1,822 matches
-
arhimandritul și apoi episcopul Pahomie Morar a fost stareț al Mănăstirii "Sf. Treime" din satul Cucova, comuna Valea Seacă (județul Bacău), pe care a construit-o din temelie. În prezent, în această Mănăstire viețuiesc 44 de călugări. În anul 1992, Arhimandritul Pahomie Morar a fost hirotonit ca Episcop-Vicar al Mitropoliei Ortodoxe de Stil Vechi din România, cu titulatura de "Vrânceanul", menținându-și reședința la Mănăstirea "Sf. Treime" din satul Cucova (jud. Bacău). Pentru a-l ajuta în activitatea sa, Sinodul Mitropoliei
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
Mănăstirea Putna (1957-1961). Îndeplinește apoi ascultări în mai multe mănăstiri din zona Neamțului: preot-duhovnic la Mănăstirea Văratec (1961-1962), preot la Schitul Durău (1962-1964), muzeograf la Mănăstirea Putna (1964-1974). Este ridicat la rangul de protosinghel (1966) și apoi la cel de arhimandrit (1975). În perioada 1974-1978, este numit ca stareț la Mănăstirea "Sf. Ioan cel Nou de la Suceava". IPS Pimen a îndeplinit câteva misiuni peste hotare: în cadrul Arhiepiscopiei misionare ortodoxe Române din Statele Unite și Canada (1977), la Reprezentanța Patriarhiei Române din Ierusalim
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
în cadrul Arhiepiscopiei misionare ortodoxe Române din Statele Unite și Canada (1977), la Reprezentanța Patriarhiei Române din Ierusalim (1978-1979), membru în câteva delegații sinodale care au vizitat alte Biserici. Apoi devine exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1979-1982). La 10 ianuarie 1982, arhimandritul Pimen Zainea este ales de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, cu titlul “Suceveanul". Este hirotonit întru arhiereu, cu prilejul hramului Mănăstirii "Sf. Ioan cel Nou" de la Suceava, la 24 iunie 1982 de către IPS Mitropolit
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
natal și a dăruit Comunitatii românesti din Israel un teren la Ierihon, unde a fost clădit un lăcaș de cult ortodox, cu hramul "Nașterea Domnului", în care să fie adunate toate măicuțele românce din Israel - în număr de aproximativ 70. Arhimandritul Ilarion Argatu a trecut la cele veșnice la data de 11 mai 1999, la vârsta de 86 ani. A cerut să fie înmormântat în comuna Boroaia, acolo unde a ridicat, cu eforturi inimaginabile, o frumoasa biserică și unde a slujit
Ilarion Argatu () [Corola-website/Science/308546_a_309875]
-
a ridicat, cu eforturi inimaginabile, o frumoasa biserică și unde a slujit mulți ani ca preot. A fost înmormântat într-o criptă săpată în pronaosul bisericii, alături de soția sa. În mai 2006, după împlinirea șapte ani de la moartea sa, trupul arhimandritului Ilarion Argatu a fost dezgropat după datină și s-a descoperit că este aproape intact, deși sicriul a putrezit în totalitate. La scurt timp de la deshumare, la Biserica din Boroaia au sosit zeci de preoți în frunte cu arhiepiscopul Sucevei
Ilarion Argatu () [Corola-website/Science/308546_a_309875]
-
Moldovei, și i-a acordat rangul ierarhic de Arhiereu, cu titulatura de "Vasluianul". În ziua de 11 august 1945, preotul Ioan Marina este tuns în monahism, la Mânăstirea Cetățuia din Iași, primind patronimicul Justinian, făcându-i-se și hirotesia în arhimandrit. Hirotonia în arhiereu a avut loc în Duminica zilei de 12 august 1945, în Catedrala Mitropolitană din Iași și a fost săvârșită de către mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei, împreună cu episcopul Antim Nica de Cetatea Albă și cu arhierul Valeriu Moglan
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
