924 matches
-
părea mai relaxat. După cuvintele lui Dumitru Popescu, „mie mi s-a părut mai dezinvolt în rol Amza Pellea, spre bucuria abia ținută în frâu a lui Titus. Nicolaescu avea o poză mai sugestivă, de masculinitate medievală hieratică, precum a asceților și cruzilor cavaleri cruciați, dar își mișca gura rigid și, când vorbea, obrazul îi rămânea imobil, lipsit de expresie”. În zilele următoare, Pompiliu Macovei, președintele Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, l-a anunțat, deosebit de afectat, pe Popescu că
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
fericire casnică, Sigismund Bathory (Ion Besoiu) suferă de inconsistența omului de salon, Basta, (Emmerich Schäffer) dă o imagine a chintesenței trufiei, Hassan al lui Andi Herescu încearcă, amăgindu-se, să-și uite rădăcinile, Pellea îi compune voievodului o figură de ascet arsă de flacăra-i lăuntrică. Dar mai sunt și figuri standardizate în declarații conjuncturale și ostentative, încremenite în frumoasele costume de epocă (realizate de Hortensia Georgescu, Pr. ACIN). Secv. rapel: fascinanta încleștare de reptile, pe viață și pe moarte, în
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
și călători prin nori, solomonarii trăiesc în poveste, dar și prin pădurile Bucovinei sau prin cătunele Apusenilor. Ei sunt inițiați în științele astrologiei, ale prezicerii viitorului, dar mai ales in stăpânirea tuturor fenomenelor meteorologice. Ei se trag din vechii preoți asceți traco-geti - kapnobatai călători prin nori sau umblători prin fum, cei care săgetau norii spre a opri balaurii furtunilor. Solomonarul poate fi comparat cu Kadmos, casta lor ca fiind moștenire dacica, solomonarul din tradiția folclorica este rezultatul unui proces de zeificare
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
de la starețul mănăstirii a învățat meșteșugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii. Datorită amenințării invaziei turce, între 1326 și 1331 trăiește în Macedonia, la Tesalonic, împreună cu 12 monahi isihasti, unde va fi hirotonit preot. Își va continua viața de ascet, împreună cu cei 12 monahi, într-un schit de pe muntele de lângă Veria, combinând îndatoririle sale preoțești cu viața de pustnic: cinci zile pe săptămână petrecea în rugăciune și post, fără să se întâlnească cu nimeni, iar sâmbăta și duminica cobora în mijlocul
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
nu au trăit în abstinență și nici în castitate în hinduism. Totuși abstinența a jucat un rol deosebit pentru căutările religioase din toate. Pe lângă aceste forme de monahism născute mai ales din tradiția brahmanică se găsesc în hinduism nenumărați Sadhu - asceți rătăcitori - care nu aparțini nici unei instituții religioase. Miturile povestesc viața nenumăraților înțelepți Rishi care căutau adevărata cunoaștere în singurătate. Astăzi există învățători religioși care poartă numele de Swami sau de Guru, care conduc de obicei un Ashram în care predă
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
Mahavira. Parshva sau Parsvantha (cel de-al 23-lea tirthankaraș) a trăit cu 200-250 de ani înaintea lui Mahavira, s-a născut în jurul anului 872 î.Hr și a fost fiul unui rege din Benares. Părăsindu-și bogățiile a devenit ascet și a obținut cunoașterea absolută. A fondat opt comunități de la care e posibil să se fi inspirat și secta lui Mahavira, apoi a murit după vârsta de 100 de ani. Fiu al regelui Siddhartha, Vardhamana Mahavira s-a născut într-
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
sau 549 î.Hr. Mama sa, Trishala, a avut niște vise prevestitoare care anticipau misiunea mesianică a lui Mahavira. La vârsta de 28 de ani (sau 30 după alte legende) el își abandonează familia, regatul și toate posesiile materiale și devine ascet, nu înainte însă de a se fi căsătorit cu o tânără nobilă și de a fi avut cu ea un copil. Timp de 12 ani va pribegi prin lume ducând o viață plină de austerități severe, trăind mai ales prin
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
să capete recunoaștere în sec. al IV-lea î.Hr. când s-a instaurat dinastia Maurya. Se spune că primul lor rege, faimosul și legendarul Chandragupta Maurya, fondatorul Imperiului Mauryan, a lăsat în urmă tronul la bătrânețe și a devenit un ascet jainist sub îndrumarea călugărului Bhadrabahu. După epoca mauryană, jainismul s-a răspândit în sudul Indiei unde a migrat o mare parte din comunitatea religioasă. Mulți regi indieni sudici s-au convertit la această credință și au susținut-o. De asemenea
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
