1,025 matches
-
ori mai joase, spuzite și cenușii ca niște peruci pudrate. Cablurile electrice destrămate se răsucesc în locul în care lanțurile sunt agățate de bârnele plafonului. Cabluri tăiate, becuri arse și pline de praf. Toate aceste candelabre arată ca niște capete de aristocrați de pe vremuri, tăiate și atârnate cu susul în jos. Deasupra tuturor acestora se arcuiește acoperișul depozitului, o grămadă de grinzi curbate care susțin fierăraia ruginită. — Veniți după mine, zice Helen Boyle. Eu parcă știam că mușchiul crește doar pe latura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mijloc. Pentru Arthus, frumoasa furnizoare de pîine care-l subjugase nu umbla decît după averea lui, după titlul lui, iar sarcina ei nu putea fi decît o capcană sordidă. Yvonne, la rîndul ei, se detesta că fusese nebună după acel aristocrat pe care-l credea incapabil s-o considere altceva decît o prostituată. Fără să și-o mărturisească vreodată, se iubiseră, totuși, la fel de pasionat, la fel de violent pe cît se sfîșiaseră, iar pe această dragoste de neconceput clădiseră o ură pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dat fiind că tatăl său avea ascendență hughenotă și familia mamei era anglicană, dar cu o atitudine față de religie mai degrabă pragmatică decât dogmatică. Fratele meu Eugene a fost botezat Într-o biserică catolică pentru a fi pe placul unui aristocrat, prieten de familie, al cărui nume l-a primit. Cred că l-ar fi făcut și hindus, dacă asta i-ar fi Îmbunătățit perspectivele (Du Maurier râse puțin rușinat de propria glumă). Nu, nu e drept - erau creștini, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ritmul prea tărăgănat. Investise mai mult - mai mult timp și efort, mai multe speranțe - În următoarea creație importantă, Prințesa Casamassima, un roman social panoramic de proporții dickensiene sau balzaciene, În care se aglomerau personaje din toate clasele și categoriile, de la aristocrați la anarhiști. Se documentase pentru fundalul acestei povestiri cu dăruirea unui naturalist francez, făcând până și o vizită la Închisoarea Millbank, pentru a Își asigura autenticitatea unei scene În care tânărul erou este dus să Își vadă mama Încarcerată. Romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rolurile cu entuziasm, dar era și o ocazie prețioasă de a indica felul În care dorea să fie rostite replicile, căci nu avea câtuși de puțin Încredere În accentul american al lui Compton sau În capacitatea celorlalți de a interpreta aristocrați francezi. Nu știa care era protocolul În astfel de ocazii sau la ce fel de reacție trebuie să se aștepte din partea acestui public restrâns. Părură să savureze primul act, zâmbind și chiar râzând tare pe alocuri, dar, pe măsură ce piesa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alt locuitor și să ridice cantități generoase de alimente de la intendentul Moonshy. Orașul furniza servicii, fermele furnizau mâncare și toate oferite și acceptate de bunăvoie, gratis. într-un fel, totul era utopic. Dar cum naiba devenise funcțional? Cerkasovii erau tot aristocrați, iar Gribb era tot Gribb. Doar în materie de organizare socială K scotea la iveală sentimentul de înstrăinare. în rest era un loc împărțit în grupulețe, ba chiar cu indivizi izolați, și cu puține sărbători și activități de grup asociate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
renaște precum Phoenix-ul: „Dandysmul ar fi nu atât producția istorică a unei anumite societăți, cât formularea efemeră și mereu repetată a mitului arhaic al unei vârste de aur, În care frumusețea e la fel de sacră ca egoismul”1. „Paradis al aristocraților spiritului”, „concretizare a unui vis atemporal și universal”, dandysmul ar părea limitat totuși, dacă nu Într-un timp, atunci măcar Într-un spațiu: cel al bătrânei civilizații occidentale. Dar lui Chateaubriand, de pildă, sau lui Fromentin li se pare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Unde?tc "Unde?" Evident, În Dandyland, care, aparent, nu poate fi decât Anglia. La o privire scrutătoare (și obiectivă), se va vedea Însă că nici Franța nu e străină de apariția dandysmului. Nu neapărat pentru faptul (istoricește dovedit) că numeroși aristocrați francezi sunt alungați de Revoluție În exil (cel mai adesea londonez), nu doar pentru că tineri englezi din lumea bună se trezesc călătorind frenetic la Paris. Și nici măcar pentru că, În paralel cu Macaroni-i și Corintienii englezi, În saloanele pariziene răsar Muscadinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Pe urmele maestrului În arta oratoriei, Garat, ei pronunță plini de afectare, tot la al treilea cuvânt, incroyable!, fără ca r-ul să se audă. De aici numele de Incredibilii, dat lor În epocă 1, mai exact În jurul lui 1796-1797, când aristocrații Încep să se Întoarcă din exil. Așadar, alături de Frumoșii, Rafinații, Minunații, ei Își mai adaugă un sinonim În lunga serie de supranume. Tot atâtea feluri pentru a-i numi pe tinerii francezi, eleganți, superficiali, insolenți, pe care Îi unește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
