6,399 matches
-
logodnica, dar este în unele momente furat, fără voie, de viziuni pline de farmec, a fost întru totul egalat de stăpânirea perfectă a stilului Bournonville (un stil aparte, specific), cu mulțimea bateriile lejer executate, conduse cu multă eleganță de vârfurile ascuțite, impecabil întinse. Naturalețea și tehnica au dat strălucire egală rolului. Ne-a bucurat nespus și calitatea tehnică a lui Robert Enache, cu atât mai mult cu cât la noi nu se predă stilul Bournonville. Cunoaștem însă capacitatea dansatorilor români, când
„La Sylphide“ Cap de serie al baletelor romantice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2942_a_4267]
-
care, publicat pe prima pagină din „Vatra”, a provocat o polemică în coloanele altor publicații), lansează un popular îndemn obscen în toate direcțiile posibile, cu voluptatea diversificării andrisantului. Dar și în textul anterior, accentele grave, mistice sînt dublate de accente ascuțite, la nivelul teatrului de revistă într-un sezon mort: „Toate-aceste arătări fără eu -/ Cum vor vorbi cu Dumnezeu?// Cum va vorbi Bombon? Dar Răduleasca?/ Dar palmier de stat? Dar Agaton?/ Ce o să zică Nelu la Floreasca,/ la Bellu sau, pardon
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
dorința de a zgîria fardul de pe obrazul social. Paradoxal, pe tînărul histrion și scamator al cuvintelor îl irită tocmai măștile ce ascund chipurile concetățenilor, onorabilitatea rigid-burgheză, frazele impermeabile, bune de învelit carnea realității. Și atunci el va deveni „un cuțit ascuțit” și se va înfige, iar și iar, „ca un fier ruginit/ în toți și în fiecare”: „Gîștele mari din oraș/ scurmă și scurmă întruna./ Cei care mulg nori de caș/ nu iau în barcă nici una.// Eu stau ca un prost
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ. Și iată că de pretutindeni aud un foșnet de tufișuri; erau încolăciți pe ramuri, ca lanțul iederei vicleni; își plămădiau prin ierburi crude veninul lor de buruieni; dormeau că apele pădurii, ascunși subt grelele pietrișuri. Dar cand descântecu-mi departe zvârli întâiul sau fior, de-odată fiecare'n codru lăsat-a cuibul singuratic, - si'nvinsi de jalea prelungită a fluieratului cromatic, își măsurară'n ritmu'-mi straniu, încet, alunecarea lor. Veniți, o șerpi
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
departe. T[ata] își pîrlește și își găurește pantalonii lui noi de flanelă la focul electric. Cînd îmi povestește asta, nu mă pot abține să nu rîd. Ceva ce am moștenit de la el: amuzamentul în fața necazurilor și durerilor mărunte. Culmea ascuțită a absurdității a risipit norii de tensiune, iar tot restul serii a avut drept încheiere o sonată de Beethoven și sentimentul că un întreg șir urît de evenimente s-a rezolvat de la sine. Această atmosferă tensionată e ceva frecvent aici
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
în 2005, începe profilul președintelui PNL prin a aminti rolul său din vara anului 2012, când liberalul a fost președintele ad-interim al României pentru 48 de zile. Recunoscut pentru calitățile sale oratorice, Crin Antonescu a avut o retorică sălbatică și ascuțită în timpul crizei politice, notează jurnaliștii EV, care spun că partidul liberal pe care îl conduce a avut ieșiri antiamericane și anti-europene în tentativa de a dezminți că procesul suspendării este o abatere de la Constituție. Publicația prezintă multe detalii biografice ale
EuropeanVoice, publicație din Bruxelles: Antonescu, prezidențiabilul care joacă la risc by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/32153_a_33478]
-
carne, cât aceea scriitoare, al cărei izvor e menit, printre rânduri, să sece. E amprenta Constanței Buzea, în poezie, ca și în viață. Să spună, oricât de subtil, ce are de zis. Chiar dacă săgeata are, ca întotdeauna, două vârfuri la fel de ascuțite. Dialoguri, probabil surde, ale unei poete care a făcut, altminteri, legământ de tăcere, sunt aceste răvașe când pedepsitoare, când jucându-se cu promisiuni în care nu e bine să crezi: „Te voi chema, și vei veni,/ Și-am să lipsesc
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
prin care fusese mutată din loc cultura unei țări sau a unei epoci luaseră naștere îndeobște pe o masă oarecare (dacă nu pe o tăblie sprijinită pe genunchi), pe caiete cu hîrtie proastă, mîzgălite cu pixuri amărîte și creioane prost ascuțite. I-am văzut pe unii trăind aproape în mizerie (pe Noica la Păltiniș sau pe Țuțea în garsoniera din spatele Cișmigiului) și nici unul dintre ei nu a depășit vreodată o minimă decență a locuirii (Cioran în mansarda sa din rue de
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
nu găsesc ritmul, vechiul ritm, pur, lipsit de cuvinte, așteptînd să fie umplută de ele, și nimic, nu se transformă în versuri ca înainte. Nu reușesc să-mi îndulcesc suferința, n-o pot îmbiba, împăna lucrînd-o, șlefuind-o frumos; rămîne ascuțită, reală, la suprafața obiectelor. Mașinăria de transformat litere în curcubeie s-a defectat? (Pauză lungă, chinuitoare. Trece, în sfîrșit, Mariana Mihuț). Nicidecum! E-un scurt răgaz întremător!!!