noua sectă fără să abandoneze veșmintele și alte deprinderi mai vechi. Diferențele s-au accentuat când conducătorul călugărilor jainiști a prevăzut foametea ce avea să răvășească nord-estul Indiei Acharya Bhadrabahu și a migrat în sud cu aproximativ 12.000 de asceți. Peste 12 ani, când s-au întors au găsit o nouă sectă care se formase în lipsa lor, ceea ce a dus la marea schismă a jainiștilor dintre Digambar, cei ce plecaseră cu Bhadrabahu, și Svetambar. În 453, consiliul Valabhi editează și
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
o pană de păun și își cerșesc singura masă a zilei cu mâinile goale, fără a folosi un vas. Atât svetambarașii cât și digambarașii îngăduie inițierea călugărițelor, în cadrul sectei Svetambara ele fiind chiar de trei ori mai numeroase ca bărbații asceți. Femeile însă nu vor beneficia de același prestigiu ca bărbații în interiorul comunității monahale jainiste și chiar vor fi obligate de convenție și de stipulația din diferite texte sacre să-i stimeze pe călugări chiar dacă unele se vor dovedi preeminente prin
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
și cea mai importantă a sărbătorii. Textului sacru "Kalpa Sutra", care dezvoltă în special descrierea vieții lui Mahavira, i se acordă o reverență specială în perioada festivalului, el este citit și comentat în a treia zi de un grup de asceți în fața enoriașilor. În a cincea zi, cele 24 de vise profetice ale mamei lui Mahavira, regina Trishala sunt expuse și demonstrate. În ultima zi are loc ritualul pocăinței, Pratikraman, în care credincioșii își mărturisesc păcatele și se angajează să nu
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
o tăbliță circulară de lemn sau piatră, sau pe o farfurie de argint se trasează opt raze care împart cercul în opt sectoare. În fiecare sector este scris câte un cuvânt de referință pentru filozofia jainistă: "siddha" (sufletul eliberat), "sadhu" (ascetul), "acharya" (liderul spiritual), " upadhyaya" (învățătorul), "darashana" (sanscrită, "viziune"), "jnan" (sanscrită, pali, "înțelepciune"), "charitra" (comportare) și "tapa / tapasya" (austeritate). În centrul cercului tronează termenul "arihanta" (cuceritorul dorinței). Fetișul este folosit în riturile "puja", iar cele nouă nume sunt rostite succesiv și
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
formă orală, memorate fiind de călugării jainiști cărora le era interzis să posede sau să scrie cărți, ca parte a jurământului non-achiziției. Teologia jainistă nu s-a oprit la moartea lui Mahavira, ci a fost dezvoltată și de învățăturile unor asceți, învățături care au trebuit și ele învățate, astfel încât cantitatea de texte din memoria colectivă a monahismului a crescut continuu. Refuzul de a scrie, care a durat câteva secole, nu va avea decât consecințe negative asupra literaturii jainite. Multe din cuvintele
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
formă scrisă. Conferințele au periclitat unitatea sectei Svetambara și au dus mai târziu la apariția unor sub-secte, dar au avut și meritul de a fi eternizat literatura jainistă. De atunci s-a renunțat la măsura absurdă de a nu permite asceților să dețină cărți religioase. Primele scrieri canonice jainiste au fost scrise în limba ardhamagadhi, cu toate că mai târziu, în secolul I d.Hr., sanscrita i-a preluat atribuția constituind mediul lingvistic în care s-au scris lucrări importante ca Tattvartha Sutra, puranele
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
să-și astupe urechile față de orice vine pe altă cale decât de la Sfinții Părinți și Sfintele Sinoade. Apoi le dă sfatul de a frecventa cât mai des biserica parohială, respectând liturghia, spovedania, împărtășania, posturile, calendarul, învățăturile Părinților Bisericii și ale asceților, să citească zilnic viețile sfinților, să studieze hotărârile sinoadelor, ca să învețe ce spun acestea despre Scriptură, despre Iisus Christos, despre Maica lui Dumnezeu, să se roage zilnic, de mai multe ori, ca familie și ca persoane, să caute sfat de la
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
India secolului VI î.en., la 29 de ani, Gautama Siddhartha, un prinț, era nesatisfăcut de viața sa. În timpul unei ieșiri s-a întâlnit cu cele patru imagini: un bătrân suferind, un om bolnav, un cadavru în descompunere și un ascet. Acesta este momentul în care el decide să-și părăsească familia , să renunțe la lume și să caute o cale de eliberare de suferință . După o perioadă de ascetism de 6 ani , Gautama a descoperit cele 4 adevăruri (nașterea , bătrânețea
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
pledând inofensivitate față de toți, fie ele creaturi mari sau mici. Această politică se extinde chiar și organismelor microscopice. Jainismul recunoaște că fiecare persoană are abilități diferite și capacități de a practica și prin urmare accepta niveluri diferite de conformare pentru asceți și gospodari. "Marile jurăminte"(mahavrata) sunt prescrise pentru călugări și "jurămintele limitate" (anuvrata) sunt prescrise gospodarilor. În alte cuvinte, casnicii sunt încurajați să practice cele 5 principii cardinale ale nonviolenței, sincerității, non-furtului, celibatului și non-posesivității după propriile limitări practice actuale
