1,274 matches
-
ceea ce este drept și corect pentru propria ființă; c) a treia „mișcare”, care este provocată de intervenția harului lui Dumnezeu, care luminează inima penitentului și îi înseninează mintea, ajutând-o în continuare să caute voința divină. Prin această triplă mișcare ascetică, penitentul se transformă. El face trecerea de la căință la bucuria iertării, de la viața de păcat la viața de sfințenie, de la durere la alinare, de la golire de sine la plinătatea vieții harului, de la un moment de singurătate la un moment de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
poate ilumina și îl poate ajuta să interpreteze întreaga celebrare ca un moment de întâlnire cu Dumnezeu, ce culminează cu primirea iertării și cu revelarea milostivirii divine veșnice. De aceea, mistica sacramentală nu este doar o expresie admirabilă a forțării ascetice din partea penitentului în căutarea primirii iertării lui Dumnezeu, ci presupune să fie acceptată mai întâi inițiativa și puterea divină în viața acestuia. În realitate, drumul mistic este un drum progresiv de transfigurare, parcurs, într-adevăr, de penitent, dar ajutat de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
rodul lucrării lui Dumnezeu, realizată prin acțiuni particulare pe care Duhul Sfânt le înfăptuiește în lumea intimă a sufletului omului. În acest sacrament, omul continuă să se întâlnească cu Creatorul său și să primească darurile sale. El parcurge un drum ascetic și trăiește o experiență mistică cu însuși Dumnezeu, într-o manieră unică și originală în spațiul sacramental. El realizează că Ființa Supremă, cu care se întâlnește, se propune pe sine însăși în mod obiectiv și total ca pe un dar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a surprins efectele concrete care survin în urma dialogului sacramental. Prin însăși celebrarea sa, sacramentul oferă haruri creștinului. Însă, există și un plan secundar în care pot fi actualizate roade ce țin de dispoziția și modul de trăire al penitentului. Trăirile ascetice și mistice constituie experiențe inedite în spațiul sacramental. Apoi, cunoașterea lui Dumnezeu, prin autocomunicarea sa, devine un moment deosebit și un efect ce este oferit de celebrarea adecvată a reconcilierii. Alături de acestea, există consecințe psihoterapeutice pe care sacramentul le oferă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
sus(Ioan 1, 14). Pentru a rămâne în această stare, Sfântul Vasile cheamăla priveghere în rugăciune: „Să nu încetezi a lua seama la tine însuți,ca să dobândești ajutorul Logosului și să nu devii prada diavolu-lui”<footnote Sfântul Vasile cel Mare, Asceticele, PSB 18, EIBMBOR, București, 1989,pp. 499-500. footnote>. Fiind ispitit, David, care nu făcea nimic fără să întrebe pe Dum-nezeu, și-a recunoscut vinovăția umplerii de sine, când nu a mai în-trebat pe Dumnezeu. Dar pocăința lui a făcut-o
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
footnote>, a fost un îndârjit susținător al monahismului și un ferm aderent la credința niceeană. Conținutul celor patru volume de mari dimensiuni care cuprind lucrările sale prezentate în Patrologia abatelui Migne este format din opere dogmatice, omilii și cuvântări, lucrări ascetice, liturgice, pedagogice, canonice și corespondență<footnote Henry Barclay Swete, Patristic Study, edited by Arthur W. Robinson, Longmans, Green, and Co.39 Paternoster Row, London, New York, Bombay and Calcutta, 1909, pp. 88-89. footnote>. Vasile nu a acordat timp cercetărilor teologice doar
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
avuție, care, după cum mărturisește Sfântul Vasile, deseori desparte pe om de Dumnezeu: „este mai bine să fim săraci, dar aproape de Hristos, decât să avem toate bogățiile vieții și să fim lipsiți de comuniunea Lui”<footnote Sf. Vasile cel Mare, Constituțiile ascetice, cap. XXXIV, I, Studiu introductiv, traducere, note și indici de Prof. Iorgu D. Ivan, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 18, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1989, p. 524. footnote>. Într-una din epistolele sale, acest adevărat atlet al
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
săptămână; în alt rând, a petrecut o săptămână întreagă fără să bea o picătură de apă sau de vreun alt lichid, și și-a ținut pariul până la capăt, dar la sfârșit s-a prăbușit”. Autoportretul lui James Joyce detaliază regimul ascetic pe care și-l impun unii adolescenți (în Blos, 1962/ 1967). Joyce reușise să-și mortifice toate cele cinci simțuri: vederea, ținându-și ochii în jos și abținându-se să întâlnească privirea vreunei femei; auzul, neevitând nici un zgomot neplăcut; simțul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
