1,264 matches
-
să nu suferi, să nu te temi, să nu duci lipsă, să nu pătimești; o plăcere căutată în mod pozitiv la Cirene: bucurie, jubilație, veselie, toate active și militante, expansive, demonstrative. Pâinișoarele și apa primului, parfumul costisitor al celuilalt, hedonismul ascetic epicurian contra hedonismului jubilatoriu cirenaic. În realitate, lucrurile par mai puțin distincte decât o afirmă tradiția. Doxografia cirenaică propune puține texte utile pentru tranșarea dezbaterii. Dar a-l considera pe Aristip apărător doar al unei plăceri active, dinamice, ține de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
elementar, să frecventezi o Venus care să nu te înstrăineze de tine însuți. Autobiografia poetică a lui Catul, în sfârșit, este presărată cu locuri comune epicuriene ale momentului. Filosofia iese din cadrul ei, invadează poezia elegiacă și contaminează viața cotidiană. Epicurismul ascetic al Magistrului atenian cunoaște o nouă viață sub trăsăturile unui epicurism hedonist roman. Philodem, sirianul educat la Atena și stabilit în Italia, devine autorul și actorul acestei transformări. Vila Papirusurilor funcționează în geografia acestei dinamici filosofice. Alunecarea semantică de la epicurianul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
independența, ataraxia. Plăcerile mesei sau ale patului, estetice sau altele, cu condiția să nu fie necesare, pot fi satisfăcute în voie dacă nu provoacă vreo alienare ori vreo bulversare a sufletului și a trupului. Epicurismul hedonist roman nu contrazice versiunea ascetică greacă. Philodem și ai săi nu acționează ca niște trădători, ca niște infideli față de învățăturile lui Epicur: ei le interpretează, le citesc, nu deformează gândirea Magistrului, ci îi ajustează ici și colo spiritul și litera. De unde și colecția de țiitoare
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
păstrează epicurismul și, în același timp, îl depășește. El păstrează fondul, esențialul: materialismul hedonist, fizica etică, monismul ontologic, filosofia imanentă, înțelepciunea terapică, eshatologia ataraxică, practica comunitară, teologia soteriologică. Și precizează o serie de aspecte: astfel, Philodem nuanțează dimensiunea austeră și ascetică de la început, ducând înțelepciunea Grădinii către un hedonism mai puțin riguros, mai puțin monahal, ca să folosim un termen nelalocul lui aici... Și, în acest scop, modifică orientarea doctrinei în două privințe: estetica și politica. El propune, pe de o parte
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cont propriu, ba mai și adaugă, medici psihiatri purtând bonete cu urechi de măgar, feministe postmoderne care reactivează platonismul excitându-se în afara contextului și a categoriilor istorice: Lucrețiu deranjează. Și cu atât mai mult când e vorba de adepții idealului ascetic cărora nu le plac nici trupul, nici dorințele, nici pulsiunile, nici plăcerea și își transformă propria incapacitate de a trăi într-un trup fericit în resentiment generalizat machiat cu pretextele universalului. 3 Ura față de luciditate. Lucrețiu plătește pentru extrema lui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
asupra chestiunii morții și a ceea ce se întâmplă cu trupul după moarte: mântuire, osândă, infern, cântărirea sufletelor, viața de apoi etc. În mod evident, Platon îl calchiază pe Pitagora care, la rându-i, reciclează înțelepciunile orientale. De unde, la adepții idealului ascetic, o apărare și o ilustrare a metempsihozei și a metensomatozei: sufletul desprins de materia corporală dispune de o existență autonomă; trupul moare, spiritul dăinuie; unul, material, se descompune, celălalt, imaterial, nu cunoaște entropia, moartea și dispariția. Omul rău se reîncarnează
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
consimtă la ceea ce-l face să fie ceea ce este. Libertatea lui se rezumă la a voi ceea ce se întâmplă sau chiar la a îndrăgi orice epifanie, oricare i-ar fi formula. Epicur, șubred, pipernicit, firav de constituție, teoretizează un hedonism ascetic; Lucrețiu, despre care se crede că avea o sănătate mai robustă, legitimează teoretic un alt raport cu dorințele și cu plăcerile. Pus în fața pasiunii amoroase, de exemplu, poetul roman pare mai apropiat de Diogene sau de Aristip, pentru care dorința
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
greșite 25-26 Ascetism aristipian 205; și cinism 132-134, 176, 307; distinct de asceză 132; Epicur 177, 180, 184, 198-204, 223, 286-287; epicurism campanian 225, 233-236, 239, 242, 246; contra hedonism 27; și hedonism 132-133, 180, 184, 198-199, 204, 287; ideal ascetic 27, 55, 72, 87, 144, 180, 257, 275; și plăcere 198-199; și filosofie 101; Prodicos 161-162 Atena agora 16, 40, 55, 102, 105-106, 108, 130, 156, 207; căderea Atenei 175, 312; democrație 85, 97, 115, 248; Diogene 129, 131; Grădina
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