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
părere și își petrece următorii zece ani (1848-1858) călătorind în cele mai diferite locuri sfinte și întâlnind derviși turci, înțelepți egipteni, pe învățatul Paulos Metamon (alături de care petrece ceva mai mult timp), vraci amerindieni, pastori mormoni, vrăjitori specialiști în voodoo, asceți indieni și, în cele din urmă, pe așa-numiții Mahatmas din Tibet, membri ai unei Mari Fraternități Albe, despre care numai ea povestește. Dintre aceștia, îi cunoaște pe Morya, mai întâi în vis, apoi și în realitate, iar mai apoi
Elena Blavatschi () [Corola-website/Science/318908_a_320237]
-
ul este magicianul (vrăjitorul) despre care se credea, în mitologia românească, că poate controla norii și ploaia. îi sunt cei care controleaza mișcarea balaurilor norilor, pot aduce grindină și vindeca boli. Asemenea unor asceți, solomonarii trăiesc departe de lume, pe Tărâmul Celălalt, dar mai coboară prin sate pentru a cerși, deși nu au nevoie de nimic, iar unde nu sunt primiți bine, abat balaurul grindinii. Știință lor este transmisă de la maestru la un ucenic
Solomonar () [Corola-website/Science/298370_a_299699]
-
ales in stăpânirea tuturor fenomenelor meteorologice, venind de pe Tărâmul Celălalt . Deși se pare că termenul solomonar a pătruns în lexicul românesc abia prin secolele XVII-XVIII, originea primilor izgonitori de nori se pierde în adâncimile istoriei. Unii îi alătura vechilor preoți asceți traco-geti - kapnobatai (călători prin nori sau umblători prin fum), cei care săgetau norii spre a opri balaurii furtunilor. Alții spun c-ar fi urmași ai Sfanțului Ilie, des întâlnit în legendele populare, vrăjitorul care-i fulgera pe draci și oamenii
Solomonar () [Corola-website/Science/298370_a_299699]
-
E, Phipps, Continuum 2004, p. 154) și el dificultățile întreprinderii când amintea că atunci când îl apucau dorințele sexuale, sfanțul Ieronim se bătea cu cărămida-n piept, desi bietul nu reușea să-și scoată doar cu-atât fetele din inimă. Alți asceți precum Benedict (care se culcă pe-un pat cu ghimpi) și Francisc (care se muncea făcând bulgari de zăpadă) se chinuiau și ei, fiecare cum găsea bun, ca să-și potolească natură din ei. La unii bărbați asceza sexuală poate fi
Asceză () [Corola-website/Science/317139_a_318468]
-
dramatice sau poematice, în contraponderea realului netrăit. Este, de fapt, și ilustrarea acelui ”jurnal al fericirii”, cum atât de inspirat și expresiv a numit N.Steinhardt (și el evocat, fie și aluziv, în carte ca, de altfel, și un alt ascet luminat, Vasile Voiculescu) dimensiunea spiritual-sufletească ce crește compensatoriu în recluziunea închisorilor, acea libertate ultimă, de-o nesfârșire a imaginarului fără egal. În paginile cărții sar în calea cititorului acele așa numite “adevăruri-surpriză”, sintagmă formulată cândva astfel în mod inspirat de către
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
Cuvântul, când iese din inimi, în inimi se-a;ează, când iese din limbă, dincolo de urechi nu viiază.” Alături de darul rostirii, de capacitatea de a seduce prin vorbe meșteșugite, al-Ğahiz laudă și tăcerea. Nu numai al-Ğahiz și beduinii laudă tăcerea. Asceții, oamenii pioși spun vorbe înțelepte despre reținere în general și despre tăcere în particular. Al-Ğahiz furnizează o serie de proverbe și vorbe înțelepte în legătură cu tăcerea (care este „de aur” și la arabi) printre care și vorbele califului Abu Bakr, ce
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
ea și-a dat seama că pentru a-și proteja copii și poziția, avea nevoie de un protector. Trecând peste un stol de pretendenți printre curtenii Constantinopolelui, ea a făcut o alianță cu Nicefor al II-lea Focas. Nicefor, un ascet respingător fizic care avea de două ori vârsta ei, era cel mai mare erou al Imperiului la momentul resepectiv, cucerind Creta, Cipru, Cilicia și Aleppo. În schimb pentru mana ei, Nicefor și-a luat angajamentul de a-i proteja copii
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
un atenian l-a întrebat dacă omul e o creatură care merge pe două picioare și nu are pene, iar el , în loc să-i răspundă , a jumulit un pui și i-a aruncat atenianului la picioare. Discipolii lui Diogene, cinicii, erau asceți pribegi care trăiau din pomeni, distantandu-se de societate, care în concepția lor, lua multe decizii greșite și fugea de valorile acesteia pentru a dobândi fericirea în armonie cu natură și cu ei însăși. Epicur a fondat o școală în
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]