2,123 matches
-
père Goriot, p.98]. Banul, minciună, corupția transforma personalitatea umană. În aceste condiții, Pariziana devine "un animal cu sânge rece", fără iluzii și resentimente. Românul La Duchesse de Langeais, scris în perioada "pierderii iluziilor" pe care Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea femeii. Balzac
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de mici lumi tangențiale care, sub influența proceselor de democratizare, cosmopolitizare și deschidere a lumii, se întrepătrund tot mai mult. Ne propunem să urmărim aceste fenomene în societatea franceză și repercusiunea lor asupra femeii pariziene. Metropola este stratificata în sferele aristocrației, burgheziei înalte, mijlocii și mici și a clasei a treia. Universul citadin se caracterizează printr-o multiplicare a rolurilor fiecărui individ 338. Fiecare societate concepe și condiționează rolurile sociale ale femeilor și bărbaților într-un anumit mod. Atunci când suntem în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a sferei politeții în mediile urbane, "paradoxul este că valorile aristocratice provenite din eticheta Curții sunt pe punctul de a se difuza peste tot" [Muchembled, p.264]. În cursul secolului al XIX-lea elitele noi (burghezia) fuzionează cu cele vechi (aristocrația)342. Pe de o parte, amenințarea elitelor de către clasele periculoase duce la o distanțare a claselor prin segregarea cartierelor și prin accentuarea semnelor de recunoaștere; pe de altă parte, sociabilitatea urbană duce la lărgirea sferei relaționale și democratizarea relațiilor, depășind
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
paradoxal că figură pasivă și declasata a lui Nana devine capabilă de un protest și de o revoltă: "C'étaient des souplesses de couleuvre, un déshabillé savant, comme involontaire, exquis d'élégance, une distinction nerveuse de chatte de race, une aristocrație du vice, superbe, révoltée, mettant le pied sur Paris, en maîtresse toute puissante. Elle donnait le ton, de grandes dames l'imitaient" [Zola, Nana, p.306]. Perioadă observată vine după o perfecționare a codului de politețe, ea se desfășoară pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
femei. (...) Animatoare, sfătuitoare, intrigante femeile își asigură rolul cel mai eficace" [v.Beauvoir 1998, I, p.135, subl.n.]. 200 "Tout s'y fait par intrigue, scria Saint-Simon, et celui-là échoue, qui va droit" [apud Hoffet, p.45]. 201 Declasarea aristocrației, incepand cu secolul al XVIII-lea, este contagioasă pentru înaltă burghezie, iar ulterior și pentru alte clase. Pentru majoritatea femeilor franceze, "aceasta libertate rămâne negativă și abstractă: femeile se mărginesc să caute numai plăcerea. Dar cele care sunt inteligente și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
unde femeia are un rol activ în raporturile sexuale: Renée în La Curée, baroana Sandorf în L'Argent. 352 Opera lui Balzac stă mărturie "dezastrelor produse de pe urma dorinței nesăbuite a transferului de clase" [Cioculescu, p.134] el asista la decăderea aristocrației mari din foburgul Saint-Germain și la crepusculul categoriei grande dame în special (Autre étude de femme). "Între burgheza și aristocrata se situează un fenomen nou, care este la femme comme îl faut, femeia de lume, dar în afara faubourgului Saint-Germain" [ibidem
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cursului mare (American Postmodernism) insista ca eu să țin orele în cauză, întrucît avea senzația că în postură de român aș fi putut oferi detalii (istorice) extraordinare despre contextul în care fusese plasată cartea The Dean's December/Iarna decanului (aristocrația roșie, cutremurul din '77, sărăcia, ceaușismul etc.). Adevărul era că, pînă atunci (1993), nu-l studiasem aproape deloc pe Bellow (la Engleza din Iași, înainte de 1991 cînd terminam eu facultatea -, prozatorul se bucura numai de referiri marginale, analiza de detaliu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ale cetății; pentru că există convingerea că funcția de strateg cere competențe pe care cetățeanul "obișnuit" nu le posedă; pentru că se admite că fiind cetățeni bogați, strategii n-au nevoie să fie indemnizați de cetate, dêmokratia comportă o doză semnificativă de aristocrație. De unde dorința și puterea cetățenilor "obișnuiți" din adunare de a-și controla conducătorii. Ideea de democrație este constitutivă lumii moderne. Pentru omul modern este mai mult ca niciodată imposibil să nu dorești democrația. A fi modern nu înseamnă să hotărăști
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și înțepenit în clișee"! Dezvoltarea argumentației e necruțătoare ; potrivit criticului, idila chinuită pe firul căreia se construiește romanul sună fals de la bun început, atît pe fond cît și în formă. Asturiana Paz e caricaturală la maximum: frumoasă, rebelă, răsfățată a aristocrației pariziene, dar permițîndu-și să deteste confortul burghez și mondenitățile. César nu îi pare defel mai credibil. Trecut prin toate ororile imaginabile (după reportaje făcute în Tailanda, în urma tsunami-ului din 2004, sau în timpul războiului din Liban), nu-și mai găsește
