1,082 matches
-
mine și le răspunde: E nevinovată, nu știe nimic, sau așa a vrut Dumnezeu, îmi cumpără pantofi, nu fac niciun comentariu asupra culorii sau modelului, nu am voie să am personalitate, păreri, impresii, idei, sunt o privilegiată, însumez calitățile copiilor ascultători hrănindu-i astfel sentimentul absolutismului, al maternității perpetue, uneori o strângeam de gât, la figurat, desigur și aceasta o simțea, o îngropam într-o metaforă dură, știa să iasă nevătămată la suprafața neantului ideal creat de mine, era alcătuită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aveai o bluziță albă, s-a murdărit bluza, căzuseră pe ea câțiva stropi de sânge, că te-a podidit sângele pe nas. Te-am spălat pe unde am putut, era o cișmea pe acolo, n-ai plâns, te uitai numai ascultător în ochii mei, te-am spălat atentă, că un actor trebuie să fie curat. — În toate felurile? Nu cred că se poate, maică, nu sunt îngeri artiștii, că nu se poate (la fel, a-nțeles discuția). — Tu ești un înger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nu trebuie neapărat să aibă de-a face cu picioarele lui, spune și se Întoarce spre mine, cu o expresie gen „Lissy asta e dusă rău“ pe față. Poate să fie orice. Absolut orice. Încearcă să-ți amintești ! Închid ochii ascultătoare și Încerc să rememorez. Dar creierul mi se Învârte În gol, după atâta schnapps. Secrete... secretele lui Jack... adu-ți aminte... Scoția. Pe neașteptate, Îmi trece prin minte un gând coerent. Deschid ochii, cu un fior de Încântare. Îi știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
atunci! Ce amintiri? Oare am Îmbătrânit, că numai bătrânii au amintiri? De ce oare sunt copleșit de astfel de amintiri?! se Întrebă cu oarecare spaimă pescarul acelei nopți. Rică Olaru era apreciat ca un băiat cuminte și care Învăța bine, era ascultător, așa că nu era pedepsit de pedagogii școlii, ba din contră, tocmai Benone cel sever Îl Îndrăgea și și-l făcuse „prieten”. El, zbirul serios și corect, avea mare Încredere În elevul acela liniștit și necăjit, Îl testase câteva luni, apoi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, 7. ci S-a dezbrăcat pe sine însuși și a luat un chip de rob, făcîndu-se asemenea oamenilor. 8. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător pînă la moarte, și încă moarte de cruce. 9. De aceea, și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, și I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; 10. pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
decât mine. Mama mă obliga s-o iau cu mine și să am mare grijă de ea. Nu prea avea astâmpăr În biserică: ieșea din bancă, vorbea cu ceilalți copii, Îi trăgea de păr etc. Eu am fost un copil ascultător, timid adesea, și Încercam să fiu disciplinată, să dau dovadă de bună creștere atunci când cineva mai mare decât mine Îmi spunea câte ceva sau mă atenționa asupra vreunui lucru făcut de mântuială. Ce să spun de momentele când mă aflam În fața
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să găsesc vreo metodă care s-o facă să se cumințească. Am tras-o ușor de părul Împletit Într-o codă și legat cu un elastic, șoptându-i la ureche că am s-o spun acasă că n-a fost prea ascultătoare. A Început să plângă! Nu avea nici un motiv serios. Părintele s-a oprit din „sfânta rugăciune” și a cerut să ne ridicăm În picioare, Întrebând ce s-a Întâmplat. Desigur, m-a certat pe mine, Învinuindu-mă că nu am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
20. Căci mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21. De aceea, lepădați orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blîndețe Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele. 22. Fiți împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înșelîndu-vă singuri. 23. Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om, care își privește fața firească într-o oglindă; 24. și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era. 25. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
