1,433 matches
-
credința într-o ordine cosmică stabilită de Dumnezeu", prototipul, arhetipul repetat potrivit unui ritual de către om (subl.ns), și "încrederea că la sfârșitul vremurilor Binele va învinge Răul". (2b, p. 45) Aici "vremuri" indică "marile cicluri" istorico-cosmologice, tot cu caracter arhetipal și uman. Nădăjduim ca distrugerile la care suntem martori să aparțină unui astfel de ciclu. În decembrie 1989 românii, ca și alte popoare supuse sovieticilor, s-au eliberat și s-au alăturat țărilor cu regimuri liberale. Demonstranții Capitalei scandau atunci
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
exemplu de lectură magică (magische Lesen): arta de a sesiza, în limbă, similaritățile, corespondențele metafizice ale lucrurilor. Invocată repetat, spusa 146 lui Hofmannsthal („Was nie geschrieben wurde, lesen“, „A citi ceea ce nu a fost niciodată scris“) descrie tipul de lectură arhetipală la care se referă Benjamin: nu interpretare a textului, vizare a unui sens pentru care textul este un pretext, ci considerarea imanentă a textului ca urmă a unei infinități de alte texte legate prin similarități. „Ascunsul“ vizat prin lectură nu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
din faptul că aceste femei "există într-un univers aparte; ele nu sunt situate de o manieră precisă, fie în spațiu sau fie în timp"90. Într-adevăr, omisiunea deliberată a unui context bine precizat face apel la o accepție arhetipală a acestor apariții feminine incarnând figuri mitologice precum Astarte, Venus sau Mnemosyne. Figuri care lasă să transpară fascinul terifiant al numinosului așa cum îl definește Rudolf Otto. Cu toate acestea, pictura lui Burne-Jones avea să cunoască un succes internațional în ultimul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
face ecoul celui tahitian din tablourile lui Gauguin. E ceva de exuberanță horticolă, de junglă tropicală, de seve care alimentează florile mari, cărnoase. Pe acest fundal, nudurile par să împrumute ceva din această exuberanță, feminitatea este explorată într-o dimensiune arhetipală. Senzualitatea nu are nimic artificial, construit, însă panourile evocă scenarii inițiatice ale unor surorități emblematice, precum cel intitulat Cochetărie, care este reprodus în Adevărul literar și artistic 180 din octombrie 1922. Reproducerea panoului este reluată în câteva numere consecutiv, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de spectru larg, care servesc și ornamental, sugerează horticultura rafinată a serei, infirmând insertul realist într-un cadru natural, pictorița se dispensează de reperele istoriste sau moderne și în privința veșmântului pe care-l poartă femeia. Sugestia simbolistă a unei feminități arhetipale, rezultat al unei alchimii, vine și pe această filieră a dizolvării reperelor, dar și din invitația spre visare pe care expresia de transă a femeii o invocă. Pe lângă configurarea unei "terre idéale", a unui "paysage imaginaire", sugerată de diversitatea horticolă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Filip Marin monstruoasă și înfricoșătoare"264. Aliajul se înscrie în siajul sensibilității decadente pentru care ambiguitatea sexuală constituie expresia predilectă, fondatoare, având în vedere că pe trupul masculin este lipit un cap feminin. Într-un fel, tratarea celor două dimensiuni arhetipale, cea feminină (Anima) și cea masculină (Animus), într-o proximitate sugestivă a unui dezastru delectabil relevă caracterul androgin al metamorfozelor eminesciene ale lui Hyperion, expresie a unei naturi duale. Această dualitate a operei eminesciene o teoretiza și Ion Negoițescu într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru Himera Văzduhului avea să primească, în 1927, Premiul Național pentru Sculptură. Paciurea elimină un anumit context cultural specific decadentismului și simbolismului deopotrivă, detaliul a fost diluat până la topire în masa plasmatic-fantasmală a corpurilor chimerice. Artistul urmărește, mai degrabă, relevanța arhetipală, fantasmală a creației, ceea ce-l apropie sensibil de Brâncuși în căutarea unei forme revelatoare, primordiale. Himerele lui Paciurea participă la o cosmologie vizibilă într-o lectură tematică bachelardiană a elementelor, sau accesibilă unei antropologii a imaginarului, așa cum o edifică Gilbert
