1,164 matches
-
ca demenții, și curând obosim și ne trântim pe pământul uscat. E fierbinte pământul și pe noi ne ard obrajii și ne ustură curul. Și tremurăm, și suntem atât de tineri. — Gustarea! Hai, bă, că a venit gustarea! Sărim ca arși și o luăm din nou la goană, de astă dată pe câmpul de lângă podgorie. Gâză, gradatul de la anul trei, ne trântește în mâinile murdare câte un ou fiert, un ardei gras și o felie de pâine și ne spune pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă. 14. Își taie cedri, goruni și stejari, pe care și-i alege dintre copacii din pădure, sădește brazi și ploaia îi face să crească. 15. Copacii aceștia slujesc omului pentru ars, el îi ia și se încălzește cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pîine și tot din ei face și un dumnezeu căruia i se închină, își face din ei un idol, și îngenunche înaintea lui! 16. O parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
două mii de ani înainte, poetul Ovidiu - ca specialist în „arta de a iubi” - își ridica vocea împotriva „filtrelor afrodiziace date fetelor”, preparate probabil tot pe bază de mandra- goră (sau muscariță, sau ciumăfaie) : „Filtrele dăunează sufletelor și au puteri înnebunitoare” (Ars amandi, II). în afară de mătrăgună, în cadrul medicinei populare românești sunt cunoscute și folosite diverse alte plante care conțin substanțe toxice și psihotrope : laur sau ciumăfaie (Datura stramonium) (36), odolean (Valeriana officinalis), mac (Papaver somniferum), mutulică sau mătrăgună mică (Scopolia carniolica), omag
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
preoții sanctuarului (asklepiazii) interpretau visul. Practica pare să aibă ca model pe cea de la templul apolinic de la Delphi. Asklepios era fiul zeului Apollo care, cum zice Ovidiu, „laur în mână purta și [drept cunună] pe fruntea lui sacră tot laur” (Ars amandi, II) (274, p. 224). În templul de la Delphi, Pythia și preotesele (pythonese) - în urma intoxicațiilor cu frunze de dafin/laur - bolboroseau răspunsuri oraculare „revelate de zeu” și apoi interpretate de preoți : „Pythia coboară în lăcașul profetic și, în loc de scorțișoară, laudanum
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Poeții care - precum Ovidiu - cântau iubirea, inspirați fiind de muza Venus, erau considerați simbolic „preoți” ai zeiței dragostei și, ca atare, purtau pe cap - metaforic - aceeași coroană de flori : „Iată, sfârșit-am lucrarea : înmiresmatul meu păr încununați-l cu mirt !” (Ars amandi, II). Mirtul (Myrtus communis) este un arbust mediteranean, ale cărui frunze și flori conțin ulei eteric și au un puternic miros aromatic. Anticii considerau că planta are efecte îmbătătoare, psihotrope. Așa credea și poetul Ovidiu, cel „inspirat de Venera
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
zeița Venus] o frunză de mirt și puține semințe (din cununița-i din păr) și mi le dete zâmbind./ Cum le-am atins îmi păru că-s cuprins de-o simțire cerească/ Și că pluteam în eter, pieptu-mi sufla ușurat” (Ars amandi, III) (274, pp. 96-97, 232, 235). La rândul său, un alt scriitor clasic, grecul Artemidoros, care a trăit în secolul al II-lea e.n. (cam în aceeași epocă cu Ovidiu și Plinius), a dedicat o întreagă secțiune („Cununi și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
marinarii spanioli aflară că acești copaci se numeau măslini, că fructele lor erau bune de mâncat și că din ele se făcea ulei. Din crângul de măslini veniră în fugă niște băștinași gălăgioși, bărbați și femei, goi până la brâu și arși de soare. Se ivi o insuliță. Pe măsură ce se apropiau, puteau vedea cum se spărgeau valurile de stâncile insule acoperite de păduri dese. Niște pescăruși veniră în zbor. Corabia ocoli încet insula și în spatele ei apăru un promontoriu năpădit de măslini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un ogor. Lanurile de porumb fuseseră strivite sub picioare fără milă, iar jumătate din colibele de paie din crângul de bananieri fuseseră arse. Un fum ca o ceață subțire veni din crângul de bananieri. Se simțea, de asemenea, miros de ars. Nu puteau să vadă prin fum dacă dincolo se ascundeau cumva indieni, așa că Tanaka descălecă, luă o pușcă de la unul dintre însoțitori și merse țanțoș de unul singur ca pentru a le arăta celorlalți vitejia sa. Ceilalți îl auziră tușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