Arhimandritul (n. 3 iunie 1915, Teișani, Prahova - d. 7 februarie 2007, Mănăstirea Cheia) a fost un duhovnic ortodox român și membru al organizației culturale „Rugul Aprins”. Părintele a urmat cursurile seminariale ale Mănăstirii Cernica, unde a fost călugărit de către unchiul său
Grigorie Băbuș () [Corola-website/Science/333410_a_334739]
-
n. 3 iunie 1915, Teișani, Prahova - d. 7 februarie 2007, Mănăstirea Cheia) a fost un duhovnic ortodox român și membru al organizației culturale „Rugul Aprins”. Părintele a urmat cursurile seminariale ale Mănăstirii Cernica, unde a fost călugărit de către unchiul său Arhimandritul Grigorie Georgescu, stareț al Mânăstirii Cheia. S-a înscris apoi la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București. A absolvit cursurile împreună cu Teoctist Arăpașu și Sofian Boghiu care i-au fost colegi de facultate. De-a lungul întregii sale
Grigorie Băbuș () [Corola-website/Science/333410_a_334739]
-
Cărții”. Grigorie Băbuș a fost slujitor al Catedralei Patriarhale din București ca ierodiacon, cântăreț și ieromonah. Ulterior, a fost directorul fondator al Bibliotecii Sfântului Sinod din București din cadrul Mănăstirii Antim la inițiativa Patriarhului Justinian. Aici a lucrat împreună cu prietenul său, Arhimandritul Bartolomeu Anania. În anul 1950 a fost hirotesit protosinghel de către episcopul-vicar patriarhal Teoctist Botoșăneanul. Patriarhul Justinian l-a hirotesit pe Grigorie Băbuș ca arhimandrit la data de 25 martie 1956. Ca urmare a apartenenței sale la Organizația culturală „Rugul Aprins
Grigorie Băbuș () [Corola-website/Science/333410_a_334739]
-
Sinod din București din cadrul Mănăstirii Antim la inițiativa Patriarhului Justinian. Aici a lucrat împreună cu prietenul său, Arhimandritul Bartolomeu Anania. În anul 1950 a fost hirotesit protosinghel de către episcopul-vicar patriarhal Teoctist Botoșăneanul. Patriarhul Justinian l-a hirotesit pe Grigorie Băbuș ca arhimandrit la data de 25 martie 1956. Ca urmare a apartenenței sale la Organizația culturală „Rugul Aprins”, alături de mari duhovnici și intelectuali ai României (Dumitru Stăniloaie, Radu Gyr, Teodor M. Popescu și mulți alții), Grigorie Băbuș a fost arestat de către securitatea
Grigorie Băbuș () [Corola-website/Science/333410_a_334739]
-
a primit încă din copilărie o educație religioasă, frecventând în mod regulat slujbele mănăstirii de stil vechi de la Copăceni. Mai târziu, tânărul Gheorghe a urmat pilda unchiului său, intrând ca frate în obștea monahală a mănăstirii Copăceni, în vremea stăreției arhimandritului Martinian Comănici. Din cauza presiunilor din partea statului ateu asupra Bisericii de stil vechi, fratele Gheorghe se retrage după doi ani la Mănăstirea Slătioara, unde, după efectuarea stagiului militar, este tuns în monahism de către Părintele Arhimandrit Dionisie. Îndeplinește mai multe ascultări în cadrul
Ghenadie Gheorghe () [Corola-website/Science/311711_a_313040]
-
în mai multe județe (Bacău, Tulcea, Constanța, Botoșani etc.), călătorind deghizat cu haine laice și pălărie pentru a înșela vigilența autorităților. La data de 29 iulie/11 august 1985, PS Silvestru a fost ales ca mitropolit și în aceeași zi arhimandritul Vlasie Mogârzan este hirotonit episcop-vicar al Bisericii Ortodoxe de Stil vechi din România, de către Î.P.S. Mitropolit Silvestru Onofrei și P.S. Episcop Demosten Nemțeanul. În ziua următoare, 30 iulie/12 august 1985, ieromonahul Ghenadie este hirotonit episcop-vicar al Bisericii Ortodoxe
Ghenadie Gheorghe () [Corola-website/Science/311711_a_313040]
-
