2,985 matches
-
sovieticii deduceau că Bucureștiul trebuie să suporte cheltuielile impuse de retragerea Armatei Roșii către patrie, prin România. Ca urmare, datoriile Bucureștiului față de Moscova, conform Articolului 10, aveau să depășească în curînd valoarea totală a despăgubirilor, estimată, prin Articolul 11 din Armistițiu, la 1,200 miliarde de lei. Pentru a înrăutăți și mai mult situația, Moscova nu apucase, încă, să fixeze data retragerii trupelor sovietice din România 246. Cu toate că era o problemă presantă pentru delegația americană din România, Washingtonul a hotărît să
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a efectua diverse operații comerciale și guvernamentale 249. A treia problemă era cea a Transilvaniei. Conform principiului wilsonian al autodeterminării, Departamentul de Stat voia să se refacă frontiera româno- ungară astfel încît teritoriile cu populație predominant maghiară să revină Ungariei. Armistițiul prevăzuse că această graniță rămîne să fie confirmată la conferința de pace250. O altă problemă importantă era pacea. Britanicii erau, într-adevăr, dornici să încheie pace cu România și cu celelalte țări balcanice, în ideea că prin astfel de tratate
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pace cu România și cu celelalte țări balcanice, în ideea că prin astfel de tratate puteau limita influența sovietică. Statele Unite nu împărtășeau această părere. Dimpotrivă, nu aveau nici un motiv să presupună că tratatele de pace ar fi fost o soluție. Armistițiul asigura, dacă nu altceva, măcar prezența anglo-americană și o oarecare influență asupra Comisiei Aliate de Control, atît prin membrii din comisie, cît și prin reprezentanții politici 251. Pe de altă parte, Armistițiul nu constituia o soluție pe termen lung. Washingtonul
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
tratatele de pace ar fi fost o soluție. Armistițiul asigura, dacă nu altceva, măcar prezența anglo-americană și o oarecare influență asupra Comisiei Aliate de Control, atît prin membrii din comisie, cît și prin reprezentanții politici 251. Pe de altă parte, Armistițiul nu constituia o soluție pe termen lung. Washingtonul dorea ca odată cu instituirea unui nou guvern care să reprezinte poporul și care să fie rezultatul unor alegeri libere, să pună capăt Armistițiului și să înceapă tratativele de pace. Guvernul american recunoștea
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și prin reprezentanții politici 251. Pe de altă parte, Armistițiul nu constituia o soluție pe termen lung. Washingtonul dorea ca odată cu instituirea unui nou guvern care să reprezinte poporul și care să fie rezultatul unor alegeri libere, să pună capăt Armistițiului și să înceapă tratativele de pace. Guvernul american recunoștea greutățile cauzate României de condițiile Armistițiului. Acesta nu era dispus să renunțe, însă, la influența, redusă, ce-i drept, asupra României, înlocuind Armistițiul cu guvernul de pe atunci, controlat de sovietici 252
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
termen lung. Washingtonul dorea ca odată cu instituirea unui nou guvern care să reprezinte poporul și care să fie rezultatul unor alegeri libere, să pună capăt Armistițiului și să înceapă tratativele de pace. Guvernul american recunoștea greutățile cauzate României de condițiile Armistițiului. Acesta nu era dispus să renunțe, însă, la influența, redusă, ce-i drept, asupra României, înlocuind Armistițiul cu guvernul de pe atunci, controlat de sovietici 252. Cea de-a cincea problemă era retragerea trupelor sovietice din România, așa cum se stabilise pe
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
fie rezultatul unor alegeri libere, să pună capăt Armistițiului și să înceapă tratativele de pace. Guvernul american recunoștea greutățile cauzate României de condițiile Armistițiului. Acesta nu era dispus să renunțe, însă, la influența, redusă, ce-i drept, asupra României, înlocuind Armistițiul cu guvernul de pe atunci, controlat de sovietici 252. Cea de-a cincea problemă era retragerea trupelor sovietice din România, așa cum se stabilise pe 30 octombrie 1943, prin Declarația celor patru națiuni de la Moscova 253. Oricum, pînă la încheierea păcii nu
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
la un consens, fără ca vreunul din ei să cedeze. La Potsdam, Statele Unite n-au avut prea mult succes nici cu problemele economice. Atît Marea Britanie, cît și America erau îngrijorate de confiscarea proprietății Aliaților de către sovietici, ca "pradă de război". În Armistițiu nu existau decît două articole care permiteau înstrăinarea de proprietăți din România. Primul dintre ele, Art. 11, se referea la daune. Dar sovieticii nu pretindeau că ar fi luat utilajele petroliere ca daune de război. Al doilea, Art. 7, prevedea
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