intelectuale, ci una cu rezonanță la nivelul omului concret, încercat de un nou mod de gândire, de intenția de a valorifica singur propriile energii fizice și spirituale, tentative pe care scolastica sistemului social anterior i le-a refulat. În locul meditației ascetice, propuse anterior ca novatoare și proprie credinței creștine, a avut loc retrezirea interesului față de cunoașterea fenomenelor naturale, a voinței și dorinței de a acționa transformator în lumea concretă a lucrurilor, un interes îndreptat spre exploatarea resurselor naturale, spre cucerirea de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a societății în general. Aflat în mâna unor aristocrați, acest stat devine instrumentul, nu al unei puteri și forțe divine, ci al unei voințe de acțiune asupra lucrurilor pământene, asupra naturii și asupra oamenilor. Sub influența acestuia, vechile judecăți morale ascetice sunt părăsite în favoarea altora care asigură prosperitate și adaptarea rapidă la condițiile de viață schimbate, apare un interes distinct pentru bogățiile naturale și exploatarea acestora, pentru cucerirea și colonizarea de noi teritorii geografice încă necunoscute. Teoreticianul politician al acestei perioade
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pelerinaje la lăcașuri de închinăciune, posturi interminabile, ridicarea de biserici și mănăstiri prin eforturile credincioșilor, aducerea de moaște de sfinți, în fine, redarea intuitivă a învățăturii creștine și a istoriei biblice. Teoria isihastă era complinită de nenumărate cugetări, așa-zis „ascetice”, care îndemnau la un refuz categoric al gândirii înțelepților antici, sistemul mergând până la a populariza formula: „... fericit este acela care își omoară voința, ajungând la o stare de indiferență sau de ataraxie”. Operele prin care s-a răspândit doctrina sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a achiziționat, pe parcursul a aproape două secole de existență, un număr de aproximativ 6.000 de volume. Ponderea o dețin volumele datând din secolele XVI-XIX. În principal, fondul este alcătuit din lucrări de cult, biblii, cărți de dogmatică, drept canonic, ascetică, mariologii, predici, dar și din cărți de istorie, literatură, cartografie, lexicoane, dicționare, gramatici. Biblioteca a fost înființată în secolul al XVIII-lea. În urma studiului (parțial efectuat, fondul - actualmente transferat într-o încăpere din aripa de răsărit a mănăstirii - fiind în
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
conștiință, în condițiile în care este de presupus o replică permanentă a universului interior la orientarea imperativă pe care o capătă exterioritatea activă. Prin contrast, filosofia reflexivității oferă o soluție punctuală cotidiană pentru exigența universală a autonomiei (străină de condiționările ascetice care monopolizează statutul oricărei eliberări), găsind un sens suprastructural personalizat tuturor exercitărilor din câmpul actului. În orizontul spiritualității europene, această viziune teleologică mântuie o extinsă cauzalitate explicativă la nivelul conștiinței și aduce o perspectivă comprehensivă (de la conștiință la conștiință) care
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
tentativă tranșant discriminatorie. Imperativul armoniei și al apropierii coezive mântuie disparitatea inconfortabilă a "brațelor" răzvrătite ale subiectivității prin intermediul aplecării reflexive. Stăpânirea de sine ca ideal etic și educațional trece în chip esențial prin mijlocirea raționalității, subordonând orice demers cu tentă "ascetică" unei vizări inteligente suplinitoare și acoperitoare în același timp. Conștiința de sine construiește personalitatea pentru a sfârși prin a se nutri din latura activă cognitiv a acesteia. Iar acest fenomen nu ilustrează nici un miracol și nici un paradox, întrucât orice funcție
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
față reci contururi, pe dos flori strălucite"20); e chiar posibilul "cufundat în cele înalte", "sprijin altei lumi uriașe"21, al coborârii în sus22. Dacă "urcam lăuntric veștedul meu șes"23 răsfrânge în imagine antifraza ce exprimă transretoric paradoxul înălțării ascetice prin străbaterea pustiei, aceasta pentru că "răzbim din lut, urcăm scări de luceferi,/ Silim să ducem cerul mai departe", "prin lut urcăm în cerul sfânt.// Sub pajiștile de senin/ Stau lumile zămislitoare/ Din întunericul deplin./ Și-n seva sacră ne unim
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este incandescent și arzând cu întreaga sa bogăție și minunăție"47 - înseamnă a te goli de toate cele lumești pentru a nu lăsa decât golul inimii în calea luminii ce trece și strălucește. "Suișul inimii"48 presupune nu doar exercițiul ascetic al demundaneizării, ci și al desensibilizării; datele perceptive nu mai înregistrează spectacolul multiform al lumii părăsite; simțurile sunt îndreptate spre un nou orizont în care tot ce se vede ("lumina-naltă a marelui azur" sau "pur azur de duh"49
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