candelele de argint sunt donate de Doamna Maria Brâncoveanu. În posesia mănăstirii se află și alte valoroase obiecte de cult, în mare parte danii din timpul întemeierii bisericii: picturi, sculpturi în piatră și în lemn. Primul stareț al mănăstirii, Ioan Arhimandritul, este înmormântat în biserica principală. Domnitorul Constantin Brâncoveanu ctitorise așezământul dorind să-și afle un loc de veci în incinta acestuia. Conform acestei destinații biserica adăpostește și mormântul domnitorului, nefolosit deoarece Brâncoveanu a fost înmormântat la biserica "Sfântul Gheorghe" din
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
la Basel în 1551), "Novellae" adăugate de Iustinian I cel Mare Codexului său (tipărite la Paris în 1568), precum și lucrări ale istoricilor bizantini (Ana Comnena, Laonic Chalcocondil, Ioan Zonaras, Constantin Manasses). Dragostea de slovă românească a domnului erudit determină chemarea "arhimandritului Ioan" din Câmpulung, pentru a copia pe la 1700 cunoscuta carte populară "„Varlaam și Ioasaf“". Tot acesta va mai scrie "„Pomelnicul mănăstirii Hurezi“". Pe la 1754 vine la Hurezi învățatul "Rafail". Acesta transcrie "„Halima“" (1783) și ne lasă importante însemnări despre "Viața
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
1723 , la 9 martie 1753 și în 1784, fiind mereu reparată. Reparații generale s-au efectuat în 1790. La începutul secolului al XIX-lea, ea a fost avariată de cutremurul din 12 martie 1814, mitropolitul Veniamin Costachi însărcinându-l pe arhimandritul Inochentie Burghele cu reparația bisericii. Focul din 1821, din vremea eteriștilor, a produs stricăciuni bisericii și celor două altare, atunci arzând acoperișul. Biserica și cele două altare au fost reparate, lucrările fiind finalizate la 29 martie 1826. Edificiul a fost
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
al Mitropliei Ardealului (1921), redactor al `Revistei Teologice" din Sibiu (1921-1922), director al Internatului fiilor de preoți din Sibiu (1921-1925); În 1925 a fost tuns în monahism, sub numele Policarp, încredințându-se stăreția mănăstirei Hodoș-Bodrog (1925-1935), hirotesit protosinghel (1925) și arhimandrit (1926). La 24 ian. 1935 ales episcop misionar pentru românii ortodocși din America (hirotonit 24 mart. 1935, înscăunat în Detroit la 4 iul. 1935), unde a păstorit efectiv până în august 1939. În această calitate a organizat eparhia (cu 6 protopopiate
Policarp Morușca () [Corola-website/Science/308681_a_310010]
-
Congresul Alianței universale pentru înfrățirea popoarelor prin Biserică (Praga, 1928). În anul 1936 a rămas văduv, în urma decesului soției sale, Anastasia. S-a închinoviat în același an la Mănăstirea Sinaia, sub numele de Irineu, fiind apoi ridicat la rangul de arhimandrit. Ales în anul 1936 ca arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu titulatura de "Târgovișteanul", a fost hirotonit întru arhiereu la 17 octombrie 1936 și desemnat să conducă secția culturală a Consiliului arhiepiscopal. În această calitate, a fost desemnat de Sfântul Sinod
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
Londra (1989-1990), precum și de arheologie biblică la Institutul de Arheologie Biblică din Tantur - Ierusalim (1990-1991). Între anii 1990-1991, a predat Istoria Bisericii Universale la Institutul Teologic „Saint Serge" din Paris. La data de 6 septembrie 1991 , prin hotărârea Sfântului Sinod, arhimandritul prof. dr. Irineu Popa a fost ales ca Arhiereu-Vicar al Episcopiei Râmnicului cu titlul „Slătineanul”. A fost recunoscut ca arhiereu prin Decretul nr.77 din 6 septembrie 1991 al Președintelui României, fiind hirotonit întru arhierie la 6 octombrie 1991. L-
Irineu Popa () [Corola-website/Science/308641_a_309970]
-