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a culturii miceniene, spre exemplu. Pictura Ceciliei Cuțescu-Storck nu se organizează printr-un raport direct cu un text literar, cum se întâmplă în pictura prerafaelită sau în pictura simbolistului Fernand Khnopff. Artista reia pe baza unor ritmuri interne un personaj arhetipal, un anumit tip de femeie, cu o notă de androginitate, un anumit decupaj capilar scurt, urmând fidel forma capului, o anumită alură a corpului și un anumit pigment meridional. În Ritm, femeile apar așezate pe un fel de rotondă, un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu locul și să-și regăsească naturalețea în mijlocul unui mediu străin, la fel de exotic pentru ele, pe cât de exotice sunt aceste prezențe într-un spațiu închis. Cecilia Cuțescu-Storck se află în căutarea gestului, posturii revelatoare, care intervine spontan; pentru aceste gesturi arhetipale, ea creează, însă, o ambianță vag orientală, de exotism hindus, în felul picturii lui Gauguin din etapa sa tahitiană, departe de modelul romantic, respirând prin decor dolce farniente-le voluptuos de harem. Atitudinea pictorului se apropie în cazul ei de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este robotizat, iconuri feminine contemporane precum păpușa Barbie sau Madonna, tiparul vampirului Dracula, personificare a răului în general sau impersonare a laturii întunecate din noi înșine sunt descrise în cartea Adinei Ciugureanu ca replici moderne, secularizate ori androgine ale modelelor arhetipale sacre, mitice ori puternic marcate de gen. Cultura de masă americană este astfel descrisă ca formă de reciclare voită a tiparelor culturale europene, dar și ca formă de autocitare ironică, subminantă. Ne-am putea întreba de ce americanii s-au preocupat
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
în discuția cu Alecsandri"; către D. Zamfirescu îl fixează definitiv în ordine morală ("Caragiale e o canalie") după care se hotărăște la o atitudine irevocabilă: "Pentru Caragiale niciodată nimic". Mentalul colectiv este un constructor neobosit de legende după un model arhetipal care ne asigură un nemeritat confort interior bazat pe o ideologie a falsificării realului; de aici rezistența legendelor în fața examenului critic cum este și cazul marilor prietenii literare. Așadar, marea prietenie dintre Caragiale și Eminescu proclamată pios ca model călăuzitor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
coboare în subteranele eredității ci să înfățișeze două experiențe umane semnificative fiecare în parte și mai ales privite împreună. Că a trăit Mateiu un complex al bastardului, că a fost supus unui complex al persecuției paterne, că a agreat figura arhetipală a orfanului dintr-o tendință secesionistă, că a fost terorizat de infernalul model al strămoșului plăcintar de sub tutela căruia a scăpat prin cultivarea gustului pentru lectură, muzică, pictură, confort și igienă, că a devenit heraldist și genealogist din înclinație către
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
expresie personală inferioară, si, mai semnificativ încă, de ce ego-ul trebuie anihilat cu orice preț, chiar cu acela al anulării eului. Concret, în Jerusalem, eul, Isus, trebuie să se sacrifice, astfel încât ego-ul, Satan, să dispară. Fiindcă, sugerează Blake, ego-ul, ca întrupare arhetipala a erorii, nu poate exista în sine; el dobândește o vagă extensie ontologica doar în relația dialectica pe care o dezvolta cu eul, ca expresie a autenticității. Dacă adevărul dispare, dispare și eroarea odată cu el. Dacă pe lectorul circumspect l-
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dintre ele ridicole. Pentru un tablou complet al dezbaterii etimologiilor respective, cf. Elliott , pp. 19-20. 26 Pentru o distincție detaliată și explicită între viziuni empirice și viziuni estetizate, cf. partea a treia a cercetării mele. 27 În literatura clasică, figură arhetipala a bardului profetic este incarnata fie de Homer, fie de Vergiliu. Dacă primul este subtil elogiat de Platon, ultimul face obiectul unor panegirice la fel de interesante la Macrobius și la Fulgentius. 28 În mod tradițional, bardul era un poet celtic din
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
curentele romantice din Anglia și din Germania, o lucrare recent apărută la noi, Romantismul german și englez (2004), este semnată de Mihai A. Stroe. Deși ambițioasă, cercetarea este foarte inegala și bizar concepută, rămânând tributara unor manierisme inspirate de critică arhetipala, peste care, din prudență exegetica, voi trece tacit. 51 În epoca în care trăim, laică și rațională, relativ puțini intelectuali ar fi dispuși, cel puțin în Occident, să accepte existența unor fenomene supranaturale și încă mai puțini ar admite că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
strict verbală/vizuală" (1982, p. 122). Ideal, ar trebui să privim observațiile drept complementare, nu divergențe. 146 Pentru mai multe amănunte, cf. secțiunea a doua a studiului meu. 147 Desigur, mă refer la forma materială a operei, din moment ce formă să arhetipala nu necesită execuție în sens concret. În Eternitate, operă există pur și simplu. 148 Cf., inter alia, faimoasa scrisoare către Butts, datata 25 aprilie 1803 (E: 728-729). 149 Acest aspect trebuie citit în grila calității de acheiropoieton a operei de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ordin sociologic, psihologic, chiar psihanalitic dau savoare și culoare monografiei profesorului de la Timișoara dedicată scriitorului ardelean și apărută în 2002 în Colecția Canon a Editurii Aula din Brașov. Caracterul incitant al textului critic rezultă însă mai cu seamă din analiza arhetipală de subtext prin care se reușește evitarea cu ușurință a locului comun. Asemenea lui Popovici, criticul timișorean aflat în căutarea unor amănunte semnificative care să lumineze enigmele textului, răspunde la sugestiile oferite de critica antropologică. Din această mare familie, Cornel
