fenomenologice, cu sociologia comprehensivă a lui Max Weber, cu sociologiile subiective ale lui Simmel și Schütz, deopotrivă cu izbucnirile vitalismului romantic nietzscheian și cu psihologia inconștientului colectiv și antropologia arhetipurilor umane inspirate de C. G. Jung, dar mai ales cu învățămintele antropologiei imaginarului de la origini până în zilele noastre dezvoltate de mentorul său francez Gilbert Durand (parțial tradus și în românește). "Idealul comunitar" (avându-și originea în grupurile monastice, fondate pe
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în numeroasele "parade" urbane subliniază o ordo amoris (M. Scheler) în care predomină un sentiment puternic de apartenență. Idealul comunitar are nevoie de simboluri exterioare, de imagini împărtășite pentru a traduce forța care îl structurează în interior. Dar vitalitatea acestor arhetipuri, pulsiune inconștientă poate, se exprimă foarte des într-un mod anomic. Miturile, poveștile și legendele sunt traversate de umbră. Această parte obscură se regăsește în "acțiunea" asupra corpului contemporan. Iar succesul tatuajului, al "piercing"-ului, ca și succesul lui Harry
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de a gândi. A fi atent la misterele ființei înseamnă a recunoaște ceea ce, în fenomenele sociale, se elaborează dincolo și dincoace de simpla conștiință rațională. În acest sens, va trebui să revenim la rolul instinctului, la forța și la rezistența arhetipurilor, la importanța arhaismelor și a inconștientului colectiv. Este vorba aici, poate, de ceea ce am numit "revanșa valorilor din sud" în care predomină secretul și misterul împărtășite. După Virgiliu, Latium, latin, înseamnă ascuns (Eneida, VIII, 323)26. Apărută într-un loc
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
evaluăm la justa valoare ceea ce M. Merleau-Ponty numea atât de frumos "carnea lumii". "Ideile-forță" care operează în societățile noastre, într-atât de evidente încât nu le mai vedem, sunt activarea și integrarea, în viața de toate zilele, a acestor vechi arhetipuri care-și actualizează energiile și potențialitățile din inconștientul colectiv. Publicitatea este în această privință un exemplu revelator. Dar la fel sunt și muzica (techno sau gothic), producția ci-nematografică, fără a mai vorbi de diversele tea-tralități urbane. În fiecare dintre aceste
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
normative cele mai stabile. Propunând moravuri alternative, moduri de gândire heterodoxe. Pe scurt, posturi corporale și intelectuale care mărturisesc o nouă împărțire a cărților societală. Semnalez că aici este vorba de o constantă pe care o regăsim în toate culturile. Arhetipul trișorului, a cărui funcție constă tocmai în a aduce o compensare la rigiditatea a ceea a devenit rigid în decursul timpului. "Nebunul regelui", bufonul, saltimbancul nu este numai o figură individuală. El capătă uneori o "formă" colectivă. Și permite astfel
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
stereotipe care constituie trama vieții curente și care traversează dintr-o parte în alta totalitatea emisiunilor de televiziune (talk-shows, tele-realitate, dezbateri politice sau emisiuni de divertisment) poate fi considerată, prin urmare, ca indiciul cel mai sigur al unei comuniuni cu arhetipuri fondatoare. Adică, stricto sensu, ca adeziune la "motive" impersonale și colective. Este dificil de acceptat acest lucru dacă rămânem orbiți de primatul, specific occidental, al conștiinței de sine. Al individului cu o singură valență, rațională. Dar trebuie să avem luciditatea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
al miturilor și care se joacă din nou în mitologia cotidiană a triburilor contemporane. Punerea în scenă a perversiunilor lor sexuale, a efervescențelor sportive, a demonismului lor muzical, a teatralizării corporale, toate acestea traduc dorința lor de comuniune cu imagos (arhetipuri) sălbatice, pânză freatică a oricărei vieți în societate. Mai degrabă decât obișnuita atitudine critică, o adevărată inteligență socială ne poate permite să percepem această sălbăticie ca expresie a unei imaginații creatoare la lucru. Și anume, luarea în considerare a sensibilului
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]