separă structural, prin istorie, cultură, temperament, Anglia de Franța. „În Anglia, dandy-i se recrutează de cele mai multe ori din Înalta societate. Fapt care se Întâmplă deseori și În Franța, doar că aici diferitele convulsii sociale au alterat sensibil moravurile, iar aristocrații pursânge sunt rareori un exemplu. Aflați În defensivă din punct de vedere social și ideologic, ei sunt sclerozați, fără strălucire. Or, un dandy nu ar putea să fie tern... În consecință, Leii decid să se facă gentlemani”1, iar modelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
indivizii care aleg să devină dandy sunt de o diversitate copleșitoare, nu doar din punct de vedere social, ci și ca opțiune estetică (lucru decisiv pentru un dandy scriitor și artist). În intervalul amintit se Îmbulzesc pe scena dandysmului francez aristocrați (mai mici, mai mari), industriași, bancheri, negustori (cu alte cuvinte, burghezi de felurite calibre) și, paradoxal, măcar pentru o scurtă perioadă a carierei lor, artiști boemi. Iar pentru ca deruta să fie completă, În armata dandy a Franței se Înrolează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ochi avizat descoperă două lucruri. Întâi, că toți bărbații enumerați sunt dandy „cu acte” și că deasupra tuturor tronează ca un astru Robert Montesquiou, conte de Fezensac. El rămâne singurul - spun toți admiratorii - care mai păstrează nestinsă grandoarea adevăraților Lei. Aristocrat plin de rafinament, excesiv de prețios după gustul unora, „profesorul de frumusețe” Își merită pe deplin locul În marea paradă a dandy-lor. Ecourile acestui „dandysm pastelizat” pe care Îl pune În scenă eroul lui Huysmans trec dincolo de Canalul Mânecii: „Dar cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
reale trec granița ficțiunii și intră În marele fluviu romanesc În căutarea timpului pierdut se lasă urmărit de Tadié cu voluptate de detectiv, ca o aventură.) Pe de altă parte, nu toți tinerii care se străduiesc să fie Brummelli sunt aristocrați autentici. Comportamentul lor excesiv, aberant, le uzurpă grandoarea și Îi transformă În jalnice simulacre, compromițând dandysm și efebism deopotrivă. Celebrul Boni de Castellane, marchizul apropiat până la moarte de Marcel Proust și mai apoi iubitul narcomanului Jean Lorrain (Paul Duval), relatează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
adesea apariția sa e prilej de ocheade cu subînțelesuri, persiflări, ridiculizări. Pentru că lumea pe care o cultivă predilect este totuși „subțire” (o protipendadă - uneori pestriță și Îndoielnică, precum cea din jurul lui Bogdan-Pitești, alteori autentică, alcătuită din diplomați, colecționari de artă, aristocrați de viță veche), poetul se simte protejat În sânul ei. Nu doar vestimentația, felul În care Își compune figura, gesturile, vorbele, ci și modul În care Își decorează propria casă emană aceeași dorință de a stiliza realul, de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de la această plecare se vindea by auction și din ordinul prefectului de Middlesex elegantul mobilier al dandy-ului (man of fashion) «plecat pe continent», după cum preciza anunțul de vânzare. Cumpărătorii au fost dintre cei mai distinși și mai la modă aristocrați englezi. Printre ei se numărau ducele de York, lorzii Yarmouth și Besborough, Lady Warburton, Sir H. Smyth, Sir H. Peyton, Sir W. Burgoyne, coloneii Sheddon și Cotton, generalul Phipps etc. etc. Toți Își doreau - și prin urmare au plătit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de dandy) atunci când refuză să se compare cu marele poet englez. Byron dorește să spună În scena următoare că e incomparabil: „El șJean-Jacques Rousseau, n.n.ț scrie În proză, eu - În versuri; el e un om de rând, eu - un aristocrat; e filosof, În vreme ce mie nici nu-mi trece prin cap să fiu așa ceva; a devenit cunoscut la 40 de ani, eu - Încă din adolescență; Îi plăcea botanica, mie - florile, plantele, copacii, dar nicidecum să le aflu pedigree-ul; n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