simțămintele care le inundau sufletul și se uitară la Paul al V-lea. Pe buzele celor trei stăteau cuvintele „rugăminte nemijlocită”, dar nu le puteau da glas. Lacrimi mari izvorau din ochii solilor și se prelingeau încet pe dragii lor arși de soare. Vă rugăm... Văzând cum cei trei orientali pe care-i țineau de umeri își plecară capetele adânc, cu umilință, călugării își slăbiră strânsoarea. Înțeleseseră că nu erau nici nebuni, nici răuvoitori. Căutând ajutor, Papa își îndreptă privirea către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai cunoscute. Cu un an înainte, sosiseră vești de la Ordinul Iezuit de acolo că taikō, împăratul Japoniei, începuse prigoana împotriva creștinilor. Douăzeci și șase de misionari și credincioși japonezi fuseseră prinși în capitală, trimiși în insula Kyushu, la Nagasaki, și arși pe rug. Până și la Sevilia se vorbea despre această întâmplare, dar eu m-am hotărât atunci că tocmai Japonia avea să fie țara unde voiam să-mi las oasele. În urechi îmi răsuna porunca Domnului către apostolii Săi: „Mergeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
facă niște plăci întinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului și sunt sfințite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel." 39. Preotul Eleazar a luat cădelnițele de aramă, pe care le aduseseră cei arși, și a făcut din ele niște plăci pentru acoperirea altarului. 40. Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca nici un străin, care nu este din neamul lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămîie înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
Sectors, Macmillan, 1996. 27 Nicolae Hoanță, Economie și finanțe publice, Polirom, Iași, 2000, p.151. 28 Alain Euzéby, Les prélèvements obligatoires, PUF, Paris, 1992, p.6. 29 citat în N. Hoanță, op.cit. 30 Farray Nemec, Glen Wright, Finanțe publice, Ed.Ars Longa, București, 2000, p. 110. 31 "L'évaluation des activités publiques", în Recherches économiques et sociales, nr. 13-14, 1985. 32 "Science administrative, management public et analyse des politiques publiques", in Revue française d'administration publique, nr. 24, 1982. 33 Preluat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
patra a lui Ezdra a fost inclusă în Vulgata, asigurându-i-se o largă popularitate 99. Textul se compune din șapte părți: primele trei sunt dialoguri între Ezdra și Dumnezeu prin intermediul îngerului Uriel; următoarele trei sunt viziuni; ultima reprezintă o ars apocalyptica, întrucât conține toate elementele definitorii ale genului. Nu mă voi opri aici decât asupra episoadelor apocaliptice, lăsând descrierea conținutului teologic pentru capitolul de sinteză. Să spun totuși că textul pare să fi fost zămislit în siajul mișcării eseniene. O
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bronzat, acoperit pe jumătate cu cearșaful. Apoi își imagină același corp în clipa exploziei, carbonizat și fumegând, transformat rapid într-o cenușă fină. Iar în clădirile dărâmate din jurul lui, membrii grupului 814, care îi arătaseră atâta bunăvoință lui Trask, muriseră arși în focul distrugător. Cel mai dramatic era că ei muriseră fiindcă savantul descoperise un secret. Pășind țeapăn pe podeaua plină de moloz, se îndreptă spre fostul laborator. Îi veni încă o idee: chiar dacă el va supraviețui pedepsei cu moartea, Creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
văzut nimic, dar după urme a fost un măcel. Au izbucnit flăcări și au detunat parcă tunuri, deși acolo nu putea fi nici o artilerie. O sută de Cuceritori au fost prinși În ambuscadă de un singur om. Unii au murit arși de vii. Unii au murit uciși de săgeți. Alții au murit Înainte de a apuca să scoată săbiile. Alții au murit cu sabia În mână, fără a se putea apăra. Acolo a rămas o vale a sângelui, pe care o ocolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