mai privit o dată spre poarta cazărmii. De ce? Nu știa. Poate că acel fior care i-a străbătut inima la gândul că pe cei intrați pe poarta cazărmii nu-i va mai vedea multă vreme a dictat gestul... ― La drum, băietule! Ascultător, murgul a pornit la trap întins. Până la ieșirea din târg, vântul nu se simțea prea puternic. Lucrurile au început să se schimbe îndată ce au pornit să urce dealul lung cât îi lumea. Pe măsură ce se apropiau de creastă, zăpada proaspătă era
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să mă mângâie, dându-mi la o parte părul de pe ceafă. Oripilată de îndrăzneala lui, aproape că nici nu mai respiram. Cum își permite? m-am gândit furioasă. Ei bine, n-ar fi trebuit să se aștepte să fiu dulce, ascultătoare, maleabilă și dornică! Am să rămân nemișcată ca să-l fac să-și piardă interesul și să scap de el. însă, în clipa următoare, am simțit o atingere ciudată pe coapsă. Era așa de ușoară, că la început am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mult, mai ales noaptea și nu îi lasă pe părinți să doarmă. Nu era cazul lor, băiețelul era liniștit și nu le făcuse niciodată probleme. Seamănă cu taică-său, se lăuda Cristian oricui stătea să-l asculte, e cuminte și ascultător, ca și mine. Ileana se mulțumea să dea din cap aprobator și să zâmbească înțelegător: Sigur că da, le explica ea prietenelor care erau de față, doar se știe că l-a făcut singur, eu n-am nici un merit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să preia situația. Și oprește sirena aceea, că mă smintești! spuse Pop. No, la ce-ți trebuie aici sirenă și girofaruri, nu pricep. Cine ți-ar putea încurca drumul în pustietatea asta? Pohoață dădu din nou din cap și opri ascultător sirena. O liniște plăcută se așternu imediat în pădure, netulburată decât de zgomotul roților hârșâind pe macadam. Ieșiră dintr-un viraj ușor și în față, la câteva zeci de metri văzură camionul. Lângă acesta, un grup de oameni își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de lucru a săptămânii și, în mod firesc, camionagii ar fi trebuit să muncească din plin. Ajunși la locul unde își lăsaseră mașina zilele trecute, Cristian încetini și vru să tragă pe dreapta. Nu, rupse tăcerea Ileana, mergi mai departe! Ascultător, Toma băgă în viteză și acceleră. Un kilometru mai departe, femeia îi arătă un drum lateral făcându-i semn să o ia pe acolo. Nu era decât un intrând printre copaci, un loc unde trunchiu rile se dădeau în lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de mână și ochii îi străluceau din nou. Se mulțumi numai să facă un semn aprobator din cap fără să rostească nici un cuvânt. Îmbracă-te cu astea! îi întinse Calistrat un vraf de haine pe care le scosese din traistă. Ascultător, inspectorul luă straiele de la moșneag și se duse spre mașină. Se îmbrăcă repede și, după ce își lăsă îmbrăcămintea în portbagaj reveni înapoi. Cei doi purtau o discuție aprinsă însă se opriră imediat ce el se apropie. Calistrat se dădu un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ființe fantastice în care el nu credea de loc. În fața ochilor văzu chipul Ilenei, pe mână încă simțea atingerea ei plăcută și lumina aceea neobișnuită din privirea ei. Îi spusese ceva înainte de a pleca la drum. Îl rugase să fie ascultător și să aibă răbdare cu Moș Calistrat. Gândurile care îl frământaseră până mai adineauri dispă ruseră ca prin farmec. Mintea i se golise, acum încerca să rețină tot ce-i spunea bătrânul. Se apropiară de puntea improvizată și Calistrat păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tu până în casă și vezi dacă nu o poți ajuta pe Maria! Eu am ceva de vorbit cu bărbatu-tău. Treburi de poliție, adăugă el ceva mai discret. Inspectorul privea când la socrul său, când la Ileana care se ridicase ascultătoare și se îndrepta spre ușa pe care tocmai apăruse tatăl său. Îmi rămâi datoare! îi șopti Cristian când trecu pe lângă el. Femeia îi evită privirea, mușcându-și buzele ca să nu se vadă zâmbetul ce îi înflorea în colțul gurii. 29
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