negi simbolic necruțătorul tată. Ar rezulta din toate acestea un conflict tipic oedipian, susține psihanaliza. Sau o puternică „voință de a părea”, crede, pe urmele lui Adler, Ovidiu Cotruș 1. Sau un „conflict ș...ț dintre scriitorul burghez și cel aristocrat”, e de părere Ion Vartic 2. În timp ce lui Alexandru Paleologu Caragiale-tatăl i se pare un „soitariu de geniu, cu o vervă și o inventivitate uluitoare”. Tocmai acest stil Îl va fi agasat pe Mateiu, „ofensându-i fumurile boierești și contrariindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai procrea Încă un fiu, ideea de cămin conjugal Îi devine tot mai străină. Încep escapadele la limita sordidului, În mediile prostituaților foarte tineri, efebii lumii moderne. Până În clipa În care Îl cunoaște, la 31 de ani, pe foarte tânărul aristocrat scoțian Alfred Douglas. Se iscă o pasiune devastatoare ce În curând devine scandal public. Dar până atunci, bogat și celebru, se afișează pretutindeni cu frumosul Bosie. Când Îi vede Împreună În Algeria, impresionat de relația lor, André Gide mărturisește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
bleu („nuanță Brummell”), cu mâneci bine marcate și nasturi de aur; sau superbul costum alb; sau, spre finalul vieții, negrul select. Dacă ar fi să Îl credem pe Nestor Roqueplan, am spune câteva cuvinte și despre „cobaii” lui d’Orsay, aristocrați englezi de vază, pe care nobilul francez experimentează În primul rând culori: contele de Chesterfield, cedând cu supunere În fața albastrului În care Îl Îmbracă din cap În coadă d’Orsay; sau ducele de Beaufort, pe care Îl asortează cu gazonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și a individului asupra produsului”1. Cele descrise mai sus se Întâlnesc tangent și cu o altă utopie: vârsta de aur. „Ne-am putea Întreba dacă nu cumva dandysmul este concretizarea unui vis atemporal și universal; acela al paradisului rezervat aristocraților spiritului, care nu și-au dat altă silință decât aceea de a se naște, ignorând toate virtuțile făcutului (a face bani, copii, o societate, a face bine etc.) și rezervându-și timpul doar inocentei plăceri de a fi numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-l privește pe Brummell, a existat - lucru rar - o concordanță. Între fire și destin, Între geniu și bogăție. Mai spiritual sau mai pasional a fost doar Sheridan; mai mare poet (căci a fost și poet) era Lord Byron; mai mare aristocrat era Lord Yarmouth sau, din nou, Byron. Yarmouth, Byron, Sheridan și atâția alții În vremea aceea, faimoși În toate cele - cu toții au fost dandy, dar și ceva În plus. Pe când Brummell n-a avut ceea ce la unii era pasiune sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de la această plecare se vindea by auction* și din ordinul prefectului de Middlesex elegantul mobilier al dandy-ului (man of fashion) „plecat pe continent”, după cum preciza anunțul de vânzare. Cumpărătorii au fost dintre cei mai distinși și mai la modă aristocrați englezi. Printre ei se numărau ducele de York, lorzii Yarmouth și Besborough, Lady Warburton, Sir H. Smyth, Sir H. Peyton, Sir W. Burgoyne, coloneii Sheddon și Cotton, generalul Phipps etc. Toți Își doreau - și prin urmare au plătit ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai pitorească și cea mai adevărată istorie din punct de vedere național. Cine va Încerca să dea o explicație pentru părul lung pe care Îl purtau francii, pentru tonsura călugărilor, capul ras al șerbului, perucile din Popocambou, pudra folosită de aristocrați sau pentru tunsoarea à la Titus de la 1790 nu va povesti, de fapt, principalele revoluții care au avut loc la noi? Cine se va Întreba care este originea pantofilor cu vârful Întors, a punguței purtate la centură, a glugii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
reconfortantă. Îmi aducea aminte de casă. Ambalaje de hamburgeri alunecau în hopuri pe trotuar, prinse în vârtejul curenților de aer și al jeturilor fierbinți de gaze de eșapament venite de la autobuzele care treceau. Hugo se plimba prin mulțime ca un aristocrat blazat. Ei bine, trebuie să te iubim și să te lăsăm, spuse el. Înapoi în măruntaiele metroului, Linia de nord până în Belsize Park, ah, cât de palpitant! Vii și tu, Sally? — Nu, mă duc acasă. Trebuie să mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
erau acasă, se simțea În siguranță, dar În absența lor acest sentiment putea fi oricând spulberat de o ieșire a mătușilor noastre. Pentru ele, vehementele articole ale tatei Împotriva pogromurilor și a altor practici guvernamentale nu erau decât capriciile unui aristocrat refractar și deseori le auzeam Întâmplător comentând Îngrozite originea lui Lenski și „experiențele nebunești“ ale tatei. După asemenea ocazii, eram oribil de grosolan cu ele și apoi vărsam lacrimi fierbinți, Închis Într-un closet. Nu pentru că Îmi plăcea Lenski În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]