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în relația ambivalentă dezvoltată de estetul decadent Dorian cu propriul portret, zugrăvit de Basil Hallward. A doua grilă de lectură este mai puțin evidentă,95 dar nu mai puțin incitantă. Întregul roman poate fi interpretat ca o frescă a prăbușirii aristocrației în favoarea unei clase sociale în plină ascensiune: țărănimea. În acest sens, cartea lui Eliade anticipează în chip straniu un film produs, între alții, de Andy Warhol și regizat de Paul Morrisey: Blood for Dracula (sau, în unele versiuni, chiar Andy
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ascensiune: țărănimea. În acest sens, cartea lui Eliade anticipează în chip straniu un film produs, între alții, de Andy Warhol și regizat de Paul Morrisey: Blood for Dracula (sau, în unele versiuni, chiar Andy Warhol's Dracula, 1974). Și acolo aristocrația, reprezentată de Dracula (conte bolnav și decrepit, exilat din Transilvania în însorita Italie, în căutare de sânge de virgine) și de tinerele fiice ale marchizului di Fiori, este ridiculizată de virilul țăran Marco, sedus de idei progresiste și egalitariste. În
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nu au omis "natura" din construcțiile teoretice. În două domenii importante ale conștiinței, și anume religia și dreptul, a fost un adevărat curent "naturalist". Ulterior, burghezia s-a amestecat atât cu părți din vechea nobilime, cât și cu parveniți din "aristocrația muncitorească" și din alte pături sociale. "Proletariatul" descris de muncitoarea Flora Tristan (1803-1844) în Preumblări prin Londra (1842) a fost preluat de Engels, fără să citeze pe Tristan, în scrierea sa despre situația grea a clasei muncitoare din Anglia. (7
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
unde melancolia constituie un simptom al declinului vast, generalizat, o proiecție imaginară a lui fin du monde sau finis latinorum, sau doar fin de l'ancien régime. Acest personaj generic al melancolicului cristalizat adesea în persoana unui ultim vlăstar al aristocrației muribunde trăiește într-un regim estetizant, izolaționist, de catastrofă delectabilă. Melancolia, în contextul sensibilității decadente, devine paradoxal un sindrom carceral, un complex estetizant ca în poemul Christinei Rossetti, Cine mă va izbăvi? (1866), pe care Khnopff a ales să-l
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
printre primele din lume, unde se disting artiștii din Cracovia și Lemberg. Este exemplul cel mai bun, pentru că ea s-a dezvoltat în condiții și într-un mediu analog celui care se oferă debutanților români. Artiștii polonezi sunt susținuți de aristocrația poloneză, iar criticul de artă indică drept soluție mecenatul și în România. Și Bachelin nu ezită să supraliciteze modelul tocmai pentru că-l socotește apropiat cazului românesc: "Și se prea poate ca primul maestru sticlar al timpului nostru fără să provocăm
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Wagner, ambii ilustrând în mod diferit fenomenul decadent, este în măsură să dea o direcție revistei inserată astfel în problematica modernității. "Aristocrații, intelectualii, anarhiștii îl pot lua drept model. Cei dintâi, vor găsi în Super-Omul, mergând peste mulțimea sclavilor, prototipul aristocrației de drept divin. Iar Anarhiștii, vor vedea, la rândul lor, în Super-Omul, pe individul fără prejudecăți, pe revoltatul contra legilor-sfori, cu care piticii legară pe Guliver pe omul scăpat d'o divinitate absurdă, fie ea Dumnezeu, Iahveck sau Alah -, divinitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poștale ilustrate cu o estetică decorativistă tipică afișismului și ilustrațiilor Art Nouveau marchează o filiație pe care tablourile sale o îndreptățesc doar colateral. Arghezi sesiza mimetismul și consumerismul acestui pictor care reflecta moda și un compromis al unei părți a aristocrației insuficient de informate cultural cu kitschul superior. Tablourile sale sunt cumpărate, sunt căutate de incultura și de analfabetismul artistic aristocratic [...]"604. XIII.2. Sigmund Maur, Theodorescu Sion și spectacolul de cabaret S. Maur este un caz interesant de grafician orientat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
populară, care au creat cântecele și baladele, cei care au exprimat trăirile și credințele aristocraților, dar și ale maselor analfabete. Proclamarea rațiunii drept principiu călăuzitor pentru greci se regăsește la Herodot, Platon și Aristotel, în ideile lor despre "democrație" față de "aristocrație" ca forme de guvernare. Deși există forme de democrație în care judecata colectivă poate fi superioară celei individuale (după cum susține Aristotel), democrația poate devia spre un fel de "guvernare a mulțimii", care, potrivit lui Aristotel, se poate dovedi la fel de nocivă ca
