920 matches
-
584 se mai aflau în uz din cauza pierderilor suferite de armata română. Germania nazistă a livrat în anul 1943 alte 600 de aruncătoare Brandt Mle 27/31 de fabricație franceză. Conducerea armatei române a decis să folosească și 800 de aruncătoare de calibrul 82 mm capturate de la Armata Roșie. Aruncătoarele Brandt de calibrul 81 mm erau repartizate batalioanelor de infanterie, vânători de munte și cavalerie. La începutul războiului, fiecare regiment avea câte 12 aruncătoare Brandt Mle 27/31. Într-un raport
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
de armata română. Germania nazistă a livrat în anul 1943 alte 600 de aruncătoare Brandt Mle 27/31 de fabricație franceză. Conducerea armatei române a decis să folosească și 800 de aruncătoare de calibrul 82 mm capturate de la Armata Roșie. Aruncătoarele Brandt de calibrul 81 mm erau repartizate batalioanelor de infanterie, vânători de munte și cavalerie. La începutul războiului, fiecare regiment avea câte 12 aruncătoare Brandt Mle 27/31. Într-un raport trimis Marelui Stat Major la data de 14 septembrie
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
a decis să folosească și 800 de aruncătoare de calibrul 82 mm capturate de la Armata Roșie. Aruncătoarele Brandt de calibrul 81 mm erau repartizate batalioanelor de infanterie, vânători de munte și cavalerie. La începutul războiului, fiecare regiment avea câte 12 aruncătoare Brandt Mle 27/31. Într-un raport trimis Marelui Stat Major la data de 14 septembrie 1941, intitulat " Învățămintele trase din operațiile executate de Armata a 3-a în războiul cu rușii (3 iulie - 10 septembrie 1941)" era menționată următoarea
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
Mle 27/31. Într-un raport trimis Marelui Stat Major la data de 14 septembrie 1941, intitulat " Învățămintele trase din operațiile executate de Armata a 3-a în războiul cu rușii (3 iulie - 10 septembrie 1941)" era menționată următoarea precizare: Aruncătoarele Brandt Mle 27/31 au fost utilizate și după război, fiind înlocuite treptat cu aruncătoare de fabricație sovietică de calibrul 82 mm.
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
1941, intitulat " Învățămintele trase din operațiile executate de Armata a 3-a în războiul cu rușii (3 iulie - 10 septembrie 1941)" era menționată următoarea precizare: Aruncătoarele Brandt Mle 27/31 au fost utilizate și după război, fiind înlocuite treptat cu aruncătoare de fabricație sovietică de calibrul 82 mm.
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
ultimei invenții în domeniu, vasul de debarcare (Landing Craft Tank). Tancurile erau dotate cu tunuri de calibrul 40mm sau 57mm și erau echipate astfel încât să poată opera în apele puțin adânci din apropierea plajelor. În plus, trei tancuri erau echipate cu aruncătoare de flăcări. Royal Navy avea să folosească 237 de vase de luptă și vase de debarcare. Debarcarea avea să fie sprijinită cu focul artileriei navale a șase distrugătoare dotate cu tunuri de 4 inci. Primul Lord al Amiralității Dudley Pound
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
al Armatei. Astfel, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, la Uzinele Reșița erau fabricate sub licență tunuri antiaeriene Vickers-Reșița de calibrul 75 mm (în timpul războiului au fost fabricate și tunuri antitanc Reșița Model 1943 de calibrul 75 mm, precum și aruncătoare Reșița Model 1942 de calibrul 120 mm). La uzinele Astra-Brașov erau fabricate sub licență tunuri antiaeriene automate de calibrul 37 mm Rheinmetall Model 1939 și unele componente ale tunului antiaerian Vickers-Reșița de calibrul 75 mm. Uzinele Concordia din Ploiești fabricau
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
mm Rheinmetall Model 1939 și unele componente ale tunului antiaerian Vickers-Reșița de calibrul 75 mm. Uzinele Concordia din Ploiești fabricau sub licență tunuri antitanc de calibrul 47 mm Schneider-Concordia și muniția respectivă. La Uzinele Voina din Brașov era repartizată producția aruncătoarelor Brandt de calibrul 60 mm Model 1935 și 81,4 mm Model 1927/31 și muniția acestora. La Uzinele Copșa Mică-Cugir erau fabricate sub licență puști-mitralieră ZB vz. 30 și cartușe (în timpul războiului au fost fabricate și pistoale-mitralieră Orița). Arsenalul
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
guvernului Marii Britanii. În urma reuniunii de la Moscova din ianuarie 1951, guvernul comunist de la București a hotărât achiziționarea unor mașini-unelte și instalații în vederea augmentării industriei de apărare. Astfel, la începutul anilor 1960, în România erau fabricate pistoale TTC, carabine SKS, pistoale-mitralieră PPȘ-41, aruncătoare de grenade antitanc AG-2, aruncătoare de flăcări LPO-50, mitraliere antiaeriene grele ZU-2 de calibrul 14,5 mm, detectoare de mine UMIV-1, pod de pontoane P.R. 60, măști contra gaze model 1952 și 1958, precum și diverse alte echipamente și muniții. În ciuda