Înger la conovăț (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14951_a_16276]
-
Gheorghe Grigurcu Orhidee Din corola ei țîșnind sînge feminin și-ascuțite pumnale de tăcere atîtea respirații de-argint amestecate cu țărîna încît nu se-aude niciuna ori toate se-aud dintr-odată cum un zornăit de monezi în marsupiul unui Înger. Cinematograf În indiferenta intimitate a unei săli de cinematograf unde
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14973_a_16298]
-
în care accentul, observa cineva, nu mai cade pe "aventură" și "reconstituire", ci pe meditație și parabolă. Privilegiu a deschis o cale nouă pentru proza Mariei-Luiza Cristescu, jalonată, apoi, de alte trei cărți: Îngeri maculați (1990), Iadul meschin (1996) și Ascuțit ca tandrețea (1997). Dacă în romanul din 1987 parabola făcea "complicitate" cu cititorul invitat să citească în trecut semnele prezentului, în cărțile de după 1990, abordarea cotidianului e directă, însoțindu-se, adesea, de protestul deschis împotriva existenței cenușii a oamenilor în
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
deschis împotriva existenței cenușii a oamenilor în vremuri potrivnice lor. Două treimi din prozele volumului Îngeri maculați, de pildă, pot fi citite ca niște fragmente ale unui roman despre condiția socială a femeii (temă reluată, apoi, în Iadul meschin și Ascuțit ca tandrețea); în intenția Mariei-Luiza Cristescu a stat scrierea unor fragmente dintr-un text despre "sufletul feminin" - subiect inepuizabil, s-o recunoaștem, și care a dat pagini antologice mai ales în cărțile prozatorilor (Marin Preda, Nicolae Breban, Augustin Buzura), ca
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
un hingher bețiv care se cheamă acum "agent sanitar pentru purificarea mediului" și gîndirea sănătoasă ce se exprimă între două pahare și în lucirea stinsă a ochilor apatici: "Acum eu nu mai sunt al vremurilor". Îngeri maculați, Iadul meschin și Ascuțit ca tandrețea sînt cărți (documente) despre formele de alienare a individului în societatea al cărei ciclu monstruos ne place să credem că s-a încheiat.
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
De veghe în oglindă, de pildă, e o carte demnă de interes atât prin meditațiile eseistului asupra unor jurnale celebre (Stendhal, Tolstoi, Musil, Virgina Woolf, Gombrowicz, Gide, Camus, Maiorescu, Radu Petrescu), cât și prin notațiile jurnaliere proprii, ce vădesc un ascuțit simț al autoscopiei, sinceritate în expresie și o fină capacitate de a-și verbaliza trăirile. În încercarea de a defini autobiografia, Mircea Mihăieș nu utilizează demonstrația doctă, aserțiunile cu aer savant sau formulările sentențioase, cu alură dogmatică: dimpotrivă, fraza sa
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
rătăciri și negurare? stau în deșert și zarea-i frântă de îndoieli și așteptare - n'aud decât nisipul care nu cuvântă Mierla mierla cu ciocul dauriu la clipa'n care noaptea piere și zorii stau să se arate un freamăt ascuțit e'n iarbă șerpii se pierd în tresărire văzduhul cade în netimp când mierla cu ciocul dauriu descumpănește vremea cântându-și trecerea spre ziuă Ispita pe când coboară lumina tăinuită tăcernice cununi să lase pe cuvinte mă prind uitări - plecările aminte
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
purta viața aiurea. Scapăt și mă-nvolbur totuși! De butucul copt securea Reazăm. Capete de lotuși Nu mai tai. Ci sorb păduri De mesteceni, pipăi scorburi, Ard pe ruguri, ca-n scripturi, Vicii proaspete, vechi morburi, Razele le altoiesc, Cu cosorul ascuțit, Pe trupu-ți dumnezeiesc; Cît de greu m-am limpezit Și de-adînc, momit de spini Mov, și calzi, și dodelini, Supt de-amiezi... ros de lumini...