prietenia 222, 230, 233-234; și retorica 241-243; și Tetrapharmakon-ul 183, 236; și toposul furtunii 281; subiectele tratatelor sale 221, 228; și zeii 236-239 Phintys 214 Pindar 22, 159, 235, 286 Pitagora - și dualismul 72; filosof al numărului 72; și idealul ascetic 72; și metempsihoza 72, 275-276; și metensomatoza 71-72, 275-276; și muzica 241; și nemurirea sufletului 13, 72, 275-276; statuie 221 Platon - și Academia 85, 141-142, 154-155, 180, 211, 224; și Antistene 53; și Aristip 10, 53, 103, 109-110, 122-123, 146
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
bune și rele 136-137, 150, 234-235, 286; catastematică 150, 204-207; cinetică 118, 204-207; cirenaică 118-122, 304-305; corporală ca țel al idealului hedonist 119; definiții 43, 120-121, 244; = desfătare 42; dietetica plăcerilor 66, 114-115, 135; distinctă de fericire 121-122; epicuriană și ascetică 200, 286, 309-310; și epicurism campanian 233-234, 244; estetică 198, 202, 241-243; evitarea neplăcerii 67-68, 113, 119, 201, 280; excluderea reflecției 148-149; de a exista 235-236, 238; și muzică 204, 241-242, 283; și natură 96, 131, 306; relația cu plăcerea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Grele vremuri, proastă reputație. 3) O filosofie porcească? 4) Patru, adică trei sau șapte. 5) Izbăvirea prin tratamentul atomic. 6) Moartea morții. 7) Sfințenia zeilor nepăsători! 8) Despre buna utilizare a durerii. 9) Dietetica și aritmetica dorințelor. 10) Plăcerea hedonismului ascetic. 11) O prudență utilitaristă și pragmatică. 12) Cinetică, dinamică, catastematică? 13) Sufletul e trupul, și invers... 14) Geniul vieții filosofice. 15) Grădina, o anti-Republică a lui Platon. 16) Puteri ale contractului hedonist. XII. Philodem din Gadara și comunitatea hedonistă 219
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a unuia dintre aceste curente medievale din cel precedent cronologic. Acest mod de a aborda lucrurile a dat rezultate surprinzătoare numai atunci cînd erau efectuate uriașe salturi În timp (cum ar fi de la origenism la catharism); Însemna că vechile ideologii ascetice fuseseră, pur și simplu, reluate de unele mișcări medievale regenerative. În același timp, se pornise o insistentă căutare a invarianților „dualismului”, care a dus, cel puțin În anumite cercuri, la convingerea că ideologiile occidentale dualiste aveau un număr de trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Mulți dintre preoți și episcopi se căsătoreau și aveau copii; de altfel, episcopii erau aleși din sînul patriciatului, ținîndu-se seama mai degrabă de talentele lor administrative, decît de virtute 46. Periferiile imperiului - Siria, Egiptul și Spania - constituiau leagăne ale mișcărilor ascetice, parte dintre care aveau să fie, mai devreme sau mai tîrziu, declarate eretice. Întrucît mai multe dintre ele au fost citate În legătură cu dualismul, este necesar să le menționăm pe scurt, pentru a confirma sau a respinge asemenea conexiuni. Mesalienilor - din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rîndul monarhienilor. Analogiile dintre catharismul radical și origenism sînt atît de impresionate, Încît cel dintîi nu poate fi altceva decît o transformare a celui de al doilea, transformare ce nu putea avea loc În altă parte decît În cercurile religioase ascetice din spațiul bizantin, Întrucît controversa origenistă n-a avut În Occident ponderea pe care a asumat-o În Răsărit. Avem de-a face cu un fenomen de redeșteptare* - redeșteptare a unei doctrine extrem de sofisticate, reinterpretată astfel Încît să poată fi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Paris. Inima își face încă datoria, deși tensiunea nu e foarte bună: mă tratez cu plante, fiindcă am trecut, de nevoie, la homeopatie. Mai jos, o gastrită cronică mă obligă să evit chefurile și să țin un regim aproape ascetic. Aș putea merge în felul acesta până jos, la degetul cel mic de la picior...” (435 Ă 20 noiembrie 1971). Peste cinci ani, lucrurile nu stau deloc mai bine: „Târăsc după mine o groază de beteșuguri, care uneori se pun de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor". (Pentru avva Antonie, 27) Mulți alți Părinți își ascundeau ostenelile ascetice sub diferite forme de "nebunie": Se spunea pentru dânsul, că au venit unii la el să se judece; iar bătrânul se făcea nebun. Și iată, o femeie zicea către vecina ei: Acest bătrân este nebun". Și a auzit-o pe
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