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
Moscova din ianuarie 1951, guvernul comunist de la București a hotărât achiziționarea unor mașini-unelte și instalații în vederea augmentării industriei de apărare. Astfel, la începutul anilor 1960, în România erau fabricate pistoale TTC, carabine SKS, pistoale-mitralieră PPȘ-41, aruncătoare de grenade antitanc AG-2, aruncătoare de flăcări LPO-50, mitraliere antiaeriene grele ZU-2 de calibrul 14,5 mm, detectoare de mine UMIV-1, pod de pontoane P.R. 60, măști contra gaze model 1952 și 1958, precum și diverse alte echipamente și muniții. În ciuda sprijinului acordat de URSS, industria
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
produsele aerospațiale. Producția armamentului ușor era repartizată Uzinelor Mecanice din Cugir, Sadu și Mija (pistoale Carpați și TTC, pistoale-mitralieră PM md. 63/65, pușca automată PA md. 86, pușca-mitralieră PM md. 64, mitraliera model 1966, pușca semiautomată cu lunetă PSL, aruncătoare de grenade antitanc AG-7 și AG-9). La Întreprinderea Automecanică Mârșa și Uzinele „23 August” din București erau fabricate tancuri și turele pentru tancuri (TR-580 și TR-800). Întreprinderea „Electromagnetica” se ocupa de realizarea sistemelor de ochire de tip Ciclop ale tancurilor
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
La IAR Brașov erau fabricate elicoptere ușoare IAR-316 și medii IAR-330, iar la Întreprinderea „Turbomecanica” erau fabricate motoare de avioane și elicoptere. Uzinele de Avioane de la Craiova și Bacău fabricau avioanele IAR-93 și IAR-99. Tot la Bacău erau fabricate și aruncătoarele de proiectile reactive BM-21 sub licență. La Uzina „Steagul Roșu” din Brașov erau fabricate autocamioane militare și piese pentru vehicule blindate. ARO Câmpulung-Muscel fabrica vehicule de teren pentru armată, iar Arsenalul Armatei din Sibiu și Întreprinderea Mecanică din Bacău asigurau
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
proiectile reactive BM-21 sub licență. La Uzina „Steagul Roșu” din Brașov erau fabricate autocamioane militare și piese pentru vehicule blindate. ARO Câmpulung-Muscel fabrica vehicule de teren pentru armată, iar Arsenalul Armatei din Sibiu și Întreprinderea Mecanică din Bacău asigurau autospeciale. Aruncătoarele de bombe Model 1977, 1982 și 1988 erau fabricate la Brașov. Uzina Mecanică Mizil fabrica sub licență mașini de luptă ale infanteriei MLI-84 și obuziere autopropulsate Model 1989 de calibrul 122 mm. La UTB au fost fabricate mașinile de luptă
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
inclusiv în armata germană Bundeswehr sub denumirea de MG 3. Proiectul G3 al constructorului de armament Heckler & Koch se bazează de asemenea pe MG42 și multe alte modele Heckler & Koch, folosesc sistemul său de operare. Toate armatele mai mari foloseau aruncătoare de flăcări portabile pentru sarcini speciale, de exemplu în cazul luptei împotriva cazematelor. Toate erau foarte grele (aprox. 40 kg) și aveau rază limitată de acțiune (40-50m). Americanii l-au folosit la scară mare în luptele cu japonezii în insulele
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
Center) și ca șef al proiectului rachetei Saturn V, super-racheta anilor 1960 care a permis Statelor Unite să lanseze în spațiu nave din ce în ce mai performante din seria programului spațial Apollo ca în final SUA să aselenizeze cu această rachetă. Sovieticii au dezvoltat aruncătoarele de proiectile reactive Katiușa folosite cu mare succes împotriva germanilor. Aceste sisteme erau mai vulnerabile, mai imprecise, decât piesele de artilerie, însă erau mai ieftine și mai ușor de fabricat. Pe plan mondial au fost primele piese de artilerie autopropulsată
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
total de 5 ofițeri și 178 de soldați. Corpul de comandă a fost constituit de către ofițeri superior italieni, voluntari ofițeri și subofițeri români. Regimentul 1 „Horea” a avut în dotare câte două mitraliere grele de fiecare companie și câte patru aruncătoare de mine de fiecare batalion. Au cerut să facă parte din Legiune 36.712 de soldați și 525 de ofițeri (dintr-un total de 60.000 de prizonieri de război de origine română. Dintre ofițeri, unul a fost colonel, 5
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
au intrat în criză de alimente, muniție și medicamente, au fost încercuiți, ei au rezistat mult mai mult decât se așteptaseră germanii. Germanii au fost nevoiți să dispună în regiune un mare număr de tunuri de calibru mare, mortiere și aruncătoare de flăcări. În cetatea asediată, civilii au îngrijit răniții, au reîncărcat cu muniție benzile și încărcătoarele mitralierelor sau au participat direct cu arma în mână la lupte. Chiar și copii au participat la apărare, aprovizionându-i cu muniție, arme și