democratic responsabil", americanii și-au amînat decizia privind interesele economice din România. Cei Trei au lăsat în seama Consiliului Miniștrilor de Externe problema graniței Transilvaniei, ca o prevedere a tratatului, precum și cea a ocupării României de către sovietici și a duratei Armistițiului. Ultima chestiune pe care voiau americanii s-o pună în discuție era cea a egalității membrilor Comisiei Aliate de Control în ceea ce privește procesul de luare a deciziilor. Fără îndoială, decizia luată de sovietici pe 16 iulie de a permite o mai
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
hotărît imediat, de comun acord, asupra procedurii ce trebuia urmată. La discuțiile preliminare pentru fiecare tratat puteau lua parte toți cei cinci miniștri de Externe, dar la votarea anumitor clauze nu aveau voie să participe și statele care nu semnaseră armistițiul 286. Acest acord s-a dovedit a fi, însă, punctul culminant al întrunirilor din toamnă. Moscova recunoscuse regimul Groza pe 6 august, înainte de întrunirea Consiliului. Statele Unite nu adoptaseră o astfel de hotărîre. La ședința de pe 18 septembrie, cînd s-a
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pe 1 decembrie 1946. Un tratat de pace Ultima sarcină pe care o aveau de îndeplinit Aliații la Potsdam era aceea de a realiza un tratat de pace pentru România. Tratatul era la fel de important și pentru Statele Unite, pentru că punea capăt Armistițiului, permitea desființarea Comisiei Aliate de Control și putea deschide România către comerțul american. La Conferința de la Moscova, din decembrie 1945, se stabilise o procedură de întocmire a proiectului de tratat, conform căruia Consiliul Miniștrilor de Externe trebuia să conceapă proiectul
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
337. Statele Unite și-au concentrat atenția asupra cîtorva puncte, cele mai importante fiind Transilvania, drepturile omului, retragerea trupelor sovietice din România, aviația civilă și reluarea relațiilor comerciale între Washington și București, prin acordarea "Clauzei națiunii celei mai favorizate". La încheierea Armistițiului, America pledase pentru schimbarea graniței ungaro-transilvănene, în sensul alipirii la Ungaria a cîtorva teritorii cu populație predominant maghiară. Anglia și Uniunea Sovietică nu fuseseră, însă, prea entuziasmate. Statele Unite și-au menținut poziția pînă pe 7 mai 1946, cînd Byrnes a
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cel mai important pentru Statele Unite. Departamentul de Stat și Misiunea Americană din București studiaseră economia românească încă de la începutul anului 1945. Rezultatul era dezolant. Economia era sărăcită și sovieticii puseseră stăpînire pe multe din avuțiile României prin condițiile impuse de Armistițiu, prin prevederile de la Potsdam, prin ocupația militară, controlul exercitat de Comisia Aliată de Control și acordurile bilaterale încheiate cu Bucureștiul 350. Economia românească era subjugată Uniunii Sovietice prin trei articole ale Armistițiului. După cum menționam mai sus, prin Articolul 10, România
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
multe din avuțiile României prin condițiile impuse de Armistițiu, prin prevederile de la Potsdam, prin ocupația militară, controlul exercitat de Comisia Aliată de Control și acordurile bilaterale încheiate cu Bucureștiul 350. Economia românească era subjugată Uniunii Sovietice prin trei articole ale Armistițiului. După cum menționam mai sus, prin Articolul 10, România era obligată să suporte cheltuielile de întreținere a trupelor sovietice din România. Articolul 11 prevedea condițiile achitării despăgubirilor. Sovieticii s-au hotărît să accepte, în mare parte, produse petroliere ca daune. Ei
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Aliaților s-au întîlnit cu cei români la Quai d'Orsay, în Paris, pentru a încheia un tratat de pace366. În cele 29 de luni care au trecut de la capitularea României până la semnarea Tratatului de Pace, Statele Unite modificaseră puțin condițiile Armistițiului. Comparînd cele două documente se poate observa că nu s-au făcut decît două adăugiri importante la acest tratat: o garantare a drepturilor omului și "Clauza națiunii celei mai favorizate". Implementarea acestor articole avea să se dovedească a fi însă
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ministrul de Externe 407. Pe 2 februarie, simțindu-se frustrat, Schoenfeld i-a trimis ministrului român de Externe o scrisoare oficială prin care protesta cu lux de amănunte împotriva violărilor Tratatului. El trecea în revistă toate promisiunile încălcate de la încheierea Armistițiului. Se concentra asupra recentului proces al lui Iuliu Maniu, care dovedea încălcarea cu bună știință a drepturilor civile și politice ale acuzaților. Guvernul intimidase martorii și, la o ultimă analiză, nu reușise să justifice acuzațiile de trădare pentru care fuseseră
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Popular fiind marginal în Parlament. În Germania, Zentrum, un partid mai mult catolic decât creștin-democrat, a avut prin contele Georg von Hertling, fost președinte al acestuia, funcția de cancelar în 1917. Ca partid, a jucat un rol important în semnarea armistițiului ce a pus capăt primului război mondial în noiembrie 1918 prin reprezentantul său Erzberger. Zentrum a fost axa tuturor guvernelor între 1919 și 1932, numind cinci cancelari. Democrația creștină italiană a profitat de renunțarea oficială la prevederile enciclicei Non expedit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