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
celei individuale (după cum susține Aristotel), democrația poate devia spre un fel de "guvernare a mulțimii", care, potrivit lui Aristotel, se poate dovedi la fel de nocivă ca alte forme deviante de guvernare cum ar fi "tirania" derivată din "regalitate" și "oligarhia" derivată din "aristocrație"28. Această idee este preluată mai târziu de Marx, dar este folosită cu sensul de "drept de proprietate" retrocedat "maselor". Spre deosebire însă de Marx, Aristotel și Platon consideră că formele de guvernare se succed regresiv mai degrabă decât progresiv
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
mai degrabă decât progresiv, ceea ce ne conduce la modelul regresiei sau decadenței permanente, esența gândirii filosofice a secolului al XIX-lea și a perspectivei postmoderniste asupra vieții. În Republica lui Platon, Socrate sugera că tipurile de guvernare merg înspre rău: "aristocrația", sau "guvernarea celor mai buni", se transformă în "timocrație", sau "guvernarea oamenilor de onoare", care, la rândul ei, devine "oligarhie", când prioritatea indivizilor este acumularea de avere. Aceasta face statul să pară și mai bolnav și "în contradicție cu el
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sa de a-și distra supușii și de regularitatea cu care participa el însuși la jocuri, apare întrebarea dacă sprijinul împăratului pentru formele destinate să distreze mulțimea era doar o strategie de a-și atrage și susține popularitatea, sau dacă aristocrația și mulțimea chiar aveau gusturi și interese similare. Cu câteva excepții (Marcus Aurelius, de exemplu, considera jocurile plictisitoare 33, la fel și unele familii aristocrate), atât conducătorii, cât și cei conduși păreau să aprecieze plăcerea barbară oferită de spectacolul luptelor
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
artă florentină, sec. XV) Fecioara Maria și fecioarele-martir, ca paradigme ale feminității, erau personaje populare în cultura medievală vestică târzie. Reprezentările lor apăreau pe vitralii, picturi și sculpturi pentru oamenii de rând și pe manuscrise înluminate ori colecții hagiografice pentru aristocrație. Cultul Fecioarei Maria nu era menit doar să ofere oamenilor de ambele sexe și de toate vârstele un model de frumusețe, castitate și sanctitate, ci și să stabilească "o reprezentare plină de forță a idealului feminin", acela al fecioarei 118
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
protagonista seriei de jocuri video Tomb Raider, iconul digital de mare succes Lara Croft. Lara aparține de fapt unei liste lungi de regi și regine (staruri sportive, manechine și super-manechine, vedete din muzică și cinema), care funcționează ca o nouă aristocrație după ce au preluat în subconștientul oamenilor locul ocupat anterior de vechea monarhie. Interesant este faptul că nu există o diferență prea mare între starurile în carne și oase (Madonna, Arnold Schwarzenegger sau Linda Evangelista) și starurile animate sau iconii digitali
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
XVIII-lea cea mai mare parte a dezvoltării economice. Aceste state au adus suficientă ordine și siguranță între granițele lor pentru a permite mărfurilor să circule și orașelor să se elibereze de sarcina de a se autoapăra. Ele vor subordona aristocrațiile și burgheziile, nu le vor subjuga. Neputînd institui o societate ierarhizată și fixată în caste, ele vor permite mobilități sociale în sînul unei societăți pluraliste în care va domina dialogica luptelor dintre clase, grupuri, interese, influențe. Statele naționale sînt supuse
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
militare, ingerințele lor fiind resimțite până la cel mai înalt nivel al politicii imperiale. Printre altele, membrii celor dou) deme trebuiau să asigure paza cartierelor din care proveneau: dema verzilor - negustorilor - se afla în cartierul Cornul de Aur, în vreme ce dema albaștrilor - aristocrația senatorială - era situată în luxosul cartier al Blachernelor. Este posibil ca, de aici, pe filieră otomană, tradiția să fi ajuns și în spațiul românesc, fapt sugerat de Gheorghe Brătianu încă din perioada interbelică: „(...) aceste diviziuni (ciastiile; n.n.) sunt, fără îndoială
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
sub forma unui vector de imagine al Societății, menit a-i pune în valoare pe membrii ei, junimiștii. "E o modalitate de a forța recunoașterea meritelor în ciuda tinereții lor [a junimiștilor C.C.] Ei acționează deci ca inteligentsia, un subgrup al aristocrației, care îi arată acesteia cunoștințele sale europene, nu politice, nu revoluționare, liniștitoare prin urmare". E aici sugestia unui mecanism foarte abil, subliminal chiar, de acțiune asupra unui public mult prea modest pentru a se putea raporta critic la ceea ce i
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]