iarnă cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae”. În prima jumătate a sec. XIX, moșiile mănăstirii se întindeau până la circa 600 desetine. După slujba ieromonahului Iosif (încheiată în 1794), la conducerea mănăstirii s-au rânduit mai multi stareți, unul din ei fiind arhimandritul Dionisie Erhan. Lăcașul a fost închis în 1959, iar clopotele au fost scoase. În el a activat, în era comunistă, un spital de narcologie cu regim închis, care era păzit de miliție. Autoritățile sovietice au alungat călugării din mănăstire și
Mănăstirea Suruceni () [Corola-website/Science/333927_a_335256]
-
În ultima perioadă a regimului comunist, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România s-a bucurat de o anumită libertate, fiind tolerată de către autoritățile civile. Astfel, în anul 1968, la vârsta de 44 ani, după mulți ani de serviciu preoțesc, arhimandritul Silvestru Onofrei a fost hirotonit arhiereu de către IPS Glicherie și PS Evloghie Oța. În anul 1977, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România a inițiat o serie de contacte cu Biserica Ortodoxă de Stil Vechi a Greciei, în scopul stabilirii
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
din nou, pentru scaunul eparhial de la Arad, iar la 2/14 februarie 1875 a fost ales ca episcop cu 43 de voturi, din cei 55 de deputați prezenți în catedrală. Un vot a fost acordat vicarului Andrei Papp, un vot arhimandritului Nicolae Popea, iar 10 voturi au fost albe. La 23 februarie 1875 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Hodoș-Bodrog cu numele de Ioan, iar în cursul lunii martie a devenit pe rând protosinghel și arhimandrit. La 23 martie 1875
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
Andrei Papp, un vot arhimandritului Nicolae Popea, iar 10 voturi au fost albe. La 23 februarie 1875 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Hodoș-Bodrog cu numele de Ioan, iar în cursul lunii martie a devenit pe rând protosinghel și arhimandrit. La 23 martie 1875 a fost confirmat ca episcop de regele apostolic I. Ferenc József, iar la 30 martie, la Sibiu, a fost hirotonit ca episcop prin slujba oficiată de noul mitropolit Miron Romanul și de către episcopul Ioan Popasu al
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
și la 31 decembrie 1898 a fost ales ca mitropolit Ioan Mețianu. Plecarea din Arad a avut loc la 8 martie 1899. A sosit la Sibiu la 9 martie, unde a fost întâmpinat de o numeroasă delegație în frunte cu arhimandritul dr. Ilarion Pușcariu. A fost mitropolit al Ardealului, între anii 1899 și 1916, anul morții sale. Din poziția de mitropolit a îndrumat lucrările de zidire a Catedralei Mitropolitane din Sibiu, ridicată între anii 1902 și 1906, și a unei noi
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Moisei, comuna Moisei. Ansamblul este format din următoarele monumente: Biserica de lemn ortodoxă ucraineană a fost ctitorită în 1600 (1672) de către Sava Brancovici, Mitropolitul Transilvaniei și de Arhimandritul Mihai. Tradiția povestește că un fecior, trimis de părinți să își caute o soție, trece în Bucovina, unde se călugărește. Părinții, disperați, l-au așteptat pe locul unde fiul lucrase ultima dată, au pus o cruce, se rugau și cântau
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Moisei () [Corola-website/Science/336576_a_337905]
-
Werfel" (1940), "Khrimian Hayrik ca educator" (1944), "Liturghia armeană" și "Despre Patria noastră" (ambele în 1945). Este tuns în monahism în Grecia sub numele religios de Vazken în anul 1943, fiind hirotonit ca ieromonah armean și ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet). După decesul arhiepiscopului Husik Zohrabian (23 octombrie 1942), Consiliul Eparhial al Eparhiei Armene îl numește, în ședința din noiembrie 1942 pe preotul Mampré Biberian în funcția de locțiitor de prelat al Eparhiei Armene din România. Acesta va gira interimatul
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]