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aleagă, cu ingenioasă premeditare, în creațiile sale de valoare, modurile de a aduce la numitorul comun și tensiunile dintre sexe, și virtualitățile acestora în a intermedia dezvăluirea stărilor și mișcărilor sufletești până la rădăcina lor din "sinele" individual, dacă nu și arhetipal. Un talent surprinzător, chiar vizionar a lui Slavici, e capacitatea de a surprinde cu arta sa ceea ce "doricului", în terminologie lui Nicolae Manolescu, îi scăpase fiind mai precis atribut al "ionicului", al "ionicului" târziu din opera lui Eliade: Nu interesează
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
istoriei sale?" se întreabă doamna Lagrave pornind de la analiza conținutului a șaptezeci și șapte de lucrări despre textul romanesc, publicate în Franța între 1950 și 1960 și consacrate vieții țărănești. Se va observa nu numai cît de mult tabloul satului arhetipal, descris de doamna Lagrave, se apropie de un model stabilit în secolul Luminilor, ci și cît de mult continuă el să fie dovada acelorași valori sociale. Două aspecte merită să fie reținute în mod deosebit. Mai întîi faptul că numărul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ai trecutului național neguțătorul și soldatul. Spațiu închis, puternic strîns în sine, care mai întîi a trebuit să fie unificat și căruia acum trebuie să i se asigure paza, noțiunea de patrie franceză tinde astfel să se confunde cu figura arhetipală a domeniului patrimonial. Moștenită de la primul război mondial și impusă de acesta, imaginea tranșeei merită o deosebită atenție. E vorba, desigur, de o realitate ce se referă la ceea ce este specific luptei. Rămîne totuși să ne întrebăm dacă, prin elementele
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ființei pot fi recunoscute în trăsăturile fundamentale ale istoriei metafizicii. În textele incluse în Nietzsche, Heidegger s-a confruntat în profunzime cu istoria metafizicii, arătând cum nihilismul nietzschean reprezintă răsturnarea platonismului și cum în acesta se manifestă la extrem figura arhetipală a metafizicii, pe care platonismul o inaugurează și o reprezintă, și pe care el o numește "subiectitate" (Subiectität). Nu este cazul aici nici măcar să încercăm un comentariu al pasajelor prin intermediul cărora, în reconstrucția heideggeriană, platonismul pătrunde în metafizica voinței de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și lumea ideilor, accesibilă numai cu sprijinul rațiunii. Lucrurile materiale, care fac parte din lumea sensibilă, nu sunt reale, ele sunt doar niște copii palide sau reflecții ale arhetipurilor lor, din lumea ideilor. Ideile sau formele sunt reprezentările abstracte ori arhetipale ale lucrurilor care se află în jurul nostru și ale proprietăților acestora, iar ele nu pot fi percepute decât prin rațiune. Lumea sensibilă sau lumea simțurilor se află într-o schimbare perpetuă, pe când lumea ideilor sau a formelor, care este singura
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
face o nedreptate este în toate împrejurimile, de o mie de ori mai rău, decât a suferi o nedreptate". Ontologia lui Platon apare din nevoia asigurării ontologice a valorilor și se întemeiază pe modul în care concepe ideile pure și arhetipale, care alcătuiesc lumea ideilor și care ar trebui să ghideze atât cunoașterea, cât și comportamentul oamenilor. Pentru Platon, ideile: * desemnează o existență absolută sunt simple; * sunt o existență substanțială există în sine și prin sine; * reprezintă o existență eternă; * desemnează
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
în diferite momente-cheie ala romanului, cum ar fi camera Sambô sau mașina Ilenei. Aceasta din urmă ,,înseamnă, pentru Ștefan, presimțirea unui timp și a unei existențe când ei vor fi împreună, fără sacrificarea Ioanei.” De fapt, ,,mașinile au o funcție arhetipală în roman, și cititorul avertizat va observa că de câte ori apare imaginea unei mașini, se întâmplă o «rupere de nivel» și destinele se decid sau devin perceptibile.” Structura labirintică a discursului narativ din Noaptea de Sânziene este justificată, dincolo de motivele deja
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
cu scopul de a descoperi devenirea acestora în logic și istoric. În acest sens, capitolul implică o analiză a unor mituri din cadrul civilizațiilor primare, comparativ cu mituri istorice și moderne pentru a stabili în ce măsură se poate discuta despre o dimensiune arhetipală a imaginii. Analiza realizată evidențiază faptul că, deși moștenit prin apartenența la specie, arhetipul își pierde din intensitate în cadrul miturilor, simbolurilor și formelor istorice ale imaginii, deoarece trebuie să lase loc unor elemente familiare individului, care să transforme necunoscutul pentru
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]