kerygmă Imnele bucuriei sunt expresia conjugată a celor două stări: bucuria extatică a adorării și îndoita bucurie, creatoare, a contemplării; dar și ilustrarea poetică a trecerii typos-ului spre prototip sau a naturii vizibile spre natura invizibilă a imaginii. O poezie ascetică și kerygmatică: trecută prin proba de foc a pustiei, ea urcă pe culmea vederii chipului de dincolo de lume, întorcându-se la originea invizibilă a vizibilului, reîntorcându-se apoi spre lumea cuvântată, reînvestită cu darul luminii ce-i strălucește pe față
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Chipul ascuns în lumină (Nicolae Ionel) Cele trei secvențe ale poemului [Am ajuns] de Nicolae Ionel 63 înfățișează tot atâtea ipostaze ale desăvârșirii chipului, ajungerea la starea de asemănare cu adevărul ce sălășluiește în suflet. Nu sunt etapele unui parcurs ascetic înspre un liman îndepărtat, ci întruchipări imaginale ale capătului, ale nevăzutului la care se ajunge cu începutul. Mai întâi, "am ajuns până-n adâncul sfinției/ până-n ultimu-adânc și ultima noapte-a/ sfinției cu care/ în lume stau pulbere/ mână de negură
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vândut averile, a împărțit banii săracilor și s-a retras într-o peșteră pentru a medita asupra soteriologiei hristice. Admirația pe care a stârnit-o i-a atras discipoli. S-a constituit o comunitate care îi imită modul de viață ascetic, dar Antonie nu a organizat-o într-o instituție: fiecare sihastru și-a găsit o peșteră în care exersa viața ascetică. În alte părți însă, comunitatea s-a organizat în instituție inițiatică, cenobitică. Așa s-a întâmplat în Egipt. Pachomius
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care a stârnit-o i-a atras discipoli. S-a constituit o comunitate care îi imită modul de viață ascetic, dar Antonie nu a organizat-o într-o instituție: fiecare sihastru și-a găsit o peșteră în care exersa viața ascetică. În alte părți însă, comunitatea s-a organizat în instituție inițiatică, cenobitică. Așa s-a întâmplat în Egipt. Pachomius (290-346) a organizat în jurul anului 320, la Tabennisis, pe malul răsăritean al Nilului, o mănăstire în care se imita exemplul său
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
7.2. Regula monachorum - un curriculum educațional?" Opera lui Pachomius a fost completată de Vasile din Cezareea (330-379). Acesta nu era soldat, ci un erudit format la școlile înalte din Atena și Constantinopol. Se dedicase, la 27 de ani, vieții ascetice scârbit de „modul de viață lumesc”. În 370, renumele de „bun creștin” i-a adus rangul de episcop al Capadociei. Și-a păstrat rangul până la moarte, folosindu-și autoritatea pentru a consolida sistemul monastic răsăritean. A conceput, în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și viața îmbelșugată 25. A fost aproape un cataclism, deoarece mai toți episcopii din secolul al V-lea proveneau din bogate familii aristocratice 26. În secolul al VI-lea deja ei nu puteau să acceadă ierarhic decât dovedind o viață ascetică obținută prin imitatio Christi. Ruperea clerului de cultura profană nu a fost lipsită de primejdii. Conciliul de la Arles din 525, constatând că s-au înmulțit enorm credincioșii și bisericile, și-a pus problema recrutării a cât mai multor preoți 27
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
printre anthropoi pentru a se oferi ca exemplu. Există un Ulise al sofiștilor - zugrăvit ca un mare maestru al șireteniei oscilând între loialitate și perfidie; există un Ulise al cinicilor - model de ființă care poate îndura totul ducând o viață ascetică, dar liberă; există un Ulise al stoicilor, preluat și de platonicieni - biruitorul monștrilor, adică înțeleptul victorios în lupta cu pasiunile; există și un Ulise al neoplatonicilor - figură de inspirat mistic care o anticipează pe cea hristică. Și mai există și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cel al lui Cristos, al Fecioarei, al apostolilor și al arhanghelului Mihail. S‑ar părea că primele icoane au re‑ prezentat totuși portretele celor mai faimoși anahoreți care își alegeau ca loc de ședere, înălțimea stâncilor pentru o viață izolată ascetică și contemplativă. Deci, în primul rând se evidențiază reprezentarea sfinților surprinși prin simbolistici în postura lor de oameni consacrați Domnului printr‑o accentuată desprindere de viața terestră, iar puțin mai târziu au fost realizate picturile care reprezentau pe Cristos, sfânta
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
evidențiază reprezentarea sfinților surprinși prin simbolistici în postura lor de oameni consacrați Domnului printr‑o accentuată desprindere de viața terestră, iar puțin mai târziu au fost realizate picturile care reprezentau pe Cristos, sfânta Fecioară. Așadar în această perioadă idea‑ lul ascetic a eliberat arta de orice deviație a senzualismului clasic. Originea icoanelor subzistă din tradiție și mărturiile pelerinilor care veneau în Țara Sfântă pentru a duce cu ei o imagine sacră; după tradițiile Țării Sfinte, imagi‑ nile lui Cristos erau puse
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]