1,035 matches
-
limba armănească", "armâneșce", "armâneaști", "rămănește" (fărșeroții) sau "vlăheaște" (cei din Olimp). Despre numărul total de vorbitori ai aromânei există numai estimări. Un document al Consiliului Europei dă numărul de circa 250.000 de vorbitori din aproximativ 500.000 de etnici aromâni. Singura dată exactă se găsește printre cele ale recensământului populației din 2011 din Albania, unde 3.848 de persoane se declară de limbă maternă aromână, din 8.266 care se declară de etnie aromână. În urma emigrărilor din regiunile natale, aromâna
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
secolul al X-lea, însă teritoriul de formare este controversat. Majoritatea lingviștilor (Gustav Weigand, Ovid Densușianu, Sextil Pușcariu, Alexandru Rosetti) consideră că acesta este partea de est a regiunii dintre Dunăre și Munții Balcani, de unde s-a produs ulterior migrația aromânilor la sud de linia Jireček. Alții (Theodor Capidan, Tache Papahagi) susțin ideea formării parțial și în regiunea Munților Pindului sau în sudul Albaniei. Prima atestare documentară a vlahilor în Macedonia, despre care nu se știe dacă pot fi deja aromânii
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
aromânilor la sud de linia Jireček. Alții (Theodor Capidan, Tache Papahagi) susțin ideea formării parțial și în regiunea Munților Pindului sau în sudul Albaniei. Prima atestare documentară a vlahilor în Macedonia, despre care nu se știe dacă pot fi deja aromânii, este datată 976 și îi aparține cronicarului bizantin Kedrenos. Singurele atestări ale idiomului din această perioadă sunt cuvinte (nume proprii, unele provenite din apelative) inserate în texte grecești, slave sau turcești, cea mai veche considerându-se a fi numele propriu
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
Iliescu, Constantin Belimace, Nuși Tulliu, Zicu A. Araia, Nicolae Batzaria, George Murnu. Au fost publicate și culegeri de folclor, cele mai importante după 1890, alcătuite de Gustav Weigand și Pericle Papahagi. În perioada 1864-1945 au existat forme de învățământ pentru aromâni, dar mai ales în română, în special în Grecia. În decursul istoriei, limba liturgică a fost în general greaca, cu perioade în care s-a folosit parțial și aromâna. În toate țările în care trăiesc aromânii, tendințele de asimilare și
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
forme de învățământ pentru aromâni, dar mai ales în română, în special în Grecia. În decursul istoriei, limba liturgică a fost în general greaca, cu perioade în care s-a folosit parțial și aromâna. În toate țările în care trăiesc aromânii, tendințele de asimilare și, prin urmare, de pierdere a limbii și culturii au fost puternice. Cu toate acestea, limba aromână a continuat să existe, ba chiar, începând cu anii 1990, situația ei s-a îmbunătățit. Există o recomandare adoptată de
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
Consiliului Europei la 24 iunie 1997, adresată guvernelor din țările unde locuiesc aromâni, referitoare la facilitarea folosirii limbii aromâne în învățământ, biserică și mediile de informare. Deși recomandarea nu este urmată întrutotul, se constată unele progrese în promovarea limbii aromâne. Aromânii sunt recunoscuți ca minoritate națională în Republica Macedonia, unde în anul 2001 limba aromână a devenit oficială în localitatea Kruševo (în aromână Crushuva). În Albania au statut de minoritate lingvistică. Lingvistul american Victor A. Friedman scria în anul 2001 despre
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
aici și emisiuni de televiziune și de radio în această limbă. Limba este cultivată și de diverse societăți culturale aromânești, precum Societatea Culturală Aromână din România, Societatea „Fărșărotul” din S.U.A., Asociația „Trâ Armânami” din Franța sau Asociația Folclorică a Vlahilor (Aromânilor) din Veria (Grecia). Date fiind condițiile în care există limba aromână, aceasta nu este standardizată. Autorii din trecut au scris în propriul lor grai, iar cei actuali în general continuă să o facă. În această situație, lucrări ca un dicționar
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
alții, Tudor Arghezi și Gala Galaction. a fost ales (în 2006) membru post-mortem al Academiei Române. Familia poetului din partea tatălui a emigrat în Țara Românească la începutul secolului al XIX-lea. Având origini slave de la sud de Dunăre, sârbi, bulgari sau aromâni, membrii familiei susțineau că au origini de revoluționari sârbi din Macedonia, ocupată de Imperiul Otoman. Dimitrie, bunicul poetului, și fratele acestuia Pavel au participat la Revoluția din 1821, susținând Eteria împotriva regimului fanariot. Dimitrie și Pavel au făcut parte, alături de
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