breb"). "Kesarion" repezintă natura spirituală eternă, iar "breb" natura materială efemeră. Protagonistul a renunțat la fericirea umană și a trecut cu succes proba iubirii-suferință, în relație cu Maria: "O! vedenie a frumuseții eterne". El a cunoscut procesul dureros de purificare ascetică și s-a transformat treptat, de la o întâlnire la alta, îndepărtându-se de uman, și privind viața cu seninătate androginică. În ziua sorocită, Kesarion Breb s-a despărțit de lume, plecând într-o "călătorie fără întoarcere", în peșterea de pe Muntele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și alte piese a căror autenticitate e încă discutată<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. Studii Teologice, Seria a II-a, Anul IX (1957), Nr. 9-10, p. 611. footnote>. Exegetice, panegirice, ascetice, praznicale, ocazionale, catehetice sau de diverse alte genuri, omiliile hrisostomice atrag în general și azi ca în vremea când au fost rostite; ele nu s-au învechit ca atâtea alte cuvântări rostite de oamenii lumii vechi, pentru că în ele clocotește
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
footnote>, a fost un îndârjit susținător al monahismului și un ferm aderent la credința niceeană. Conținutul celor patru volume de mari dimensiuni care cuprind lucrările sale prezentate în Patrologia abatelui Migne este format din opere dogmatice, omilii și cuvântări, lucrări ascetice, liturgice, pedagogice, canonice și corespondență<footnote Henry Barclay Swete, Patristic Study, edited by Arthur W. Robinson, Longmans, Green, and Co.39 Paternoster Row, London, New York, Bombay and Calcutta, 1909, pp. 88-89. footnote>. Vasile nu a acordat timp cercetărilor teologice doar
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
avuție, care, după cum mărturisește Sfântul Vasile, deseori desparte pe om de Dumnezeu: „este mai bine să fim săraci, dar aproape de Hristos, decât să avem toate bogățiile vieții și să fim lipsiți de comuniunea Lui”<footnote Sf. Vasile cel Mare, Constituțiile ascetice, cap. XXXIV, I, Studiu introductiv, traducere, note și indici de Prof. Iorgu D. Ivan, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 18, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1989, p. 524. footnote>. Într-una din epistolele sale, acest adevărat atlet al
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
și alte piese a căror autenticitate e încă discutată<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. Studii Teologice, Seria a II-a, Anul IX (1957), Nr. 9-10, p. 611. footnote>. Exegetice, panegirice, ascetice, praznicale, ocazionale, catehetice sau de diverse alte genuri, omiliile hrisostomice atrag în general și azi ca în vremea când au fost rostite; ele nu s-au învechit ca atâtea alte cuvântări rostite de oamenii lumii vechi, pentru că în ele clocotește
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
și inspiră măsura forței fiecăruia față de forța supremă, mijlocul cel mai eficace de combatere a autosupravalorificării vanitoase. Mitul mîntuirii asigură un sprijin acestei viziuni salvatoare întrucît semnificația ei fapt ce nu poate fi suficient de mult subliniat nu este dragostea ascetică față de suferință și moarte, ci bucuria constantă care se dovedește mai puternică decît acestea. A elimina bucuria atestată de texte și a nu vorbi decît despre suferință și moarte înseamnă compromiterea totală a viziunii salvatoare. În momentul în care eroul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din urmă și împlinirea reală, 3) FALSA SFINȚENIE Gradul cel mai înalt al acestei imitații false constă în căutarea salvării în suferință și în moarte, în autoimpunerea suferinței și a dorinței de a muri, în fuga de lume: falsa sfințenie ascetică, care ține de patologie. Cu toate că o acceptă, sanctificatul nu-și dorește moartea. El nu fuge de lume, nici de amenințările, nici de seducțiile ei, simțindu-se suficient de sigur pe el, pe dorința lui esențială, ca să înfrunte fără probleme atît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vanitate. Ca să nu cităm decît unul dintre cazurile cele mai aberante, dar extrem de semnificativ: stiliții, care își petrec viața în vîrful unui stîlp (simbol al elevației și în același timp piedestal) ca să se expună admirației scontate. Asemenea forme de nebunie ascetică nu există în Occident, unde ele ar duce la internarea respectivilor într-un azil de alienați, ci mai curînd în India, unde se pare că se bucură de o anumită șansă de a obține admirația dacă nu chiar adorația mulțimilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
exemplu apostolii ridicați de Biserică la rangul de sfinți. Este indispensabil încă de pe acum să menționăm în legătură cu definirea simbolului mitic al "sfințeniei" toate semnificațiile uzuale străine analizei simbolismului, tema centrală a studiului de față. În ceea ce privește caricaturile sfințeniei, reprezentate de psihozele ascetice și delirante, ar fi fără îndoială greșit să căutăm cauza motivantă numai în înțelegerea eronată a simbolisticii, putînd realmente după cum demonstrează aceste cazuri să eșuăm în această aberație excesivă destul de rară. Aberațiile exaltării imaginative se pot agrava, transformîndu-se în halucinații
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]