Transcrierea sonetului lungit la infinit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16507_a_17832]
-
mouse-ul Linii și bețișoare Îmbrăcată petriț amețită de cețuri a trecut încă o dată măreția veacului nostru pe sub geam zgâlțâindu-i zăbrelele știam că mai auzisem pașii împleticiți zgomotul unor forțe neîntrupate țintindu-mi ochiul dintre sprâncene scârțâitul unui creion prost ascuțit desenând încăpățînat între coaste linii și bețișoare linii și bețișoare nu era nici zi și nici noapte cineva îmi striga tot numele de sub cearceafuri precum din broderii placentare ar fi putut aluneca el dincolo de granița fricii bulgăre auriu în căutarea
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
pe care abia o cunoscusem, un pui de delfin ce se răsucea în mine ca o zvârlugă lubrică. Privește și ține minte îmi repetam în vis, ca și cum memoria ar fi putut ucide îngerul morții, căruia nu-i vedeam decât dinții ascuțiți și o parte din aripa stângă, purpurie, aproape vânătă, ca mâna unui polițist ce dirija sufletele pe drumul Damascului. 3 Înaintam împleticit, privind drumul plin de colb și copacii cu crengile lovite de trăsnet. Nici nu mai conta direcția, nu
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
Îi ascultau fluieratul Tipăt de pasăre prinsă-ntre gheare. Petre, fiul Savetei, simțea Cum i se risipește în aer Sunetul pașilor și Cuvintele pe care voia să le-nșire Se prefac în pământ argilos Plin de duhoare În urzici Mirosind ascuțit. Doar unele în crini albi Ori în flori de cicoare. Toate erau trupul lui... Nu te duce pe drumul acesta ! În câmp, pământul miroase a tei Acolo vei vedea ochii mei Mari, Te vei scufunda în ei Si încolăcit în
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
se juca, Striga spre nucul bătrân Sub care fir de iarbă Nu mai creștea, Aici se juca. Într-un colț al grădinii O găină neagră Cu ochi galbeni, rotunzi Pândea, aștepta, Ciugulea și înghițea Tot ce găsea. Si ghearele ei ascuțite Cuțite înfipte-n pământ Săpau o groapă Adânc. Nucul bătrân Răvășea cu crengile lui Norii. Printre frunze Se strecurau tremurând Zorii. * Saveta, mama lui Petre, Strângea în brațe Trunchiul mărului tânăr. Scoarța lucioasă Se lipea de buzele ei Si suflarea
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
să găsesc un capăt de fir, e ca și cum aș trage apă dintr-o piatră. doar sudoarea mea, cu gust amărui și miros de sânge închegat, curge într-un râu fără izvor și fără vărsare într-o deșertică hartă. poezia, așchie ascuțită înfiptă în creier, se căinează ca un prunc ce n-a fost binecuvântat cu durerea nașterii, ci stă, urlându-și visul, în pântecul matern care a obosit să-l mai nască. Cu tot trupul meu cu tot trupul meu voi
Poezii by Rodica Braga () [Corola-journal/Imaginative/3090_a_4415]
-
a desface societatea românească interbelică în articulațiile sale, pornind de la centrul ei trepidant și expresiv. Zumzetul viu al epocii apare printr-o desfoliere răbdătoare a ziarelor și revistelor interbelice (gazetăria oferind, cum scrie Mihail Sebastian, ,un contact direct, amplu și ascuțit, cu viața, cotidianul și psihologia"), dar și a jurnalelor și memoriilor, cărților de interviuri și anchete literare, la care se adaugă albume foto și almanahuri, conferințe radiofonice și casete cu înregistrări, anuare statistice (...) Prin consultarea tuturor acestor surse, autoarea se
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
conștiența strălucirii vieții și a realității gloriei lua naștere o detașare ironică. În același fel, fără să fi fost nevoie de satirele unui Lukianos, era multă ironie în viețile zeilor greci, nici realitatea cerească a acestora nefiind cruțată de suflul ascuțit al ironiei. Așa cum în existență se află mult din ceea ce nu e realitate și cum în personalitate se află ceva care, cel puțin la un moment dat, e incomensurabil în realitate, tot astfel există și adevăr în ironie. 1 Spusele
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
deasupra genunchilor, ca să-i sărut pulpa goală, când se ghemuia în mine pe lădița din dosul scrinului cu albituri. Laura nu era pentru mine ceea ce era unguroaica din casa părintească, pe care câteodată cădeam ca o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit de somn adânc. Mă apropiam de Șari tiptil, când se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocului ei, o duceam
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
este că opțiunea lui de atunci a fost repede anulată de noul său debut, produs în 1941, după ce se lepădase de legionarism, eliminând aproape orice reminiscență în scrierile sale ulterioare, nu însă și în comportamentul social, dominat de limba lui ascuțită. începând din 1945, venind pentru prima oară în contact personal cu Frunzetti, în calitatea sa de asistent la Catedra de Estetică, am putut constata persistența prejudecăților sale antisemite operând în paralel cu înclinațiile simpatetice manifestate unui șir de evreice, mai
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]