socru-său. Vreau să rămâi aici! spuse el cu voce fermă. Înțelegi ce spun? Nu te miști din locul acesta, mă aștepți până ce mă întorc! E clar, nu-i așa? Comisarul dădu din cap aprobator. Devenise dintr-o dată docil și ascultător. Se așeză pe unul dintre bolovanii de alături și rămase acolo, privind în gol. Inspectorul dădu să plece dar se răzgândi. Și dacă se întâmpla ceva neașteptat acolo sus, pe platou? Dacă îl zăreau cei de la Pinforest și nu reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu se întâmple. Se întoarse și îi puse din nou mâna pe umăr: Nu stai aici mai mult de două ceasuri, rosti el. Dacă n-am revenit până atunci, te întorci acasă! Cu aceeași privire pierdută, Pop înclină din cap ascultător, rămânând mai departe tăcut. Cristian era mulțumit, mai verificase o însușire a toiagului. Până acum, nu se folosise niciodată de ea. Își amintea de întâmplările de demult, atunci când Ileana și Calistrat încercau să-l determine să facă ce voiau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai devreme împreună cu socrul său. Îl ridică de jos și îl trase cu forță spre el. O stare de pace îl cuprinse când în palma dreaptă simți atingerea bine cunoscută. Reușise din nou, chemase toiagul la el și acesta venise, ascultător. Era înconjurat de lumina verzuie pe care o știa foarte bine. Exact la timp, pentru că vâlva trecuse de prag, târându-se prudentă spre el. Nu-i despărțea o distanță de numai doi metri. Negura umpluse tot containerul și se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bună pe laiță, spălați căldarea pentru apă... Ho, fimeie, că nu dau turcii, pune-o pe Saveta să așeze masa popii! Apăi, omule mai pune și tu mâna, că mam săturat numai de porunci! zise printre dinți, Natalița. Nevastă, fii ascultătoare că deseară te voi duce la maică-ta, în Rediu! Parcă nu știu eu, că-ți pasă mai mult de rachiu decât de grijile și durerile bietei bătrâne, suspină femeia, care începu a scoate masa cu trei picioare și a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Doar Sorina se abținu. Din curte se auzea urletul pedagogului: Gata... dați-i drumul în club! Nu s-a întâmplat nimic... În club toată lumea! Eu mă duc, zise Creața. Unde? o întrebă mirată Sorina. În club... Sunt fată cuminte și ascultătoare Râsul ei năstrușnic îi trăda gândul ce i se înfiripase în minte. Ce-o fi cu ea, fată? Iar a pus ochii pe cineva... Mai ia o gură, că am dat bani pe poșirca asta! Mai bine lasă-i și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
internată la spital. Șase copii în patru paturi și fetița noastră, cea mai mare ca vârstă, trebuia să aibe grijă de o fetiță de 2 ani. Concepțiile despre educația copiilor erau foarte rigide pe atunci: un copil trebuie să fie ascultător, să nu aibă păreri proprii etc. La început am încercat să mă încadrez în acest principiu, dar mai târziu am ascultat semnalele inimii de mamă și am încercat să privesc problemele copiilor tot atât de serios ca și pe cele ale adulților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
tare mult o pereche de patine pentru că în orășelul nostru se deschisese un patinoar și unii copii mai înstăriți primiseră deja de la părinții lor aceste minunate obiecte. Părinții mei îmi tot promiteau că dacă voi învăța bine și voi fi ascultător, cine știe, poate Moș Crăciun le va veni în ajutor, dăruindu-mi în locul lor mult doritele patine. Ce-i drept, învățam bine, dar ca să nu fiu exclus de tot din rândul curajoșilor și să fiu îndepărtat din rândul băieților mai
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
fost și este foarte cuminte. Că era zi ori că era noapte, a muncit la fel de bine... La un fluierat de al meu sau dacă o strigam, lăsa mâncarea, lăsa orice și venea fuga la mine. Da, am văzut. Este foarte ascultătoare... Bunicule, caii vorbesc? Da, nepoate. Vorbesc și ei în limba lor. Se înțeleg și de la depărtare. Și câinii vorbesc în limba lor și pisicile și păsările... Toate vorbesc, Tudorele, fiecare pe limba lui. Așa le-a lăsat Dumnezeu să se
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
rugat să plece și să mă aștepte la ieșire, căci voiam să-i spun ceva infirmierei. Nu m-a întrebat ce anume, a plecat fără o vorbă. Părea să-și fi pierdut orice urmă de voință. Era ca un copil ascultător. Am întrebat-o pe soră: — V-a spus de ce a făcut-o? — Nu. Refuză să vorbească. Stă întinsă pe spate și nu scoate un cuvânt. Uneori nu se mișcă ceasuri întregi, dar plânge neîncetat. Are perna complet udă. E prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]