prin asimilarea de către majoritatea elenofonă. Astăzi, ele mai sunt vorbite în principal de către vârstnici și sunt pe cale de dispariție. Aceasta este valabilă pentru arvaniți, o minoritate vorbitoare de albaneză aflată mai ales în zonele rurale din jurul Atenei, ca și pentru aromâni și megleniți, grupuri denumite colectiv vlahi, a căror limbă este apropiată de română și care trăiau în zonele montane din Grecia centrală. Membrii acestor grupuri se identifică cel mai adesea din punct de vedere etnic ca greci și astăzi vorbesc cel
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
Vlah este un termen utilizat pentru a desemna popoarele latine din Europa de sud-est: românii, aromânii, meglenoromânii și istroromânii. Cuvântul pare a fi de origine germanică dar sunt și opinii că ar fi originar din Imperiul Roman de Răsărit, unde apare pentru prima dată denumirea Blachernae utilizată începând cu secolul al VI-lea În limbile germanice
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
Grecia și Serbia. În Albania s-a întâmplat invers, "çoban" a ajuns să însemne "vlah". Termenul a fost la început un exonim, în timp ce vlahii foloseau diferite cuvinte derivate din "romanus" pentru a se numi pe ei înșiși: "români, rumâni, rumâri, aromâni, arumâni" etc. Din punct de vedere istoric, vlah este folosit pentru a numi toate popoarele latine din Balcani dar, în zilele noastre, acest termen este rareori folosit pentru a-i numi pe români (dacoromâni), ci de obicei pentru a numi
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
etc. Din punct de vedere istoric, vlah este folosit pentru a numi toate popoarele latine din Balcani dar, în zilele noastre, acest termen este rareori folosit pentru a-i numi pe români (dacoromâni), ci de obicei pentru a numi pe aromâni, istroromâni și meglenoromâni. Cuvântul "valach", în Transilvania a fost mult timp întrebuințat cu sensul de iobag, și era considerată de români ca un nume de batjocoră. Din această cauză, Adunarea Națională de pe Câmpia Libertății, a decis ca "națiunea română să
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
ei nume". În actul de la 5 mai 1848 al împăratului Ferdinand s-a întrebuințat pentru ultima dată în mod oficial denumirea de "valach", iar de la 1868 și legislația Regatului Ungariei a receptat numele de "român". În recensămintele din Iugoslavia atât aromânii din Macedonia cât și vlahii din Serbia au fost înregistrați ca "vlahi". Un nume folosit pentru vlahii din sudul Greciei este "cuțovlahi" (κουτσοβλάχοι), care a fost tradus de Alexandru Ciorănescu drept „vlahi șchiopi”, cu toate că prefixul adverbial κουτσο- înseamnă „încă”. Denumirea
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
din Serbia au fost înregistrați ca "vlahi". Un nume folosit pentru vlahii din sudul Greciei este "cuțovlahi" (κουτσοβλάχοι), care a fost tradus de Alexandru Ciorănescu drept „vlahi șchiopi”, cu toate că prefixul adverbial κουτσο- înseamnă „încă”. Denumirea de "cuțovlahi" este socotită de aromâni drept o insultă. Aromânilor li se mai spune (mai ales în Serbia și Bulgaria) "țințari", nume care vine probabil de la modul în care pronunță ei cuvântul "cinci": "ținți". În cronicile arabe din secolul al XIII-lea, în loc de Țaratul Vlaho-Bulgar era
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
înregistrați ca "vlahi". Un nume folosit pentru vlahii din sudul Greciei este "cuțovlahi" (κουτσοβλάχοι), care a fost tradus de Alexandru Ciorănescu drept „vlahi șchiopi”, cu toate că prefixul adverbial κουτσο- înseamnă „încă”. Denumirea de "cuțovlahi" este socotită de aromâni drept o insultă. Aromânilor li se mai spune (mai ales în Serbia și Bulgaria) "țințari", nume care vine probabil de la modul în care pronunță ei cuvântul "cinci": "ținți". În cronicile arabe din secolul al XIII-lea, în loc de Țaratul Vlaho-Bulgar era menționată doar Valahia, cu
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
a latinității răsăritene, alături de dacoromâni, meglenoromâni și istroromâni. În Grecia, în mediul academic sunt considerați pe nedrept greci antici latinizați și deci parte a poporului elin. Numărul lor este greu de estimat, fiindcă există numeroase căsătorii mixte și fiindcă mulți aromâni nu mai vorbesc limba aromână, astfel că estimațiile variază de la 100.000 pana la 250.000 . Ei nu trebuie confundați cu „macedonenii”, care sunt locuitorii regiunii istorice Macedonia în sensul larg (fie ei greci, slavo-macedoneni sau alții), sau cetățenii Republicii
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
din protoromâni. Matilda Caragiu Marioțeanu a formulat următoarea definiție: "i sunt dintotdeauna sud-dunăreni. Ei sunt continuatorii populațiilor sud-est-europene romanizate (macedoneni, greci, traci, iliri) sau colonizate de romani", în timp ce T. J. Winnifrith nu șovăia să afirme că: "..."dacă vrem să vorbim despre aromâni (vlahi), trebuie să începem cu Olimpia și Filip ai Macedoniei"". Vlahi a fost un termen folosit în Evul Mediu timpuriu ca un exonim de origine germanică ("walh", mai târziu "welsh") pentru toate popoarele romanice (și chiar unele celtice: "Wales"), inclusiv