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
Todhunter), care este ucis mai târziu de Fontaine. După un schimb de focuri la casa lui Monroe, Kelso descoperă că un polițist de la Incendieri a răpit-o pe Elsa Lichtmann. Polițistul se dezvăluie a fi Ira Hogeboom, fost operator de aruncător de flăcări, care suferea de SSPT și schizofrenie. Acest personaj a ucis, din neatenție, mai mulți civili, care se credeau a fi inamici, la ordinele lui Phelps, în timpul Operațiunii Iceberg. Hogeboom era manipulat de Fontaine să dea foc la casele
L.A. Noire () [Corola-website/Science/331196_a_332525]
-
un joc de acțiune-aventură postapocaliptic, ce pune accent pe lupta între vehicule, în care jucătorul își asumă rolul lui Max Rockatansky - Mad Max. Conform celor care au publicat jocul, aproximativ 60% din campanie îi cere jucătorului să conducă. Arme, precum aruncătoarele de flăcări, tunuri și aruncătorul de frânghie, pot fi adăugate "Magnum Opus"-ului. Harponul poate fi folosit de Chumbucket, mecanicul lui Max, care se află în spatele mașinii. "Magnum Opus"-ul lui Max poate fi combinat cu motorul V8 și o
Mad Max (joc video) () [Corola-website/Science/335280_a_336609]
-
ce pune accent pe lupta între vehicule, în care jucătorul își asumă rolul lui Max Rockatansky - Mad Max. Conform celor care au publicat jocul, aproximativ 60% din campanie îi cere jucătorului să conducă. Arme, precum aruncătoarele de flăcări, tunuri și aruncătorul de frânghie, pot fi adăugate "Magnum Opus"-ului. Harponul poate fi folosit de Chumbucket, mecanicul lui Max, care se află în spatele mașinii. "Magnum Opus"-ul lui Max poate fi combinat cu motorul V8 și o bară de protecție puternică pentru
Mad Max (joc video) () [Corola-website/Science/335280_a_336609]
-
noi și echipamente devin disponibile pentru jucător pe măsură ce el avansează, unele fiind de la inamicii omorâți. Acestea includ diferite puști, pistoale, mitraliere, unele putând fi folosite normal sau foc-cu-foc; se poate atașa și un amortizor sau o lunetă; precum și grenade sau aruncătoare de grenade. Cu toate acestea, jucătorul poate căra doar două arme în același timp. Depozite cu muniție pot fi găsite în diferite momente ale jocului, permițându-i jucătorului să își reumple muniția și grenadele. De câte ori jucătorul își împușcă adversarul în
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
jucătorului scade rapid din cauza apelor înghețate. Pentru lupta pe uscat, jocul introduce o armă cu aer comprimat, care îi permite jucătorului să execute silențios inamicii de la distanță. Arma poate fi îmbunătățită cu diferite proiectile, precum explozibili. Jucătorul poate folosi și aruncătorul de grenade, care poate trage cu grenade-șrapnel. Luptele corp-la-corp au fost puțin schimbate, iar acum atacurile inamicilor pot fi parate cu precizie, similar cu seria "". Inamicii Asasini se pot ascunde în tufișuri, se pot amesteca în mulțimi și pot executa
Assassin's Creed Rogue () [Corola-website/Science/335654_a_336983]
-
redactat sub împăratul Iustinian cel Mare (529). Dromoanele mai mari aveau un "xylokastron", castel central de lemn, acoperit cu piele și uneori cu plăci metalice, amplasat între primul și al doilea catarg, echipat cu baliste sau catapulte și cu "syfonofo-rami" (aruncătoare ale focului grecesc). La provă, unele dromoane aveau un pinten de metal cu care puteau să străpungă navele inamice. Navele cu pânze (caravela, caraca, galionul etc.) apărute spre sfârșitul Evului Mediu, a căror dezvoltare a făcut posibilă perioada marilor descoperiri
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
Jucătorii își asumă rolul lui Ajay Ghale, un american de origine kyratiniană, care s-a întors în Kyrat pentru a împrăștia cenușă mamei sale decedate. Pe parcursul jocului, jucătorii pot folosi arme precum carabine, arcuri, puști cu lunetă, mine, cuțite, săgeți, aruncătoare de flăcări și grenade, dar pot fugi, sări și se pot furișa. Jocul le permite jucătorilor să se adăpostească într-o luptă cu arme de foc, precum și să execute inamicii de aproape sau de deasupra. Spre deosebire de jocurile anterioare ale seriei
Far Cry 4 () [Corola-website/Science/333527_a_334856]
-
Planoarele comandate de Rudolf Witzig au aterizat pe acoperișul fortului și, fiind aparate de zbor complet silenționase, au luat apărătorii prin surprindere. Parașutiștii au reușit să distrugă sau să scoată din uz cupolele tunurilor. Parașutiștii au folosit în afară de explosivi și aruncătoare de flăcări împotriva cuiburilor de mitralieră. Belgienii au reușit să distrugă unul dintre podurile de importanță vitală vizate de atacul german, împiedicând folosirea lui de către coloanele germane care urmau să atace Belgia centrală, dar lipsind pe de altă parte fortăreața
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]