exprimă ansamblul oamenilor dintr-un popor ca un tot viu, autonom și responsabil. Istoria ne-a demonstrat că metodele tradiționale ale diplomației duseseră la eșec: tratatele de pace care puneau capăt războaielor, cu trecerea timpului, nu mai erau decît niște armistiții care întrerupeau pentru cîțiva ani sau, în cel mai bun caz, cîteva decenii războaiele și nu stabileau o pace adevărată. Ciclul războaielor franco-germane, deschis în 1870, era prezent în mințile tuturor, iar tratatul de la Versailles, umilindu-l și pedepsindu-l
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
problemei păcii fără anexări, mai ales cînd Matthias Erzberger a votat împreună cu deputații socialiști rezoluția de pace din 1917. Datorită lui Erzberger, membru al ultimului guvern al Imperiului (abandonat civililor de Statul Major) și șef al delegației însărcinată cu semnarea armistițiului, Zentrum a jucat un rol important în perioada destrămării imperiului și a începuturilor dificile ale noului regim republican. Erzberger a plătit cu viața, fiind asasinat în 1921 de teroriștii de extremă dreapta. În Franța 2, Uniunea Sacră, fondată chiar la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
manifestare era semnul unui prestigiu de care se bucura Biserica, istoricul Federico Chabod comparînd acțiunea Papei și a episcopilor cu cea a predecesorilor lor din secolul al V-lea în fața "hoardelor germanice"10. După căderea fascismului la 25 iulie 1943, armistițiul făcut public la 8 septembrie și ocuparea Italiei de către trupele germane, în timp ce autoritățile civile și militare italiene se prăbușeau, iar ocupantul reconstituia guvernul lui Mussolini sub numele de Republica Socială Italiană, Biserica și-a asumat o funcție esențială care, în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a dat iluzia redeșteptării eroismului din timpul marilor voievozi. Contribuția a fost decisivă pentru înfrângerea forțelor otomane, nevoite curând să ceară negocieri de pace. Altfel spus, sosea momentul adevărului alianței româno-ruse. "Semnarea de către ruși sintetizează situația Catherine Durandin a unui armistițiu și a preliminariilor de pace cu Constantinopolul în ianuarie 1878 deschide o perioadă dificilă. Români, sârbi și greci descoperă că Sankt-Petersburgul girează, fără a ține seamă de ei, obiectivele de război prezentate în afara concluziei preliminariilor Păcii de la San Stefano din
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
la rându-i, cu Petersburgul ca să i se dea Porții un an pentru a permite aplicarea "reformelor promise". În asemenea condiții, Alexandru al II-lea dezminte că ar fi dat ordin ca trupele să treacă Prutul la 28 februarie. Dar armistițiul acordat Porții expira peste trei zile. Eminescu speră că, date fiind negocierile din Balcani, armistițiul va fi prelungit "în caz când aceste negociațiuni nu s-ar termina până la 1 martie"51. Generalul Ignatiev se vede nevoit să plece din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
aplicarea "reformelor promise". În asemenea condiții, Alexandru al II-lea dezminte că ar fi dat ordin ca trupele să treacă Prutul la 28 februarie. Dar armistițiul acordat Porții expira peste trei zile. Eminescu speră că, date fiind negocierile din Balcani, armistițiul va fi prelungit "în caz când aceste negociațiuni nu s-ar termina până la 1 martie"51. Generalul Ignatiev se vede nevoit să plece din nou pe la Berlin, Paris și Londra, consemnează Eminescu pe 25 februarie 1877. Ignatiev încearcă o ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
României, în altă ecuație, prin Pactul Molotov-Ribbentrop și la Ialta. Istoricul ieșean Ion Agrigoroaiei ne amintea recent: "La 14/26 ianuarie 1878, cabinetul rus a cerut deschis guvernului de la București retrocedarea celor trei județe din sudul Basarabiei. În ziua încheierii armistițiului ruso-turc din 23 ianuarie / 4 februarie 1878, generalul Ignatiev, în drum spre sudul Dunării, a trecut prin București și a solicitat domnitorului cedarea celor trei județe, România primind drept compensație Dobrogea."97 Protestele domnitorului și ale guvernului veneau prea târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a întors armele împotriva Germaniei hitleriste, la 23 august 1944, exact cu aceeași mentalitate a "onoarei" imperiale de la 1877-1878. Cel puțin guvernul liberal de atunci a semnat o Convenție, la Livadia, cu promisiunea că imperiul va respecta granițele țării, pe când "armistițiul" de la 23 august 1944, devenit marea fală a comuniștilor, a fost o farsă care a atârnat greu în cumpăna istoriei, căci, în realitate, a fost semnat abia la 12 septembrie 1944, când rușii erau pe deplin stăpâni în țară, ba
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]