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
origine germanică ("walh", mai târziu "welsh") pentru toate popoarele romanice (și chiar unele celtice: "Wales"), inclusiv pentru populațiile romanice din răsăritul Europei și din Balcani, dar, în zilele noastre, este folosit în mod normal (în special de către greci) numai pentru aromâni, românii fiind numiți "vlahi" sau "valahi" numai în context istoric sau ca termen vag derogativ sau dacă este vorba de românii timoceni, care vorbesc de asemeni dialectul dacoromân și anume un grai apropiat de cel din Mehedinți. Vezi de asemenea
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
din Mehedinți. Vezi de asemenea: Etimologia cuvântului vlah. Numele de tsintsari (țințari) este dat aromânilor în special de sârbi sau maghiari ("cincárok"). Lexicograful sârb Vuk Stefanović Karadžić explică acest nume prin faptul că sunetele "ce" și "ci" din limba latină aromânii le rostesc "tse", "tsi". Karadžić a avansat și ipoteza că "tsintsari" vine de la "tsintsi" (în românește "cinci"), dar Theodor Capidan afirmă că folosirea relativ rară a cuvântului "cinci" nu poate explica acest nume, și că el poate fi atribuit mai
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
dat românilor din nordul Dunării. ("mavrovlahi" sau morlaci reprezintă un alt grup românesc balcanic, migrat spre coasta Dalmației. Resturi de populație "morlacă" "sunt" astăzi practic complet asimilate în populația croată.) O parte din turci și din albanezi îi numesc pe aromâni "čoban" („ciobani”) din cauza ocupației principale tradiționale a acestora. Limba maternă a aromânilor este limba aromână. După unii lingviști, limba aromână este o limbă aparte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice de est, alături de limbile română, meglenoromână și istroromână. Alți
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
românesc balcanic, migrat spre coasta Dalmației. Resturi de populație "morlacă" "sunt" astăzi practic complet asimilate în populația croată.) O parte din turci și din albanezi îi numesc pe aromâni "čoban" („ciobani”) din cauza ocupației principale tradiționale a acestora. Limba maternă a aromânilor este limba aromână. După unii lingviști, limba aromână este o limbă aparte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice de est, alături de limbile română, meglenoromână și istroromână. Alți lingviști o consideră ca fiind un dialect al limbii române, împreună cu dialectele
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
și de asemenea ca cele doua limbi romanice din nord și din sud, sunt limbi funcționale și trebuie tratate ca atare. În prezent sunt recunoscuți oficial ca minoritate, în Macedonia. Ziua de 23 mai este sărbătorită ca ziua națională a aromânilor și meglenoromânilor cetățeni ai Macedoniei; ceilalți se întâlnesc în fiecare an în ziua de 15 august la Samarina (Grecia), dar există și alte festivaluri, întâlniri și comemorări. Simbolul în care o parte din Comunitatea Aromână din România se recunoaște este
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
se întâlnesc în fiecare an în ziua de 15 august la Samarina (Grecia), dar există și alte festivaluri, întâlniri și comemorări. Simbolul în care o parte din Comunitatea Aromână din România se recunoaște este « Soarele de la Vergina ». În Evul Mediu aromânii au creat în 1186 în bazinul Dunării de jos și al Vardarului (sudul actualei Românii, Bulgaria și actuala Macedonie) regatul atunci denumit "Regnum Bulgarorum et Valachorum" (iar azi cunoscut ca Țaratul vlaho-bulgar, denumit de istoricii bulgari și străini "Al doilea
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
denumit "Regnum Bulgarorum et Valachorum" (iar azi cunoscut ca Țaratul vlaho-bulgar, denumit de istoricii bulgari și străini "Al doilea țarat bulgar"). Au mai existat și comunități semi-autonome pe teritoriul actualei Grecii, cum ar fi Vlahia Mare sau Vlahia Mică. Ulterior aromânii au jucat un rol important în independența mai multor țări balcanice cum ar fi Bulgaria, Albania și Grecia față de Imperiul Otoman. În afara acestor formațiuni politice istorice, aromânii nu au creat, nici revendicat state, cu o singură excepție, efemeră și socotită
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
pe teritoriul actualei Grecii, cum ar fi Vlahia Mare sau Vlahia Mică. Ulterior aromânii au jucat un rol important în independența mai multor țări balcanice cum ar fi Bulgaria, Albania și Grecia față de Imperiul Otoman. În afara acestor formațiuni politice istorice, aromânii nu au creat, nici revendicat state, cu o singură excepție, efemeră și socotită de majoritatea aromânilor ca mascaradă politică, crearea în 1941 sub controlul Italiei a așa zisului Principat din Pind, după ce armata Germană a înfrânt Grecia. În Grecia, aromânii
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]