concentrare Stutthof -, nu mă indignau decât crimele domniei papistașe și torturile Inchiziției. Dacă, pe de o parte, instrumente precum cleștii, fierul încins și mecanismele de zdrobit degete îmi erau familiare, pe de altă parte mă vedem răzbunând vrăjitoare și eretici arși pe rug. Ura mea se îndrepta împotriva lui Grigore IX și a altor papi. În spatele frontului, în vestul Prusiei, țăranii polonezi erau alungați din gospodăriile lor cu femei și copii cu tot; eu rămâneam vasalul lui Frederic II, care instala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în permisie. Fetele din Liga Fetelor Germane împărțeau băuturi calde și acceptau, chicotind, să fie pipăite de răcani. Ce anume se simțea mai pregnant: fumul dens al locomotivelor cu aburi sub acoperișul doar parțial avariat al gării sau mirosul de ars? Stăteam în fața unui număr derutant de mare de indicatoare îndrumând spre puncte de adunare, de prezentare și de coordonare. Doi jandarmi de front, de recunoscut după plăcile de metal atârnând de un lanț pe pieptul lor, motiv pentru care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Pe noi ne-a dus un tren de marfă, noaptea, prin Tetschen-Bodenbach până la Dresda, apoi mai departe spre est, în Silezia inferioară, unde era de bănuit că se afla frontul. Din Dresda nu m-am ales decât cu mirosul de ars și cu o privire prin ușa puțin crăpată a vagonului de marfă: între linii și-n dreptul fațadelor abia răcite se ridicau, în grămezi stratificate, snopi carbonizați. Unii din vagon bănuiau că erau cadavre închircite. Alții afirmau că văd nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
voluminos cu supă de griș pe masa din camera noastră. Supa era amestecată cu lapte praf, care era livrat de frații franciscani din Canada. În ciuda plângerilor repetate făcute în gura mare, supa de griș cu lapte avea întotdeauna gust de ars. Când ușor, când temeinic, un iz care voia să rămână neuitat. După noi, erau hrăniți, cu supa matinală, bătrânii. Prin ghilotina ferestruicii care dădea spre sala de mese, călugării bucătari o împărțeau cu polonicul. Și ei vorbeau cu bătrânii ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cuvinte dintr-un cântec pe care îl moștenesc de la tatăl meu, care și el îl știa de la tatăl lui, și pe care îl cânta când se abăteau peste șatră norii grei ai necazurilor: Udați de ploi, uscați de vânt și arși de ger, țiganii nu au un loc al lor pe pământ! Vin din Nicăieri merg spre Nicăieri cu doruri de dor; cântul lor plâns poveri de tăceri, pârjolitor, e-un foc nestâns, răscolitor. - Fiecare cântec de-al nostru e un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și însetați, prin pustiurile și pulberile Asiei. Apoi au străbătut codri nesfârșiți, au trecut peste ape repezi și peste marea cea mare. Au fost bătuți de vânturi, înnegriți de praful furtunilor de nisip și loviți de bicele unor aprige ploi, arși de un soare ca un cărbune de foc încins. Au străbătut prin vreme și prin lume până au ajuns aici unde suntem cu toții astăzi, dar nu și-au uitat zestrea de suflet. - Viața noastră este agățată de soare, de verdele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din Doom 3 o să-i sară în cap. Verifică fiecare cotlon al casei. Deschide brusc toate dulapurile și e pregătit să primească palme și pumni de la niște mâini cu gheare lungi și galbene. Și după ce deschide ușa dressingului, tresare ca ars când zărește un gândac negru care se agită la colțul încă perii. Gândacul caută o cale de ieșire. Acolo, în colț. Ce bou. Ce gândac bou. Se uită repede în spate și-și vede papucii uitați în sufragerie. Nu-i
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și am pierdut totul. în al treilea rând, pentru că scopul meu nu este să omor, ci să mențin în viață, ceea ce trebuie să recunoști că este o întreprindere ceva mai morală... De ce-ar fi mai morală? sări Carol ca ars. Este cel puțin la fel de imorală. ți-am mai demonstrat o dată că... Mă rog. S-o lăsăm baltă. Recunoaște măcar că este o treabă înzecit mai dificilă. Mai ales astăzi, când metodele și mijloacele de a curma viața au devenit atât de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin mijlocul acestui sistem închis, cu mișcări aparent dezordonate. Îi era cu neputință să perceapă o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de discernământ. Văzând peste ce dă, acolo, a oprit autoturismul, a coborât, și, dumirindu-se, definitiv, despre ce poate fi vorba, puse mâna pe sacoșa plină doldora de bani, și șio introduse În ea. La care, altercatorii, au sărit ca arși, renunțând brusc la scandal și oprindu-l, totodată, pe nea’ Gigi, pe care, de altfel, Îl cunoaște toată lumea, ca pe un cal breaz. Nu! Stai! Oprește-te! Să nu care cumva să umbli la bani! Dar, măi băieți, nu de la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]